ÎNVĂŢĂTORUL NOSTRU DE ALTĂDATĂ
Autor: Teodor Epurelnvitaţie la lectură
ÎNVĂŢĂTORUL NOSTRU DE ALTĂDATĂ
Învăţătorul nostru de altădată
cu faţa luminată,
cu trupul frumos,
cu chipul luminos,
privire blajină şi pură,
prin vremuri grele ale vieţii a trecut
în plasa de lumină a soarelui s-a pierdut.,
Din ochi ne dirija,
niciodată nu obosea
şi de toate ne învăţa:
scrisul,cititul,socotitul,
lucru manual.purtarea bună.
Scrisul,trebuia să fie clar,
rotund,caligrafic,ordonat,
şi uşor într-o parte aplecat,
ca firele de grâu îndoite într-un lan
izvorâte din sudoarea frunţii de ţăran.
Cititul,mai ales cel cu voce tare,
era o datorie de onoare
dar şi acela în gând
cerea limpezime,
urcuşuri şi coborâşuri line,
poticniri la punct voite,
sforţări dătătoare de nuanţe la virgule.
Fiecare pagină nouă de citire
era o adevărată desţelinire
în pământul bun şi curat,
generos şi bogat în frumuseţi şi tezaure nepieritoare
ale limbii române.
Socotitul,avea nevoie de forţă
de claritatea minţii , de gândire şi strălucire.
Cântul,cerea o participare a întregii fiinţe.
Istoria,nu era altceva
decât dorinţa de a păstra glia strămoşească.
La lucru manual ne învăţa
cum să împletim din paie lucioase,
pălării uşoare şi răcoroase
care ne apăra,
de soarele ce se rostogolea,
în copilăria noastră ca o roată de foc.
La îndeletniciri agricole ne învăţa:
altoitul,săditul pomilor, grădinăritul.
Pentru o înmulţire greşită,
o adunare pripită,
domnul nostru nu ne mustra,
de la capăt ne lua
şi ne arăta
cu înţelegere şi răbdare
cum şi unde am greşit.
Dacă nu am dat bună ziua
oamenilor din sat
grozav ne mustra.
dacă am minţit,ori am furat
un creion colorat
era foarte supărat
iar buna purtare era pentru fiecare
cea mai importantă materie din şcoală.
Acesta a fost nu numai învăţătorul nostru
ci şi învăţătorul lui Creangă,
Sadoveanu şi Tudor Vianu
numai numele diferă în rest totul e la fel:
bunătate, modestie,pricepere,cinste,
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Teodor Epure
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
