Primit pentru publicare: 27 april.2015
Autor: Georgică MANOLE
Publicat: 27 april.2015

ION N. OPREA, MODEL DE  MANAGERIERE  A  VIEŢII

O carte cu un titlu  derutant, cel puţin pentru personalitatea  recunoscută a celui care o semnează, alcătuieşte I. N. Oprea: „Gânduri în labirint”, Editura „Pim”, Iaşi, 2015.  Spun „alcătuieşte” fiindcă de multă vreme, pe lângă cărţi cărora le este autor unic, I. N. Oprea  aduce în faţa cititorilor  şi antologii  precum „Românii aşa cum sunt”, „Cu prieteni, despre prietenie”, „Darul vieţii: Dragostea”, „Singurătate” sau  „Dorul de-acasă”. Poetul Petruş Andrei , citind atent antologiile concepute de I.N. Oprea, consideră că în ele găseşti „mai multă tandreţe, duioşie, farmec, poezie, frumos artistic şi dragoste decât în cărţulia „De ce iubesc femeile” a aspirantului la Premiul Nobel (pentru Pace!) Mircea Cărtărescu”.

Prima parte a cărţii este o ţesătură de texte care-şi respectă titlul. Cu referire directă la I. N. Oprea, deducem că distinsul intelectual este un model de manageriere a propriilor gânduri şi idei, nelăsând nimic uitat şi neclarificat prin labirintul ca o junglă ce caracterizează timpul actual românesc. Prin modul de organizare a vremurilor dedicate gazetăriei, prin felul de relaţionare cu cei din jur, prin ataşamentul faţă de valorile neamului românesc, este printre puţinii care ar fi putut coordona un cenaclu la distanţă cu peste o sută de membri activi, mulţi membri ai Uniunii Scriitorilor din România, ai Ligii Scriitorilor din România sau altor asociaţii şi societăţi româneşti.

Dialogul dintre Geta  Modiga şi I. N. Oprea, cât şi corespondenţa dintre cei doi pe problema organizării întâlnirii de la Centrul Cultural „Mihai Eminescu” din Bârlad,  scot în prim plan auctorialitatea, altruismul, managementul vieţii  şi acribismul în cercetare, toate  adăugându-se în completarea  vocaţiei morale  a autorului.

Un portret exhaustiv  al lui  I. N. Oprea ne propune istoricul şi eseistul Gheorghe Clapa. Reţinem  pe cele dominante: 1. „este un adevărat Negruzzi contemporan”; 2. „şi-a pus conştient şi consecvent talentul şi munca în slujba adevărului”; 3. „este un valoros scriitor de literatură documentară”; 4. „este un deschizător de noi orizonturi în cercetarea documentară”; 5. „scrisul  înseamnă sensul vieţii sale”; 6. citeşte şi scrie zi şi noapte, taie şi adaugă, cântăreşte şi apoi scoatwe la lumină doar ce este luminos”; 7. „privirile sale prin arhive şi biblioteci au zburat peste zeci de mii de pagini documentare”; 8. „cartea este stâlpul vieţii sale”; 9. „prin cărţile publicate, documentaristul ne aminteşte că viitorul nu ni-l putem proiecta decât dacă ne cunoaştem trecutul” ; 10.” are marele merit să ne înveţe într-o manieră discretă să cunoaştem acest trecut dezbrăcat de prejudecăţi şi de povara consecinţelor” etc.

Profesorul Vasile D. Cârcotă, un alt cunoscător al activităţii lui I.N. Oprea, menţionează: 1. „scrie cu multă obiectivitate, corect şi realist”; 2. „a evoluat foarte mult, de la ziaristul atent atunci la evenimentul cotidian, adesea cu existenţă efemeră, la scriitorul şi documentaristul care cu luciditatea ascuţită de astăzi scrutează şi consemnează evenimentele perene ale trecutului”.

          Cartea continuă cu  aprecierile preotului Vasile Laiu. El consideră ca benefice acţiunile de cercetare şi documentare ale lui I. N. Oprea, multe din ele fiind folosite ca studii de istorie, de istorie literară, altele chiar în clarificarea unor neînţelegeri juridice, dând ca exemplu pe cea privind  bisericile din Fântânele şi Călimăneşti.

Ion N. Oprea este iniţiatorul şi coordonatorul unei experienţe unice în domeniul creaţiei – un Cenaclu la distanţă. El propune componenţilor  acestui Cenaclu, după cum spune un membru al acestuia, „teme ample şi generoase” care, prin discuţii, scrisori, telefon sau internet,  duc la „o comuniune de fapte şi idei”. Aşa au apărut  antologiile enumerate mai sus.

Partea a doua a cărţii  se deschide cu un generic ce exprimă respectul faţă de obiectul îndeletnicirii tuturor celor care iubesc cuvântul: Cartea – dor şi dragoste fără sfârşit”.   Un argument  alcătuit dintr-un text semnat de Ana Dumitrescu şi C. Huşanu  pune în evidenţă personalitatea lui I. N. Oprea, una „…complexă, dinamică, deosebit de puternică…”. Continuă cei doi autori: „… a visat şi visează încă foarte mult, dar a realizat o parte din visele sale, cele mai îndrăzneţe, scriind pentru viitorime. El este şi va rămâne un om al faptei, un om de cuvânt, puternic şi hotărât, răbdător şi tenace, pregătit să înlăture şi cele mai neaşteptate piedici care apar în rezolvarea unui proiect de care se ocupă la un moment dat”.

La vârsta pe care o are, I. N. Oprea  rămâne un model de manageriere a ideilor lui şi ale altora, ceea ce, în esenţă, este echivalentul unui  model pozitiv de organizare a vieţii.