Interviu realizat de Cosmina Marcela OLTEAN

Irina IOSIP: „Întotdeauna mi-a plăcut să experimentez domenii noi, să produc lucruri cu semnificație, să las urme palpabile…”

Irina IOSIP, cu activitate atât pe latura practică, dar și teoretică a artei, este o artistă bucureșteancă cu numeroase participări la expoziții de grup, personale, la nivel național și internațional, cu articole publicate și deținătoare a numeroase distincții. Cu toate acestea nu obișnuiește să vorbească cu ușurință despre realizările proprii. Irina Iosip a urmat și programul de Master (Teorii și Practici în Artele Vizuale) al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași (2017-2019). Dintre expozițiile personale amintesc „TIMP și SPAȚIU”, “U” Art Gallery, București (2019), „Material – Imaterial”, Galeria de Artă „N. Tonitza”, Iași (2017), „Conexiuni spirituale”, “U” Art Gallery, București (2017), „4Poets”- Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu”, București (2014), „Energii”, (2011) -„softPASTELs” (2012), „Sinergii plastice” (2010), „Fragmente colorate” – Palatul Cercului Militar Naţional, Bucureşti (2009). Lista participărilor la expoziții de grup e și mai lungă.

Irina Iosip – Întotdeauna mi-a plăcut să experimentez domenii noi, să produc lucruri cu semnificație, să las urme palpabile. Faptele și urmele mele din ultimii ani, plastice sau jurnalistice, sunt copii mei, pe care am continuat să-i educ, să-i îmblânzesc, să-i introduc într-o societate, pe care, sper astfel să o fac mai bună, mai frumoasă, mai spirituală.

Având deja un background academic tehnic și o experiență importantă ca inginer, care a necesitat disciplină, atenție, rigoare și analiză, de o bună perioadă de timp m-am dedicat exclusiv domeniului cultural, îndeosebi artelor vizuale – mult mai apropiate de ceea ce sunt și doresc a fi. Totuși, trecerea a fost graduală, jonglând un timp cu ambele domenii de activitate.

Grafica satirică de șevalet sau pentru presă mă pasionează de foarte de mulți ani și, chiar dacă  nu mai realizez în mod curent desene în acest gen, nu am părăsit niciodată domeniul, considerând că este încă un pion important în reglajele necesare în cadrul societății. Încă organizez saloane și expoziții de desen umoristic. În paranteză fiind spus, menționez că în 2010 am fondat și organizat The International „Salt & Pepper” Satirical Art Salon acesta fiind primul salon umoristic din România cu jurizarea și expunerea exclusiv on-line, care a ajuns, deocamdată, la a treia ediție … cine ar fi crezut, înainte de „pandemia” de Covid-19 că, la un moment dat, unicul spațiu pentru diseminarea evenimentelor culturale va fi cel cybernetic?

Desenul umoristic, atât cât a fost sau este, reprezintă o parte din eul meu mereu în căutarea cărării fără compromisuri. Compunând în gama unei satire mai degrabă dulce-amărui, îmi sunt prioriare redarea adevărului, a esenței lucrurilor, transmiterea  prin imagine a maximului de idei și înțelesuri și, adesea, a ceea ce poate fi considerat atemporalul universal.

Atunci când evenimentele au arătat justețea conținutului unei imagini umoristice create de mine am trăit satisfacția lucrului împlinit dar am găsit și motivația de a-mi continua activitatea în acest domeniu, prin desen sau comentariu socio-cultural. Conceptele care m-au ghidat le-am căutat și la alți artiști și nu puține au fost ocaziile când am făcut publice evenimentele  artiștilor din domeniul artelor vizuale prin care au luat atitudine privind tarele și practicile din societatea contemporană.

Revenind, în afară de participarea la saloane și expoziții de grafică satirică naționale și internaționale am publicat grafică satirică câțiva ani la rând  în săptămânalul „Viața Medicală” (2004 – 2009) dar și în alte reviste din țară sau străinătate.

Am avut onoarea să particip la saloane și expoziții de artă vizuală, în România și străinătate iar, în câteva situații, contribuția mea a fost recompensată cu recunoaștere oficială. Probabil că unele evenimente în artele plastice la care am participat sunt mai ușor de recunoscut pentru calitatea participărilor și portanța în lumea artei, precum ar fi: „Saloanele Moldovei” / Bacău, Chișinău, Bienala de Arte Plastice „Lascăr Vorel” / Piatra Neamț, Salonul de Plastică Mică Brăila, „Salonul Mic București”, „Bienala de grafică mică Iași” / Iași, A.R.T.E / Iași,   Bienala de Grafică „Constantin Găvenea” / Tulcea, Salonul Internațional „WEST MEETS EAST- A Cultural Book Exchange” / București, Focșani și Alexandria, Bienala Internațională de Artă Miniaturală / Częstochowa – Polonia, The International Biennial – „The Art of Miniature” / Ruse – Bulgaria, „The International Biennial of  Pastel – Nowy Sacz” / Nowy Sacz – Polonia.

În cadrul studiilor de la Facultatea de Arte vizuale și Design de la Universitatea Națională de Artă „George Enescu” din Iași, mi-au fost benefice atât cultura și experiențele de până atunci, în redactarea unui material fiind necesare toate calitățile enumerate anterior, cultura din Istoria Artei, analiza evenimentelor și contextelor în care s-au produs ele, continua informare cât și cea de creator de imagini vizuale, ca artist vizual.

Articole având conținut socio-cultural am scris încă din 2010, în reviste precum „Salt & Pepper” și mai recent în „Leviathan” sau în revista culturală independentă „ARTĂ și SOCIETATE”.

Vorbiți-ne despre practica dvs în general, despre ceea ce urmăriți în artă – conceptul/conceptele în jurul cărora prinde forma practica dvs., motive, subiecte predilecte…

Ați găsit inspirație sau repere în istoria și teoriile artei pentru baza practicii dvs.?  

Istoria Artei este, pe cât de interesantă pe atât de utilă în a fi asimilată de către fiecare artist, trebuie să facă parte din cultura acestuia. Numai astfel artistul își poate lua repere solide pentru devenirea sa: să știi ce s-a făcut, cum, când, de ce și în ce context. Așa cum fără o familie în care să deprinzi din copilărie iubirea, compasiunea și cunoștințele esențiale ca membru al societății, cu greu poți deveni un adult responsabil, care să-și cunoască limitele și posibilitățile și să poată face alegeri în deplină cunoștință de cauză. Fără rădăcini nu poți crește îndeajuns de puternic și productiv.

Un artist, în opinia mea mea, nu trebuie să vizeze o teorie când lucrează, ci trebuie să redea ceea ce este structurat în sinele său, ceea ce simte și gândește. Desigur, cunoașterea culturii omenirii și a Istoriei și Teoriei Artei îmbogățesc discursul artistic, îl fațetează, îl explică, îl articulează și permit diversificarea. Puține sunt geniile în lume. Dacă mergi să lucrezi în natură, dar nu iubești natura, oare poți realiza o lucrare care să convingă? Și așa ajung la natură, de unde toți ar trebui să pornim și unde toți ar trebui să mergem, din nou și din nou, pe tot parcursul vieții artistice: natura vie a plantelor și a tuturor viețuitoarelor care populează lumea – inclusiv omul și lumina care îmbrățișează totul.

Pe de altă parte, dacă nu există sinceritate, adevăr și spirit în ceea ce faci, aceea nu poate fi artă, indiferent de cunoștințele teoretice și deprinderile pe care le-ai dobândit. Arta ne deosebește astfel în rândul celor trăitoare pe pământ, ca specie superioară și ca oameni între oameni.

Când este vorba de cercetare în domeniul artei, admit că toate teoriile, tehnicile, modalitățile de exprimare și științele sunt admisibile și utile pentru întruchiparea și demonstrarea adevărului dorit: imagine, idee, structură, sentiment. Experimentul poate fi atât joc inteligent cât și știință – aspecte care sper că mă însoțească totdeauna.

Așadar, atâta vreme cât lucrurile sunt interesante, atât cele naturale cât și cele artificiale, găsesc suficientă bucurie în a le integra cumva în ceea ce lucrez, sub orice aspect posibil.

Mă interesează tot ceea ce incită intelectul și spiritul, ce ține de generalul uman, de societate . Uneori aleg simple teme care m-au ademenit cumva să le studiez sau să le redau imagistic. Timp să am, și energie.

În general, sunt în căutarea frumuseții care este atemporală, a celor ce vibrează rezonant cu ADN-ul naturii înconjurătoare. Adesea, după o perioadă de căutări conceptuale, revin în sânul naturii, pentru recalibrarea la energiile creatoare, la esența vieții percepută cu toate simțurile și facultățile umane cu care am fost dotați.

Care sunt mediile artistice în care lucrați. Descrieți pictura, colajul și cele în mixed media…

În interiorul actului artistic mă atrage în mod special expresivitatea culorii. Lucrul cu pastelul uscat este una dintre tehnicile preferate, care este însă deosebit de delicată, deoarece nu permite ștergeri sau suprapuneri de straturi fără diminuarea calității esențiale a acestui material, aceea de a-și schimba nuanța funcție de natura și intensitatea luminii (naturală sau artificială), unghiul de reflexie al acesteia, de anotimp, de oră din zi. Asta datorită particularității cristalelor de pastel care, pure sau în amestec, reflectă lumina în mod diferit în condiții diferite. Materialul și structura suportului (suprafața, gradul de absorbție a pastelului, culoarea și aciditatea hârtiei) au și ele mare importanță în punerea în valoare a calităților acestui material și în stabilitatea calității și a expresivității lucrării.

Dacă am părăsit uleiul, cu ceva timp în urmă, în favoarea pastelului și a tehnicilor mixte, probabil, atunci când natura nu-mi va mai permite să discern cele mai fine variații de culoare ale cristalului pastelului, voi reveni definitiv la ulei, culori de apă, acrilice sau chiar cărbune și tuș. Deocamdată tehnicile mixte, ce includ diferite materiale, inclusiv culori de apă și foița de aur, le integrez în structura multora dintre lucrările bidimensionale sau tridimensionale.

Care e mediul artistic prin care vă exprimați cel mai mult des?

Este dificil să te dedici mai multor genuri de activități în același timp, fiecare necesitând timp pentru informare și reflecție, tehnici și materiale diferite, fiind destinate unor publicuri diferite sau cel puțin heterogene. Calitatea impusă fiecărui act creativ, fie arte vizuale fie jurnalism, necesită în plus analiză și echilibru în exprimare și formulare. Dar evenimentele, momentul sau sau pur și simplu nevoia de comunicare mă determină să aleg ce fac și cum fac la un moment dat.

Calitatea și tipul trăirilor resimțite și transmise, echilibrul și corelarea dintre idee și sentiment și calibrarea lor potrivit adevărului și sincerității au devenit o prioritate acum când cuvântul și imaginea sunt măști ale corectitudinii politice. Nici un fel de creație nu trebuie să fie manipulatoare sau mistificatoare. Falsitatea este o forță insidioasă care îmbolnăvește societatea.

Apreciez și la alții trăirile adevărate, profunde și ideile exprimate cu sinceritate, indiferent dacă sunt sau nu de acord cu acestea.

Chiar și în sinceritate și adevăr, având sentimentul lucrului temeinic făcut – care să mă reprezinte și să dăinuie, fie idee fie imagine, mereu am impresia că nu am spus destul, complet sau că nu mă reprezintă în întregime. Așadar, de o viață lucrez ca reglajul să fie cât mai fin și mai fidel conceptelor personale de viață și creație și recunosc în același timp că inevitabil, toți suntem plămădiți din lumină și umbră.

Vorbiți-ne despre experiențele mai aparte care v-au marcat și despre întâlniri cu alți artisti din țară / străinătate ori personalități din domeniul cultural și lecțiile învățate din aceste întâlniri.

Natura mi-a fost primul și cel mai constant maestru: peisajele dar și detalii precum lumina trecută prin firul ierbii sau stratul superficial al apei sau mișcarea hipnotizantă a norilor m-au fascinat totdeauna. Restul au rafinat, au arătat diferența, ceea ce se poate face în artele vizuale cu fiecare element în parte, fie natural fie artificial. Înainte de a lua contact cu arta maeștrilor precum Rembrandt, Leonardo sau Michelangelo, pe la vârsta de 12 ani, recunosc că nu am putut înțelege înțelepciunea naturii și nici modul de a lucra cu lumina. Și, precum tuturor celor care încep să vadă, întâi mi-a plăcut ceea ce era deja consacrat, apoi mi-a plăcut numai ce mi-a plăcut mie…

Profesorii de la facultate, precum prof. univ. dr. Dragoș Pătrașcu, conf. univ. dr. Cristian Nae, prof. univ. dr. Matei Bejenaru sau conf. univ. dr. Ioana Țibichi, nu neapărat în această ordine și nu numai ei, mi-au stimulat chiar mai mult dorința de studiu, analiză și de nou. Toate cele care ne înconjoară, în măsura în care timpul, vremurile și energia o permit, sunt subiecte de analiză și comparație, noduri care trebuie dezlegate, trepte care trebuie urcate … până la sfârșit – când și cum va fi acela.

Aș dori să fiu eu în tot și în toate, cu sinceritate, frumusețe, iubire și adevăr, prin tot ceea ce fac. Să port în mine tot ceea ce mă înconjoară și, în același timp, să fiu eu însămi, o entitate distinctă având autonomie și putere creatoare. Dar nu așa vrea fiecare artist să fie, și om și divin în același timp?

Portofoliul artistei se poate vizualiza aici – http://irinaiosip.weebly.com/about-me.html.
Cosmina Marcela OLTEAN
Foto – lucrări din portofoliul artistei / arhiva personală

____