Primit pentru publicare: 24  ian.2015.
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 25 ian.2015.

Jurnalismul cultural rămâne mijloc important de comunicare

Când în cadrul manifestărilor culturale Festivalul Internaţional de Literatură şi Traduceri (FILIT), Iaşi, 2014, în cadrul consfătuirii care s-a referit la Jurnalismul cultural în epoca new-media, organizată de revista de cultură contemporană TIMPUL – serie nouă, de pe scena primitoarei aule a Bibliotecii Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi, moderator Daniel Şandru, mai mulţi profesionişti în domeniu – Carmen Muşat, redactorul-şef al revistei Observator cultural, Alexandru Lăzescu, peşedinte la Ziarul de Iaşi, fost şef al Televiziunii Române şi autor al revistei „22”, Marius Chivu, scriitor şi publicist, George Bondor, lector universitar ieşean şi Daniel Cristea-Enache, critic literar şi frecvent publicist, discutând tema propusă, ajung la concluzia că jurnalismul cultural s-a deprofesionalizat, şi-a pierdut conţinutul de calitate, fapt important în domeniu, fie şi ca simplu cititor de presă , fireşte, semnalul te îngrijorează.

Cum s-a întâmplat şi cu subsemnatul, care vede diferit lucrurile. De aceea, referitor la rostul ziarelor, dar şi al revistele culturale, pe care aceiaşi, dar numai în parte, le văd editate fără ca publiciştii să le ştie de la început mesajul, m-am adresat presei scrise, iar revista Luceafărul-Botoşani din 9 octombrie a bisat publicarea articolului meu cu titlul: „Anchetă printre cititori – Revista culturală formează oamenii?”, în ideea publicării ulterior în volum a răspunsurilor primite.

Poşta mi-a adus acasă scrisori care confirmă: jurnalismul cultural rămâne şi va fi mereu un mijloc important de comunicare, el contribuind activ şi eficient alături de reviste la formarea oamenilor. Jurnalist cu activitate de peste 30 de ani, conducător de ziare şi reviste, cu consistente rubrici literare, Vasile Filip din Iaşi îmi scrie tranşant: „Da, presa formează oamenii!”

Nici nu ar putea fi altfel, publicaţiile la care lucrează cei de pe canapeaua sălii „Mihai Eminescu”, în calitate de condeieri ori conducători de publicaţii, Alexandru Lăzescu, de exemplu, împreună cu colaboratorii, foarte mulţi universitari, publică frecvent cronici care prezintă şi recomandă cărţi de citit, piese de teatru, spectacole la operă şi la filarmonică, şi menţionează ce au întâlnit la bibliotecile vizitate…locuri unde oamenii culeg fructele scrisului. Toate demonstrând tocmai contrariul susţinerilor – că jurnalistica şi activitatea de presă, făcute profesionist, are mare importanţă din totdeauna şi indiferent de suportul pe care sunt puse gândurile.

Că aşa este, ca un „act de mândrie şi publicistică”, un intelectual, prof. dr. Dumitru V. Marin, conducătorul singurului Grup de presă din judeţul Vaslui, care scrie şi editează ziarul Meridianul, cu distribuţie în judeţele Iaşi, Vaslui şi Bacău, notează în numărul săptămânalului de joi 8 ianuarie 2015, 12 pagini, 1 leu: „Au trecut peste 18 ani de la apariţie (1996) şi realizăm o publicaţie bună cu apariţie tipografică şi online: Meridianul… Avem o trupă bună, bună în grupul nostru, printre care un doctor în ştiinţe, un doctorand, un scriitor şi poet remarcabil, o graficiană remarcabilă şi mulţi colaboratori de valoare”.

Dintr-o recentă carte a sa, „Om, operă, prezenţă”, Editura PIM, Iaşi, 72 de pagini, cu deviza „Am muncit, am învăţat, am învăţat pe mulţi alţii”, Dumitru V. Marin, însoţit de poetul Val Andreescu, redactor-şef la Meridianul – şi încă vreo câţiva creatori de proză şi poezie bună, adesea şi epigrame şi caricaturi, aproape săptămânal, după apariţia ziarului, aleargă prin comune, organizând şi participând la ceea ce noi, în tinereţe, numeam „Consfătuiri cu cititori şi ascultătorii” a ceea ce realizează şi răspândesc cei ce la Singurul Grup de presă, Vaslui, este cultura în mase, adusă la ei acasă.

„Fac parte dintre aceia care merg prin ţară, ieri am fost la o întâlnire cu vreo sută de cetăţeni şi astăzi suntem aici, unde doresc să vorbim de la suflet la suflet! Ziarul Meridianul împlineşte 17 ani de existenţă şi este cel mai vechi săptămânal din ţară, după ştiinţa mea, este un ziar care n-a publicat nici fata de la pagina 5, goală, nici ştiri de scandal sau alte elemente de acest fel, care înseamnă înjosirea omului. Ziarul, de lungă vechime, are calităţile sale, ştirile, reportajele, interviurile sunt mereu optimiste , în condiţiile în care în alte ziare găsim atâtea şi atâtea ştiri care obsesiv cuprind numai mizeria umană, noi rezistăm tentaţiei şi prezentăm elementele pozitive ale societăţii noastre”, le spunea Dumitru V. Marin participanţilor de la Consfătuirea de la Căminul cultural Bârnova, Iaşi. martie 2014.

Despre ziar el mai spunea. „Nu sunt ziarist, sunt jurnalist, ziarist poate fi şi un oricine care scrie şi el o ştire, dar noi, la Meridianul avem jurnalişti de foarte bună calitate iar datorită scrisului lor ziarul este premiat trei ani, la rând, ca cel mai bun săptămânal… suntem şi vom fi purtătorii de cuvânt al oamenilor şi al primăriilor care realizează lucruri deosebite”.

Şi, despre rolul cultural al ziarului sublinia. ‚Ziarul are, aşa cum vedeţi, diferite rubrici, iar una dintre ele este extrem de importantă pentru că prezintă cultura sub diversele sale aspecte, o pagină care apare de 17 ani, fără întrerupere”.

Cum în majoritatea cazurilor articolele publicate în reviste sau ziare devin mai târziu cărţi ale autorilor, aşa şi profesorul Dumitru V. Marin, adunându-şi o parte din ceea ce oamenii numesc” Operă” şi-a realizat volumul „Primarii, ca nişte oameni acolo, şi ei” (Iaşi, 2014) şi cu acesta a mers la Căminul cultural Ciorteşti-Iaşi, unde „s-a lăudat”: „Cartea cuprinde 50 de interviuri cu primarii cei mai deştepţi din judeţul Iaşi… Valoarea cărţii rezidă din valoarea inteligenţei şi muncii primarilor şi este un document de epocă. Vrem nu vrem, cartea rămâne pentru că realitatea din edituri menţionează faptul că nu se prea fac asemenea cărţi”…

La întâlnirea cu elevii Colegiului „Gheorghe Vrânceanu” din Bacău, unde Profesorul le-a vorbit despre cărţile şi Grupul lui de presă, – radio, televiziune, ziar, – pentru promovarea Limbii Române, le-a prezentat şi o intimitate privitoare la începutul carierii sale de scriitor: „eram la o adunare a cititorilor şi se puneau întrebări, gen „cine ştie. câştigă”. nu aveam curajul să răspund dar am ridicat mâna… şi am răspuns. Am primit drept premiu o cutie de bomboane, acela a fost primul meu premiu literar… prin muncă şi curaj am reuşit să fac tot, şi voi la fel puteţi face”…

„Limba română, le-a mai spus el, identificându-se cu existenţa milenară a acestui popor, cu momentele cruciale ale istoriei prin care a trecut dar şi pentru păstrarea şi vorbirea corectă a limbii naţionale care de 25 de ani este supusă unui bombardament de influenţe străine, de schimbările din viaţa socială, obiceiuri dar şi de percepţia nouă a valorilor naţionale”, trebuie cu grijă şi responsabilitate promovată…

La Româneşti-Iaşi, 15 ianuarie 2014, la Hârlău – dar la 23 ianuarie 2014, la Prisăcani, la 30 ianuarie 2014, cu ocazia triplei sărbători – Trei Ierarhi, Vasile, Grigore şi Ioan, dar şi a sărbătoririi naşterii lui I. L. Caragiale, la Bârlad de 13 martie 2014, în sala de lectură a Bibliotecii Liceului „Mihai Eminescu”, în ‚Zilele ziarului Meridianul de Iaşi-Vaslui’ a surprins auditoriul când Dumitru V Marin, spre deosebire de foarte mulţi alţii, “a avut îndrăzneala să-l prezinte pe N. Ceauşescu aşa cum era, cu secvenţe de unde nu reiese că ar fi fost un tiran, un dictator, ci ar fi fost un adevărat patriot, realizând o apropiere între destinul lui cu acel al lui Ştefan cel Mare”…

Interesant este că scriitorul D.V. Marin le oferă celor pe care-i prezintă „dreptul la replică”, chiar în cartea pe care o publică, p. 45. Celor de la comuna Lungani, în ziua de 23 septembrie 2014 le-a făcut chiar o promisiune„împreună cu actorul Sergiu Tudose, vă promit că vă voi duce la spectacolul de la Teatrul Naţional, Iaşi, nu va fi uşor dar eu promit că vă voi duce la spectacol!” Şi mulţumit de modul cum „primarul comunei Gh. Pricopie ştie să adune şi să organizeze valorile culturale din comuna sa, chiar în aceeaşi adunare i-a înmânat o Diplomă de onoare”…

În „Prima Clasă…Personalităţi de pe Valea Zeletinului” (Ed. Pim, Iaşi, 2014), Mircea Varvara, prof. univ. dr. emerit, asociat Facultatea de Biologie, Iaşi, în calitate de fost elev al profesorului dr. director, Marin Dumitru, în respect pentru ce este cultura, îi reaminteşte ceea ce scrie marele, talentatul şi longevivul actor, românul Radu Beligan: „Nu vorbi despre tine, scrie despre tine”.

Însuşi Dumitru V. Marin, îstimulator lal „vagonul culturii” vasluiene, de ani buni, încurcat în stabilirea ierarhiilor valorice ale celor pe care crede că i-a şi întrecut, el numărând-se, fireşte, un competitor avizat, reţine sfătuitor, pentru „roata istoriei”, ceea ce ne spunea încă de la 1829 Ion Heliade Rădulescu: „faceţi şi nu stricaţi’, completare, poate, la ce tot el sfătuia ‚scrieţi băieţi, numai scrieţi băieţi numai scrieţi” ca să educăm oamenii, nu oricum, completez eu.