Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

ÎNTRE DOUĂ CLIPE

 

ÎNTRE DOUĂ CLIPE

Pretutindeni făclioara
Unei vieţi se tot iveşte
Şi oricând, pe orişiunde,
Alta poate se sfârşeşte…

Şi nimic, mai niciodată,
Din tot ceea ce apare
Nu a primit veşnicia,
Ci doar amânare…

Deci, în vreme ce noi
Avem soarta comună,
Ne rămîne doară viaţa
Să o facem mai bună.

De suntem negri ori albi,
Ori mongoli de suntem,
Unii tari, alţii mai slabi,
Drepturi toţi avem.

Şi atunci, pentru ce
Unii drepturi răpesc,
Vinovată e culoarea
Ori că ei nu gândesc?…

Ce e rău, ce e bine,
Ce-i al lor şi ce vor,
Când menirea e aceeaşi
Peste tot, a tuturor!…

Or, născându-se omul,
El se naşte mai dator
Să-nfrăţească vieţi,
Nu să facă omor.

De a merge înainte,
Nici cum în regres,
Niciodată pe loc,
Dimpotrivă,… progres.

Fericită să facă
Toată specia lui,
Asta-i datoria sacră
Şi menirea omului.

Mai târziu sau mai devreme,
Altora lasă-vom locul;
Ţelul e să facem bine,
Cât se poate, întru totul!

Pentru ca urmaşii noştri,
Când cu timpul se vor naşte,
Întrebându-se-n curând,
Doar atunci ne vor cunoaşte.

Şi chiar dacă noi ne naştem
Toţi egali din prima clipă,
Chiar din clipa următoare,
Altă clasă se-nfiripă.

Pe principii imorale,
Ca la zar cade sorocul,
Poţi să ai minte cu carul,
Decisiv e tot norocul.

Şi cum degetele mâinii
Sunt atât de diferite,
Tot astfel şi soarta noastră
Calcă uliţi ne-mplinite.

În zadar muncim cu sârg,
Tabla de valori e spartă,
Viaţă noastră-i ca un târg,
De cei mari negociată.

Şi în van te lupţi s-alungi
Nedreptatea şi prostia,
Voi cei mici rămâneţi slugi,
Iar cei mari – tot cu hoţia !

Şi în timp ce tu îţi numeri
Vârsta vieţii de îndată,
Din clepsidra vieţii tale
Apa scade până seacă.

Fiindcă moartea şi hormonii
Mut lucrează, dar cu zel,
Ne e dat să nu cunoaştem
Ultima zi de… apel.

De la colţ, moartea-ţi rânjeşte
Şi târcoale-ţi dă mereu,
Iar tu speri că are milă
Pentru tine Dumnezeu.

Şi tot speri o amânare
Cineva să ţi-o ofere,
Dar atunci când sună ceasul
N-o primeşti, oricât ai cere.

Şi cu cât muncim mai mult,
Mai puţin luăm la plată,
Legea este inversată,
Lenea-i mult mai căutată.

Nu contează de eşti mare,
De eşti mic ori eşti oribil,
Pân’ la urmă, toţi plecăm
Pe un drum ireversibil…

Orişicât de mare-ai fost,
Galonat ori om de vază,
O movilă de ţărână
Peste tine se aşază.

Importantă nu este moartea
Şi nici cine-aifost,
Important este răspunsul
De ai trăit cu vreun rost.

Fiindcă-n lume în zadar
Nu e făcut mai nimic,
Chiar şi trântorul are
Rostul său definit

Chiar şi piatra încrustată,
De muşchi ori cu var,
Are scopul important –
De simbol, ori de hotar.

Chiar şi pomul ce în viaţă
Nu a dat nici o roadă,
Murind se transformă,
Deseori, în podoabă.

Dar noi, fiind oameni,
Aşa mari între toate,
Nu-i păcat să trăim
Fără scop, pentru moarte?!
25 ianuarie, 1979



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 26 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5