Pavel NICOLAIE

Inteligența artificială vs. Libertatea individului

În ultimele zile se vehiculează  în mass-media intenția Comisiei Europene de a emite un act normativ prin care să interzică folosirea inteligenței artificiale(AI) pentru urmărirea persoanelor, urmând să fie prevăzute chiar amenzi, care să însumeze până la 4% din cifra de afaceri a unei companii care va încălca noile norme cu privire la AI. 

De departe măsura nu poate fi decât aplaudată în condițiile în care această tehnologie a luat amploare încât devine de necontrolat și se creează premisele unei supravegheri excesive a individului.

Însă, pe de altă parte, cunoaștem cu toții transpunerea în practică a Directivei Europene -Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Această protecție este una mai mult formală, pentru că orice serviciu public, de sănătate, bancar etc., este condiționat de acordul tău în vederea prelucrării datelor cu caracter personal. Ce înseamnă acest lucru: Ești bolnav și vrei să fii tratat? Trebuie să-ți dai acordul pentru ca datele tale personale să fie prelucrate. Nu ți-l  dai! Poți să mori cu zâmbetul pe față că datele tale personale nu sunt prelucrate. Vrei un credit bancar? Trebuie să-ți dai acordul ca datele tale personale să fie prelucrate, pentru că astfel nu-ți poți lua nici casă, nici mașină. Vrei telefon și acces la internet ? Trebuie să-ți dai acordul ca datele tale personale să fie prelucrate. Astfel, deși ai dreptul ca datele tale personale să nu fie prelucrate, ești nevoit volens nolens, umil, să-ți dai acordul de bunăvoie și nesilit de nimeni, ca datele personale să fie prelucrate. 

Orice acord de prelucrare a datelor cu caracter personal, cu scopul de a accede la un serviciu sau altul, lasă semne într-un mediu virtual, care însumează și rezultatele subsecvente serviciului respectiv. Aceste date poate fi folosit la creare unor profile individuale și a unor grupuri țintă, iar acest lucru poate duce la vulnerabilități pentru individ și pentru acele grupuri țintă.

     Din aceste considerente singura libertate, prin care ne  putem prevala de beneficiile legii ar fi aceea că avem posibilitatea să ne retragem undeva în munți, unde ar trebui să ne rugăm să nu ne îmbolnăvim și să avem tărie pentru a ne hrăni cu fructe de pădure, pentru că în acest fel nu ne poate obliga nimeni să ne dăm acordul pentru ca datele noastre cu caracter personal să fie prelucrate.

Dacă prelucrarea datelor cu caracter personal însumează un bagaj de date pe care pur teoretic noi avem posibilitatea să le protejăm sau nu de o prelucrare excesivă, urmărirea noastră prin intermediul inteligenței artificiale nu mai este un atribut individual pentru că aceasta este cea care alege în locul nostru. 

De exemplu: imaginea cu noi surprinsă de o cameră de supraveghere amplasată  la o florărie unde am mers să comandăm un buchet de flori sau o coroană pentru a merge la înmormântare, reprezintă un mod de prelucrare excesivă a datelor personale-care reprezintă persoana noastră cu elemente fizice de identificare. 

Extinderea acestei modalități de  supraveghere la scară largă, prin intermediul inteligenței artificiale, creează premisele unui individ tot mai lipsit de intimitate și vulnerabil într-un stat care își poate extinde posibilele excepţii din motive ce ţin de securitatea publică, și la alte situații particulare.

Din aceste motive ar trebui să privim cu oarece rezerve această încercare de reglementare în ceea ce privește utilizarea inteligenţei artificiale în aplicaţii considerate cu un grad mare de risc, care ar putea afecta sănătatea, siguranţa, drepturile şi libertăţile fundamentale ale oamenilor.

Dilematica relaţie dintre securitate şi libertate va dobândi noi valențe în provocările viitoare pe care le va presupune folosirea la scară largă a inteligenței artificiale.