Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Istoria merge mai departe –  Istorii,comentarii, miscelanea, vol. 16 și 17, cărți ale Cenaclului de la distanță –

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Istoria merge mai departe
–         Istorii,comentarii, miscelanea, vol. 16 și 17, cărți ale Cenaclului de la distanță –

Primit pentru publicare: 31 Aug. 2020
Autor: Vasile FILIP, Iași     
Publicat: 02 Sept.  2020

© Vasile Filip, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Istoria merge mai departe
–         Istorii,comentarii, miscelanea, vol. 16 și 17, cărți ale Cenaclului de la distanță –

          Cu toate obstacolele – naturale nu provocate –  care au apărut – unele așteptate, altele pe neașteptate – în calea poporului român în ultima vreme, Istoria merge mai departe,  pe un parcurs în care omul  este parte activă; deopotrivă autor și beneficiar. Din păcate, câte unii își asumă doar roadele, neîmplinirilor găsindu-le alte pricini. Pe un asemenea tablou apar, totuși, și nuanțe care pot întări încrederea că, prin eforturi comune, bine conjugate și inteligent coordonate, se poate trece și peste aceste  obstacole, fără a ne împiedica și, mai grav, fără a ne…accidenta. Căci, spun filosofii: viața este o cursă cu obstacole, care se poate încheia cu victorii, dar și cu abandonări.  Și tot ei afirmă că important este să nu se renunțe la  competiții.

          Unul din participanții la această competiție  este, fără îndoială, și Cenaclul de la distanță, inițiat și coordonat cu rezultate remarcabile în plan literar/istoric de scriitorul Ion N. Oprea, cel aflat doar la nici doi pași de a face 90. Una la care aspiră și destui idolaratori ai săi, care nu au ales abandonul,ci continuarea cursei.Principalul atestat al existenței acestui cenaclu constă , între altele, în serialul de viață lungă numit „Istorii, comentarii, miscelanea”. O operă colectivă, puternic ancorată în istoria trecută și prezentă, ea însăși filă în cartea cea mare, care continuă să se scrie.

          Anul de naștere a acestui ciclu/serial este 2018, moașa/nașa fiind Editura „Armonii Culturale” din Adjud-Vrancea, coordonată de un om/cetățean, dar și unul al condeiului: Gheorghe A. Stroia. Acel fericit eu s-a dovedit a fi – alături de autori – extrem de prolific. Aceiași  părinți au adus pe lume nu mai puțini de patru copii (volume). Numai că următorul an, 2019, s-a dovedit mult mai harnic/sârgâincios și a născut o droaie de copii/cărți. Opt la număr. În anul în care ne aflăm, 2020, au mai apărut încă șase volume. Cum, însă, anul nu s-a încheiat, există șansa ca recordul anterior să fie doborît. Iar nouă nu  ne rămâne alta de făcut  decât să le dorim concurenților multă putere și mult succes.În orice caz, și proaspetele volume, 16 și 17, reprezintă deopotrivă un îndemn și o garanție. „Volume multe, în vremuri crunte, idei importante, nu mărunte!” – afirmă Constantin Nițu, prof. univ. dr., general în Armata Română, în Prefața  la volumul al 17-lea. Un amănunt demn de reținut: numărul de pagini este cuprins între 266 și 464, până acum în total, numai la acest ciclu, cam… aproape 6000 de pagini.

          Timpul istoric își urmează cursul și în aceste două cărți, autorii materialelor elaborând subiecte despre întâmplări  trecute și „și oameni care au fost”, dar și din actualitatea cotidiană. Ceea ce este de apreciat, printre altele, sunt rigorile cu care sunt realizate comentariile, precum și menținerea acestora prin reproducerea unor documente, în lumina cărora adevărul istoric nu poate fi supus îndoielii, necum contestat. În acest sens, rețin atenția materialele  privitoare la  momentul 23 august 1944, precum și perioada de după 1989. Viziunea  riguros științifică, nepartizană, ridică gradul valorii și al credibilității. În marele cor național, vocile profesioniste nu-și declamă, dar își afirmă cu demnitate apartenența la un neam și o țară. Patriotismul se trăiește și se exprimă prin fapte, nu se răcnește!

          „Unde-i ROMÂNIA de ieri?” – întreba Teodor Palade în iunie 2019, tot el dând  și răspunsul: „România  predată”. Dar și detaliază: „Realitatea este că România a fost predată de bunăvoie jecmănitorilor de azi, cu tot cu ce are ea mai bun! În mai puțin de 30 de ani România a fost  deposedată, cu contribuția voluntară, entuziastă și exclusivă a noastră, a românilor, de 821 întreprinderi având fiecare între 1000 și 10.000 de angajați și au fost rase de pe fața pământului, de același avânt voluntar, alte câteva mii de unități comerciale de mai mici dimensiuni (…)  nu-i vedem, râzându-ne în nas, pe vânzătorii de țară autohtoni, îmbogățiți peste noapte…”.

          În capul listei posibile sunt înscriși „Cei patru păstori, ca frații”, adică cei patru președinți post-decembriști, fiecare cu propria contribuție la facerea dezastrului național. ”Primul,în dorința disperată de a arăta cât de tare a rupt-o cu comunismul care îl făcuse om (…) a deschis larg porțile țării și a invitat rapacii misonari ai coaptei democrații apusene”. Ce a rămas după el? O Românie sfâșiată, sângerândă încă, dezorientată (…) jecmănită, singură în jungla nemiloasă…”. Al doilea, un intelectual ce abia  ieșise din  lumea pietrelor sale (…) a schimbat în ură, bunele relații cu vecinii sârbi (…)  a cedat Ucrainei, fără nici o  presiune internă sau externă (…) teritorii românești strămoșești … Ce ne-a rămas după acest președinte? O Românie mai mică, mai supusă, mai săracă în prieteni, cu mai puține bogății și vulnerabilă ca niciodată înainte”. Al treilea, ales de noi cu o ușurință condamnabilă, era doar un șmecheraș bișnițar de blugi contrafăcuți, un mincinos notoriu și un „politician” cu tupeu, care „a adâncit dramatic dezastrul  economic” după ce (…) făcuse nevăzută a patra flotă comercială a Europei (311 nave sub pavilion românesc între care 82 de pescuit oceanic, plus încă 90 vapoare aflate în stadii avansate de construcție!) …Prin firea sa conflictuală a elaborat și aplicat un plan sinistru de dușmănire între membrii societății  (…)  a vându tot ce s-a putut vinde (…)  s-a  răzbunat crunt pe toți oponenții săi folosind ca armă justiția (…) Ce a rămas după el ? A rămas ideea că se poate fura,minți și complota fără a plăti (…) O Românie învrăjbită, cu justiția complet aservită politicului și cozilor de topor din servicii (…)  a rămas regretul că un asemenea specimen  a putut ajunge președintele țării și prin contribuția lor”. A românilor, se bineînțelege!

          Al patrulea și totodată actualul președinte nu are nici experiența politică a primului, nici statutul  de intelectual al celui de al doilea și nici abilitatea de șarpe veninos al celui  de al treilea. El are altceva, mult mai valoros. El are un nume de neamț! Pe deasupra, e stăpânit de o încăpățânare specific  teutonă indiferent dacă ceea ce și-a pus în minte este viabil ori ba. Își arogă un aer de superioritate de nimic justificat (…) Frizând ridicolul () se crede a fi un politician  subtil și eficient (…) în afara ridicării la nivel superior a multora dintre defectele predecesorului și a etalării unei ipocrizii bolnăvicioase, n-a făcut decât să se odihnească între două  alergături pe la înalte porți străine () Pentru  România? Nimic! Pentru români? Nimic!

          Adevărul, afirmat fără încrâncenare patrizană, dar și fără reținere protectoare,este spiritul care domină întregul ciclu „Istorii, comentarii, miscelanea” realizat de membrii Cenaclului de la distanță, în coordonarea neobositului Ion N. Oprea.Chiar și materialele care nu au în vedere în mod direct subiecte istorice, în aceeași tonalitate vibrează.Iar principalul beneficiar al roadelor acestui admirabil efort este reprezentat de numărul cititorilor dornici să se adape la izvoarele cu ape limpezi și binefăcătoare.

          31 august 2020.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania