Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Jurnalul din far

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 7 (127), Iulie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Jurnalul din far

    Primit pentru publicare: 19 Iul. 2019
    Autor: Nicolae CORNESCIAN
    Publicat: 20 Iul. 2019
    ©Nicolae Cornescian © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


    Jurnalul din far
    17 iulie 2053

    aerul dizolvă luminile de prisos
    decolorează câteva umbre
    prinse în năvoadele
    scoase din noianul apei
    ca şi cum în adâncimile plumburii
    s-ar afla tot ce
    n-ar trebui să existe
    şi-n acest timp
    presupui ştiind că nu ţi-e permis
    să părăseşti farul ce captează
    lumina astrelor
    din alte dimensiuni
    o dispersează până la hatul
    realităţii terestre
    până la orizontul dincolo de care
    începe ziua de mâine
    viitorul altor depărtări
    petrecut concomitent cu prezentul tău
    în această clipă în care
    ţi se aduce un ciob de meteorit
    scos din bezna mării şi pesemne
    desprins tocmai de astrul
    al cărui luciu încă se mai cerne
    prin imensa lentilă
    înlocuind acoperişul arcadei
    din care ţi se permite
    să vezi totul
    să înţelegi că pretutindeni
    ar trebui să fie cu totul altceva

    21 iulie 2053

    azi e tocmai acea zi
    când nimic nu se mai ţine minte
    întrucât chiar de dimineaţă
    însuşi timpul se oprise pentru câteva ore
    iar acum
    în această vecie simulată
    smuls de vânt
    în geamul rămas închis
    se cristalizează valul străvezimii marine
    aproape casante
    nisipul clepsidrelor sparte
    marchează urmele paşilor tăi
    ce se pierd în adâncul oglinzii
    în faţa căreia stai şi vezi că
    între tot ce există cu adevărat
    şi tot ce ar putea fi diferit
    persistă prea mult gol
    aşijderea celui din interiorul umbrei tale
    căpătând volum
    contururi certe
    şi un fel de luciu sticlos
    util plutirilor line
    ca prin apă golită de aer
    prin acest spaţiu transparent
    în care nimeni nu se mai poate mişca
    exceptându-i pe cei care
    sfidând lipsa timpului
    izbutesc să plece în larg
    doar pentru a uita
    doar pentru a muri

    2 august 2053

    pământul devine mai aspru
    pe cărările celor ce abia de curând
    s-au întors din apă
    aici pe acest ostrov
    unde viaţa dăinuie
    doar în preajma oglinzilor
    ce nu se vor sparge vreodată
    unde încep orele
    înserărilor menite
    pentru a pregăti viitorul
    şi ceva ce ştii că va fi doar aşa
    cum a fost şi de alte dăţi
    doar aici
    unde tot ce există capătă contur
    doar în lumină
    apare în locuri obişnuite
    spre a conferi sens celorlalte prezenţe
    apropierii tale de oglindirea amurgului
    de sticla geamului din far
    repetând câteva scene
    de pe malul cu drumuri de apă
    închegată în sticlă
    redând diferit totul
    de fiecare dată când
    privind mereu acelaşi episod
    te întrebi dacă n-ar fi fost mai bine
    ca tot ce e tocmai aşa
    cum ar trebui să fie
    ar fi fost altfel

    13 august 2053

    în zorii zilei valul scoate pe ţărm
    o formă de întuneric de mărime umană
    ca şi cum ar fi umbra cuiva
    cu nisip sticlind în locul părului
    şi pene albastre
    crescând drept din braţe
    la fel ca la păsări ascunse-n fântâni
    ascunse de cei care nu încetează
    să caute râuri ce i-ar ajuta
    să-şi amintească cerul
    stins pesemne în ochii ultimului înecat
    acel străin care ştia cine eşti
    venea şi-ţi dicta cum să scrii
    despre ce nu ştia nimeni
    îţi zicea că unele zile
    nici măcar nu aparţin vieţii tale
    că dincolo de orizontul ce-l vezi
    începe viitorul altora
    petrecut concomitent cu prezentul tău
    vorbea despre cei care pleacă în larg
    doar pentru a muri
    când sticla geamului din far
    repetă aceleaşi scene
    până în dimineaţa în care
    constaţi că nu mai poţi părăsi farul
    că îţi lipseşte umbra
    când suportând povara absenţei
    oricărui prezent
    ştii că dincolo de lumini
    pline de aer policrom
    nu există nici o altă lume

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5