Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

La 70 de toamne, Traian Nistiriuc–Ivanciu, cu versuri, al cincilea volum, tipărit în Bucovina, încearcă propriul bilanţ al vieţii

Primit pentru publicare: 23 Apr. 2020
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 24 Apr.  2020
© Ion N. Oprea, ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

La 70 de toamne, Traian Nistiriuc–Ivanciu, cu versuri, al cincilea volum, tipărit în Bucovina, încearcă propriul bilanţ al vieţii

            Cu un Sumar, nouă subcapitole-versuri, cu „referiri critice” la cele din primele patru volume –Anotimpurile neliniştitelor iubiri, Editura Opera Magna, Iaşi, 2014; Auroră în amurg, Editura Instant, Câmpulung-Moldovenesc, 2016; şi tot la Instant, 2018, Valori stilistice ale interjecţiei în opera lui I.L.Caragiale şi Ecourile tăcerii -, cartea „Şaptezeci de toamne”, versuri,  apariţie aniversară, are un „bilanţ bibliografic” privitor la întreaga sa operă, inclusiv la cea publicată în antologii ca membru al „Cenaclului de la distanţă” din Iaşi, un „Album foto” cu „Explicaţiile fotografiilor”, 33 la număr, este legitimată în „Notă asupra ediţiei” de faţă: „Cele mai multe dintre producţiile actuale,  au apărut în antologiile „Cenaclului  de la Distanţă” din Iaşi, coordonat de Ion N. Oprea: „Istorii, comentarii, miscelanea”,  Editura „Armonii Culturale” – Adjud; 2019: vol.7,8, 9, 11; dar şi în 2019 „Poeme bucovinene” –Rodica  Rodean, Editura PIM, Iaşi, în „Antologia voievozilor de obcină”- Constantin Tiron, Câmpulung-Moldovenesc.

Dintre cele cinci volume, spune prefaţatorul, „patru sunt cărţi de versuri, în care  autorul – Traian Nistiriuc-Ivanciu – ne arată că dragostea lui pentru poezie rămâne în existenţa sa o constantă, că poezia înseamnă, înainte de toate, o trăire profundă şi sinceră a întâmplărilor fericite sau mai puţin  fericite din scurta noastră călătorie pe acest  Pământ al răspunsurilor relative”, date fostei soţii plecate Dincolo prea timpuriu, prietenei  de acum, Aurora, căreia i-a închinat versuri frumoase, cum vrea să le fie şi viaţa, prietenilor, membri ai Cenaclului, de bibliogarafia pe care n-o uită în întreg Cuprinsul ei, vezi pp.185-190.

Protocolar mai citim tot în „Notă asupra ediţei”: Acelaşi cuplu de sinceră gratitudine se îndreaptă şi către editorii şi redactorii-şefi ai antologiilor, respectiv publicaţiilor care au făcut cunoscut celor interesaţi peste 40% din conţinutul acestei cărţi, 222 de pagini: Ion N. Oprea, Rodica Rodean, Mugurel Sasu, Constantin Tiron”, ceea ce înseamnă că putem citi mai departe, e o invitaţie. Ne oprim mai întâi, cum este şi firesc la „Şaptezeci de toamne”, care-i şi titlul primulai capitol, şi aflăm nostalgic, cum  ni se spune „Şaptezeci de toamne de aramă,/Din clepsidra timpului plouate,/ Se aştern, sfioase şi cu teamă,/ Peste nostalgiile deşare//….Şaptezeci de toamne repede-au trecut,/Dorul mi-a albit, iar greu-i tot mai greu…/ Şi de undeva, din vag de neştiut,/ Cineva-mi şopteşte că Eu sunt alt Eu”, la 19 septembrie 2019. Cu gândul la fosta-i soţie pierdută, la vrmurile pe care le trăim, închişi în casă, de luni şi luni, teama principală coronavrusul, ugigaşul, care face din noi, zi de zi, alţi oameni, tot mai temători?…

…”Vise–n gânduri negre irosite/ Cad pe supraféţe reci şi mute;/ Şaptezeci de toamne zgribulite,/ Sub mireasma clipelor pierdute” de atât de mult, de când  suntem  înăuntrul uşii, cu gândul că noi ca noi, părul alb are scuzele sale, dar pentru feciori şi mersul economic al ţăii, totul e o mare nenorocire, cine ştie când recuperabilă, poate vestea foametei care a mai fost pe melegurile româneşti, să dea Domnul să nu fie aşa, biblic scris.

Prevestitor a sosirii „Toamnei în negru” ori indiferent care e anotimpul, important este că-i îndoliat, cel care poartă cu sine cei 70 de ani, sensibil la cum e vremea şi vremurile, închis în casă, nu poate decât să constate, să constate şi să strige: „Toamnă-ngândurată şi ploioasă,/ ai intrat în mine/ cu jale şi nebine,/ ai pătruns în casă,/  ai adus durere,/ pustiu, neplăcere!// Toamnă-ntunecată,/ mi-ai îmbrăcat în doliu/ trista mea viaţă, scurtată/ de supărări, de amăgiri/deşarte,/ de boli, de ne-mpliniri/ şi de-a ta moarte!”, care, în subînţeles, poate fi generalizantă, de plâns pentru viitorime, cum privim zilnic la ce-i pe ecranul din casă!

Ce poate fi viaţa fără de cine a plecat de lângă tine, indiferent de vâstă, o spune clar poetul, Traian Nistiriuc-Ivanciu, atât în motto ca şi în versul gata, gata să plângă, indiferent care-i anotimpul: „Ce rost mai are viaţa fără de tine?”/ Îmi spun mereu când toamna iar revine,/ Tristeţea stearpă-n zbucium să-mi strecoare,/ Speranţa să mi-o calce în picioare”. Speranţa care, când deschidem   televizorul, tableta, o facem, fiecare,  cu speranţa, ca toată lumea,  că virusul ucigaş a fost învins, i s-a găsit leacul, doar până mai ieri am fost foarte trufaşi cu natura, cu însuşi Dumnezeu, acum să ne rugăm să ne ierte, să desăvârşim alte şi alte lucrări de aduceri aminte  şi pentru căi destinate viitorimei.

Pentru tine, spune poetul, „M-aş duce pe viscol şi ploi/ Până la capătul pământului;/ Ca să-ţi aduc de-acolo, înapoi,/ Melancolicul ecou al vântului!”// …”M-aş face punte-n al tău drum,/Să-mi simţi iubirea sub picioare;/ Aş arde şi m-aş face scrum/Doar pentru-un „Da” şi-o sărutare!” Aş vrea să-ţi spun „Să-ţi sorb aş vrea sărutul,/ să-ţi frâng la piept avântul,/ aş vrea ca neştiutul/ în noi să-şi curgă cântul” şi reţinând că într-un ianuarie, în plină iarnă a dat curs primului ţipăt,adesea şi astăzi pune drept „motto” versurilor sale vorbele bardului de la Mirceşti „Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. Lungi troiene călătoare, adunate-n cer grămadă…”, lângă ale sale „Pleacă toamna, vine iarna”, cu clarificările sale, după putinţă. „A-nceput şi cade-ntruna, fără stele, fără soare,/ Puf, cernând solemnitate, peste linişti milenare…/ Ninge azi, ninge şi mâine, cu aplomb şi alb zglobiu,/Râde moartea sub zăpadă, c-a ucis tot ce-a fost viu”. Probă a relativităţii vieţii, cum spune prezentatorul versurilor la cele „Şaptezeci de toamne” ale autorului.

Succes, prietene Traian Nistiriuc-Ivanciu, vă spune Ion N. Oprea, Iaşi, 16 aprilie 2020, colegi la Cenaclul de la Distanţă.