Primit pentru publicare: 27 febr.2016
Autor:  Martha EȘANU,  redactorul șef al revistei Prietenia, Iași
Editor: Ion ISTRATE
Publicat: 27 febr. 2016

La  Iaşi Zilele Memoriei – Ediţia a VIII-a: Benjamin Fondane                                                                                          

„Amintiţi-vă că am fost nevinovat”

 Cu ocazia Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, Institutul Francez din Iaşi şi Comunitatea Evreilor au organizat a VIII-a ediţie a Zilelor Memoriei.

Cu acest prilej, a avut loc Masa Rotundă cu tema „Restituţio Benjamin Fondane” la care invitaţi au fost scriitorul Cătălin Mihuleac, regizorul Octavian Jighirgiu, actorul Ovidiu Ivan şi studentul Amine Ben Salem, preşedintele Asociaţiei Studenţilor Francofoni.

În deschiderea evenimentului Alain Ramet, directorul Institutului Francez a vorbit despre semnificaţia Zilei Internaţionale a Holocaustului, zi ce marchează anul acesta împlinirea a 71 de ani de la eliberarea lagărului de la Auschwitz în 27 ianuarie 1945. Deasemenea vorbitorul a amintit că în acest an se împlinesc 75 de ani de la sângerosul pogrom antievreiesc de la Iaşi din 29-30 iunie 1941. Referindu-se la acest tragic eveniment din viaţa evreilor ieşeni, preşedintele Comunităţii Evreilor din Iaşi, ing. Abraham Ghiltman a arătat că pogromul a fost precedat de o serie întreagă de măsuri antievreieşti printre care şi eliminarea elevilor evrei din şcolile româneşti de stat. Atunci comunitatea a fost nevoită să-şi organizeze propriile şcoli iar la Iaşi au funcţionat 13 şcoli evreieşti, majoritatea în spaţii amenajate în cadrul sinagogilor.

S-a discutat în continuare despre piesa de teatru „Ultima ţigără a lui Fondane”, piesă  bazată pe un scenariu scris de scriitorul Cătălin Mihuleac, pus în scenă de regizorul Ovidiu Jighirgiu. Proiect gândit împreună de scriitor şi regizor, spectacolul de un tip aparte în peisajul teatral românesc se desfăşoară într-un mediu nonteatral, într-un depou de tramvaie. Regizorul a explicat că „depoul în sine constituie scenografia spectacolului şi redă foarte bine ideea de spaţiu concentraţional iar şinele sugerează drumurile lui Fondane de la Iaşi, la Bucureşti, apoi la Paris şi în final la Auschwitz, staţia terminus a călătoriei sale prin viaţă…, a prea scurtei sale călătorii prin viaţă”. Actorul Ovidiu Ivan l-a interpretat în piesă pe adolescentul Beno la vârsta de 15 ani dar şi pe Benjamin Fondane cu trei zile înainte de deportarea la Auschwitz.

Scriitorul s-a documentat luni de zile pentru a putea reda cât mai veridic personalitatea lui

Fondane, „un tip ce părea teribilist, nonconformist dar care de fapt era un suflet foarte sensibil care nu a vrut să-şi lase sora singură, să o abandoneze în drumul ei spre  Auschwitz”. Lunga documentare, l-a convins pe Cătălin Mihuleac că „omul Benjamin Fondane a avut ceva special şi merită să fie transformat într-un model”.

Benjamin Fondane a avut conştiinţa uitării, a remarcat prof. univ. dr. Nicolae Creţu, şi în  poezia Exodul i-a îndemnat pe cititori: <Amintiţi-vă că am fost nevinovat >. A fost parcă un strigăt premonitoriu…, strigătul a 6 milioane de oameni ucişi mişeleşte doar fiindcă se născuseră evrei.

Finalul spectacolului, în concepţia regizorului Ovidiu Jighirgiu, sugerează că „Benjamin Fondane se fumează pe sine, fumează şi… se transformă în scrum”

În cadrul Zilelor Memoriei s-a organizat şi un dialog cu elevi pe tema „Etică şi responsabilitate civică”.

Este de subliniat că implicarea elevilor şi, în general a tinerei generaţii, în astfel de manifestări, se bazează pe faptul că numai prin cunoaştere se poate realiza apropierea între oameni indiferent de  naţionalitate, etnie sau religie. Un exemplu în acest sens este dat de Cercul de istorie „Privire în trecut” organizat la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iaşi sub conducerea profesoarei Maria Rados. Un număr al revistei „DE CE?, editată de acest cerc de studiu, a fost dedicat memoriei victimelor Holocaustului. Semnificativ mi s-a părut articolul „DE CE?” semnat de eleva Cristina Negruţu, din care am spicuit următoarele rânduri ce redau întrebările unui tânăr despre tragedia petrecută în urmă cu peste şapte decenii: „Genul acesta de extremism este mai presus de orice ne-am putea imagina. Cu toate acestea cea mai grea întrebare care apare este: de ce nu s-a opus nimeni? De ce restul populaţiei, instituţiile, Biserica nu au făcut nimic? Care era cauza acestei inerţii? Pentru că e clar că toată lumea vedea ce se întâmplă. E oare posibil ca frica să fi făcut atâţia oameni impasibili la masacrul din jur? Sau a fost altceva?…. Acum, la mai bine de şapte decenii de la acele evenimente, noi nu putem schimba nimic. Putem doar să încercăm să evităm ca acest gen de istorie să se repete. Putem să conştientizăm că încă avem supravieţuitori printre noi sau urmaşi ai acestora şi, chiar dacă nu mai putem face multe pentru ei, să încercăm să-i ascultăm, căci ei sigur au ceva de spus.”

Centrul de Zi “YACHAD” şi J.C.C. Iaşi au organizat un Matineu Comemorativ dedicat Zilei Holocaustului. Juristul Albert Lozneanu a citit rugăciunea de pomenire a victimelor iar şase supravieţuitori (Gertrud Reicher, Silvia Hoişie, Carola Ofenberg, Lidia Dascălu, Rudolf Rozemberg şi Abraham Ghiltman) au aprins şase lumânări în memoria celor şase milioane de evrei ucişi în timpul Holocaustului.

Invitat special al Matineului a fost scriitorul Cătălin Mihuleac care a prezentat romanul „America de peste pogrom” apărut în anul 2014 la Editura „Cartea Românească”.

Această carte, „un capitol ruşinos din istoria României, oferit în ambalaj american” este unică în literatura română, ea abordează fără menajamente unul dintre cele mai întunecate momente ale istoriei ţării noastre, Pogromul de la Iaşi din 29-30 iunie 1941.

„Deşi i s-au pus nenumărate piedici, a menţionat scriitorul, cartea a fost primită elogios, a mers de la suflet la suflet şi a constituit un succes comercial. Scopul ei a fost să facă lumea mai bună pe aria ei de cuprindere”.

Prezent la eveniment Scriitorul Ion N. Oprea a recomandat publicului: „Să citim cartea lui Cătălin Mihuleac, o poveste complexă şi tandră, o carte superbă, bună şi pentru tineri şi pentru cei mai puţini tineri. O carte care are o inimă, nici evreiască, nici creştinească ci universală”.

                                                                                                  Ing.   Martha Eşanu
                                                                                     redactorul șef al revistei Prietenia, Iași