Primit pentru publicare: 13 nov.2014.
Autor: Ion N. OPREA

Postare 1: 13 nov.2014

La Crişeni-Atid-Harghita, 17-19 octombrie 2014
Cea de-a treia Reuniune Naţională a Muzeografilor şi Colecţionarilor Particulari din România

1

“Călătorim pentru a ne culturaliza, dacă înţelegem prin cultură, exersarea celui mai intim simţ al nostru şi anume cel al eternităţii”, Camus…sau „Scopul unei călătorii bine făcute şi adânc înţelese este acela de a te întoarce acasă mai bun, mai înţelept, mai deschis faţă de orizontul nesfârşit al umanităţii”, Zoe Dumitrescu Buşulenga. Cu astfel de Motto îşi începe scrisoarea din 3 noiembrie a.c. adresata mie, mai tânărul  Ioan Grămadă, proprietarul Muzeului etnografic din Câmpulung Moldovenesc, membru fondator al Reţelei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor  Particulare din România, poet şi prozator, autorul recentei sale cărţi, a şasea în palmaresul personal, „Pe meandrele vieţii”, Editura PIM, Iaşi, 226 p., 2014, „Autorul la 70 de ani!”

“Orice călătorie începe prin o înălţare, o cât de mică desprindere de pământ, de cotidian, şi de-odată priveşti totul cu alţi ochi”, încep notele de drum ale prietenului.

„De fapt, nu am dorit ca această cronică să cuprindă doar o relatare a unei călătorii în sine, cât mai ales să descriu un eveniment, ce exprimă scopul său şi anume Cea de-a treia Reuniune Naţională a Muzeografilor şi Colecţionarilor Particulari din România care a avut loc în zilele de 17-19 octombrie 2014 la Crişeni-Harghita.

Vineri 17 octombrie. Împreună cu colegul meu Dionisie Olenici, colecţionar de obiecte etnografice din Horodnicul de Jos-Suceava, ne îndreptăm cu un autocar spre Târgu-Mureş, ca de aici să ajungem cu alte mijloace de transport la Sângeorgiu de Pădure şi apoi în comuna Atid, sat Crişeni – judeţul Harghita, locul întâlnirii noastre.

După pitorescul şi frumuseţea meleagurilor pe care le străbatem, Vatra Dornei –Poiana Stampei –Pasul Tihuţa- Piatra Fântânele – Valea Bârgăului- Bistriţa –Reghin, ne-am fi putut considera într-o adevărată şi plăcută excursie, dacă nu ne-ar fi însoţit tot timpul o ploaie, ceaţă şi cerul plumburiu, timp de peste opt ore.

Dar ceea ce ne creea motive de nelinişte, era acea nesiguranţă dacă vom avea un mijloc de transport din Târgu-Mureş spre Sângeorgiu de Pădure şi de aici la Crişeni, mai ales în condiţiile în care se înnopta şi nu cunoşteam zona.

Însă, spre bucuria noastră, colegul nostru Lajos care va fi şi gazda noastră pentru această întâlnire, ne-a telefonat că din Târgu-Mureş vom fi preluaţi de către un microbuz condus chiar de tatăl său, tot cu numele de Szocs Lajos. Nici că se putea mai bine, întrucât, aşa cum aveam a ne convinge, pe tot acel traseu, de 64 km., nu am întâlnit nici un alt mijloc de transport pentru pasageri.

Fiind stabilit locul întâlnirii noastre, în faţa noului magazin Kaufland din Târgul-Mureş, facem cunoştinţă cu domnul Lajos senior, de o vârstă cu mine, un om vrednic, cu o statură robustă, mereu bine dispus, care se bucură de sosirea noastră şi ne conduce prin sălile imense, cu rafturi supraîncărcate de mărfuri, dumnealui mai având ceva de cumpărat,  şi ne arată un loc în care era amenajată o tombolă din care a extras, cu câteva zile în urmă, două numere câştigătoare şi s-a ales, spre norocul său, cu o maşină de spălat performantă şi un ceas elveţian, ultimul tip.

Ne îmbarcăm în microbuz şi ne îndreptăm spre destinaţie –sat Crişeni, spre care am parcurs, – şi pe drum modernizat dar şi pe unul de ţară, cu peste 10 km. la oră, – iar la jumătatea traseului de 64 km., datorită unui accident am fost opriţi în trafic mai bine de o oră, timp în care am avut ocazia să discutăm tot felul de lucruri interesante. Despre familie am aflat că toţi membrii săi, tatăl prezent aici, bunicul în vârstă de 96 de ani şi cei doi fii, toţi poartă numele de Lajos.

Drumul prosperităţii

Din vorbă în vorbă, aveam să mai aflu că domnul Lajos senior, aici de faţă, înainte de 89 a fost comerciant iar după, a confecţionat nasturi, a produs ulei de floarea soarelui, palincă şi s-a oprit la confecţionarea pălăriilor de paie, activitate din care a prosperat atât familia sa cât şi numeroşi locuitori ai satului. Cum? A cumpărat 54 hectare teren fânaţ şi arabil pe care a organizat o asociaţie cu numeroase vaci de lapte, oi, porci şi păsări, din care obţine produse ecologice foarte apreciate, din care se înfruptă şi copiii sosiţi aici vara în tabere de creaţie şi de recreaţie şi pentru care a constituit o pensiune, două case de vacanţă, un complex turistic şi a înfiinţat un valoros muzeu al pălăriilor de paie.

De asemenea, a mai achiziţionat 15 hectare teren acoperit cu pădure de foioase, descoperind mai mulţi arbori seculari, motiv pentru care a declarat pădurea monument al naturii de care nu se atinge decât pentru igienizare şi plantare de noi specii.

Cei doi fii sunt Lajos junior, absolvent al facultăţii de teologie, muzeograf, cel de-al doilea, tot Lajos junior, este primar al comunei Atid din care face  parte şi satul Crişeni.

În anul 2011 era considerat cel mai tânăr primar din ţară – 23 de ani, pe care aveam să-l cunosc în ultima seară a întâlnirii noastre, oferindu-i o carte şi un album. Consider că aici îşi găseşte confirmarea vechiul proverb că omul sfinţeşte locul, aici este cea mai bună demonstraţie a spiritului inventiv, întreprinzător, în care dezvoltarea economică şi social-culturală poate duce la bunăstarea locuitorilor şi înflorirea localităţii, aflând că numai în vara 2014 au trecut pragul Muzeului Pălăriilor de Paie din Crişeni peste 3000 de vizitatori, care, s-au oprit, fireşte, şi pe la pensiune, la Complexul turistic şi s-au înfruptat şi ei din ceea ce produce asociaţia şi pădurea lui Szocs Lajos.

Şi apropo de accident, l-am întrebat, de când conduce maşinile şi dacă a avut vreodată probleme în trafic, la care mi-a răspuns, conduce de peste 50 de ani, pe rând, şi cele şase maşini ale asociaţiei familiale dar nu a avut niciodată vreun accident, însă, recunoaşte, amenzi a plătit cu duiumul…

Ajungând la o anumită stare de amiciţie, şi aflând şi despre muzeul meu, oferindu-i Albumul, dumnealui, Szocs Lajos,  a dorit şi mi-a dăruit pentru soţia mea, Dina, o pereche de cercei lucraţi artistic în pai de grâu cu fire de aur.

În sat la Lajos

Ajungem cu bine la destinaţie, în centru satului Crişeni, suntem conduşi în cantina-restaurant, unde se aflau deja câţiva colegi sosiţi din diferite zone din ţară, cu care ne îmbrăţişăm, bucuroşi de revedere. Servim cina, cu sortimente de mâncăruri variate şi consistente, după care ne retragem la pensiunea aflată în apropiere, într-o zonă pitorească, cu un interior intim, cu camere curate, aerisite şi mai ales încălzite, în care ne odihnim foarte bine.

Matinal ca de obicei, mă trezesc  mai devreme, trec în revistă împrejurimile şi plec împreună cu colegul meu Dionisie Olenici la cantina-restaurant spre a servi micul  dejun, prilej de a mai admira, de data aceasta la lumina zilei, centrul satului Crişeni, bine gospodărit şi îngrijit, cu case impunătoare dar şi câteva pustii prin plecarea proprietarilor în străinătate sau la cele veşnice.

Am întrebat pe dl. Lajos senior ce ne însoţea, ce reprezintă acele monumente din piatră deplasate pe dealul din apropiere şi am aflat că acelea sunt pietre funerare ce străjuiesc mormintele acelor proprietari de terenuri.

Foarte operativ, gazda noastră ne invită apoi în maşină spre a vedea aceea poiană frumoasă de 15 hectare pe care a plantat trandafiri şi măcieşi, alte plante melifere, din care fabrică dulceaţă şi gemuri, din care mi-a oferit şi mie. Ne întâlnim cu colegi sosiţi din ţară precum familia Marius Matei din Timişoara care-mi oferă un superb  album cu portul popular din zona sa, familia Aurel şi Anuţa Achim  din Ocna Sibiului pe care i-am avut nu demult oaspeţi la Câmpulung Moldovenesc, oferindu-mi o sticlă de palincă, dl. dr. Kreys din Oradea, şi cu bucurie o revăd pe doamna profesoară Doina Dobreanu, prietena noastră de familie, căreia îi adresez felicitări cu ocazia aniversară a zilei sale de naştere, 18 octombrie, prilej de a-l cunoaşte şi pe fratele său, dl. prof. Vasile Dobreanu, cu cei doi copii ai săi. Cu aceeaşi bucurie îi întâlnim  pe dl. ing. Eugen Vaida, preşedintele Reţelei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor Particulare din România, însoţit de tânăra şi frumoasa lui soţie, precum şi pe doamna Ana Pascu, muzeografă la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, instituţie care ne patronează reţeaua noastră, pe care i-am avut oaspeţi acum doi ani. Le ofer şi dumnealor câteva albume, cărţi şi pliante din Bucovina, facem  schimb de păreri despre ele, ne  spunem  impresiile despre localitate şi oamenii ei.