Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

La noi acasă, în Dacia, la Oradea-România: Cel de-al XV-lea Congres Internaţional de Dacologie „G. Coşbuc”

Primit pentru a fi publicat de la autor, Ion N. Oprea, 30 iun.2014.
Editor: Ion Istrate, 01 iul.2014.

La noi acasă, în Dacia, la Oradea-România

Cel de-al  XV-lea Congres Internaţional de Dacologie „G. Coşbuc”

Ocupate cu politica de globalizare şi ajustare a intenţiei de păstrare sau nu a ceea ce este naţional, lumea noastră, chiar şi cea ştiinţifică, abordează încă timid originea română venită de la dacii din Dacia şi chiar mai de departe…

Fiind cel care, printre altele, subiectul mă pasionează de mult timp şi caut susţinători de prestigiu redau ceea ce mi se pare că interesează în mod constant. Cercetarea aprofundată în  domeniu revine interesaţilor de specialitate fiind notoriu faptul că îmi cunosc graba trecerii mai rapide a obstacolelor…

Menţionam că lumea noastră, locală, nu prea-i interesată de originea română în problema discutată ci caută locuri de muncă, bani , distracţii şi cât mai multe sărbători posibile…

Ştirilede pe ecranul calculatorului, care mi-a rămas fidel prieten, s-au diminuat la noi, totuşi noua tehnică tipografică, îmi deschide, o publicaţie, „Dacia eternă”, revistă de cultură – tradiţii, proză, traduceri din limba chineză, nr. 3, iunie 2014, director fondator Constantin Lupeanu, redactor-şef Ion Păunescu, strada Aurel Vlaicu nr. 25, Deva, România. Într-un grupaj redactat de Ion Păunescu aflu ceea ce spun unii oameni de ştiinţă despre strămoşii noştri şi pământul pe care au vieţuit, informaţii importante nu numai pentru noi, mai puţin ştiutorii, cât mai ales pentru cei care ne neagă prezenţa identitară din totdeauna, aici, acasă, la noi în Dacia.

„…Acţiunea civilizatoare, ce a exercitat-o populaţiunea preistorică antedacă de la Carpaţi şi Dunărea de jos, asupra lumei anteelene, a fost mult mai mare – de cum ne putem imagina astăzi pe baza fragmentelor de monumente şi a tradiţiilor istorice şi poporale, ce le avem din această epocă extrem de îndepărtată…

…Aici la Dunărea de jos şi în special în ţările Daciei – faptul este cert –  s-a format şi coagulat centrul cel mare şi puternic al populaţiunei  neoliticului din Europa: centrul unei rase noi de oameni, de statură înaltă şi viguroasă, cu idei severe  religioase şi cu o pasiune aduse, probabil din Asia, de a sculpta în stâncă vie statuile enorme ale divinităţii sale.

Aceşti noi cuceritori ai lumei vechi aduseră şi răspândiră în Europa noile elemente de civilizaţie, aici realizaseră cele dintâi state organizate şi dădură o nouă direcţiune  pentru destinele omenirii.

În curs apoi de mai multe sute de ani, această rasă activă şi laborioasă, dotată cu o putere miraculoasă de creştere şi expansiune, îşi continuă la Dunărea de jos migraţiunile sale către părţile meridionale. De pe culmile, de pe văile şi de pe câmpiile Carpaţilor, necontenite grupuri noi de triburi pastorale trecură peste râul cel mare al lumei vechi şi se revărsară în grupe compacte şi organizate peste întreaga Peninsulă Balcanică.

… Dintre toate aceste migraţiuni neolitice însă,  rolul cel  mai curent neolitic, au fost ţările  vechii Dacii, înzestrată de la natură cu câmpii întinse şi roditoare, cu văi şi păduri magnifice tranzitate de nenumărate cursuri de apă. Aici s-a format centrul cel mare de aglomeraţiune al populaţiei neolitice, prima patrie adoptivă pentru masele mari de păstori, care veneau cu căpeteniile, cu triburile, cu zeii şi cu turmele lor din Asia către Dunăre…”, este citat din „Dacia preistorică” de Nicolae Densuşeanu – Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, Bucuresci, 1913.

Despre români, profesorul spune: „Românii nu au venit de nicăieri, ei s-au pomenit aici; Românii de când sunt ei, au stat tot pe aceste locuri”; „ei sunt aici de la începutul lumei”; „că sămânţa noastră este de la urieşi” şi, în fine, că „românii de astăzi s-au numit mai înainte rămni şi rămleni”.

…”În poemele  lui Ovidiu, geţii şi sarmaţii ne apar ca două popoare vecine şi înrudite, având aceleaşi moravuri şi aceeaşi limbă barbară latina… Limba dacilor avea un caracter latin şi după Horaţiu contemporanul lui Ovidiu…”, subliniază Densuşeanu.

… »Despre Trecutul nostru, alt istoric, Constantin Giurescu scrie : « … Războinicul  popor al dacilor nelinişteau mereu pe provincialii romani de la sudul Dunării şi oştirile romane sdrobite, nemaiputându-se pune stavilă, puternicul imperiu e nevoit, sub Domiţian, să încheie pace cu ei ».

Cât despre « scopul lui Traian era numai învingerea dacilor, iar nu cucerirea ţării lor, şi dovada limpede a acestei afirmări o vedem în faptul că atunci, când, acest scop a fost ajuns, el încetează războiul… »

« … Când se convinge…greutatea era însă nu cucerirea, ci păstrarea acestei provincii… »

Argumente  care concordă întocmai cu însăşi spusele lui Traian găsite în manuscrisul împăratului şi transcrise de Simion Lugojan în cartea sa Columna lui Decebal ! – De bello dacico, Editura de Vest din Timişoara, piaţa Sf. Gheorghe nr. 1, în 1966, comentată de Pirtea Maria, Oradea, octombrie 2006.

„… Când în partea nordică, provincia era asigurată  prin uriaşele  valuri pe care le ridică şi prin cele două legiuni pe care le lasă, în pază, când legătura cu imperiul este stabilită prin cultura şi simţămintele romane împlinite de coloniştii de aici şi prin măreţul pod care se ridicase la Turnu Severin, Împăratul  crede că a înlăturat urmările greşelii necesare ce se săvârşise, lăsând graniţele imperiului şi a întemeiat ceva  durabil. Credinţa aceasta şi-o întrupează Traian în  măritul monument pe care îl ridică în piatră în sudul provinciei Adam Clisi. El avea să eternizeze aducerea aminte a operei lui…”, scrie mai departe Constantin Giurescu în „Trecutul nostru”, conferinţă ţinută la 24 ianuarie 1899, Tipografia Modernă M.T. Dumitrescu, Focşani, 1899.

Iar despre bogăţia limbii dacice la români, în aceeaşi revistă, „Dacia eternă” nr. 3/2014, omul de ştiinţă Ovidiu Bujor vorbind despre „Concepţia medicinii holistice la popoarele traco-geto-dacice”, referitor doar la plantele medicinale cu denumire dacică notează : “… În lucrarea sa George Cadar („Vlahii- părinţii Europei”, 2012) consemnează peste 60 de exemplare cu denumire dacică referindu-se numai la cele consemnate de Dioscoride”. Sunt menţionate numai cele cu importanţă terapeutică, indicându-le, ceea ce nu facem noi din economie de spaţiu…

Iar cu privire la denumirea dacică a plantei Arnica spune că ea intră şi în denumirea latină ştiinţifică cu numele de Arnica montana.

Reamintim, cu privire la limba dacilor prezentă în vocabularul român, cercetătorul Simion Lugojan în „De bello dacico” probează cu scrisul lui Traian ceea ce nu cunoaşte sau nu vrea  să spună cercetarea filologică la români – foarte multe cuvinte de origine dacică sunt date ca necunoscute sau aparţinând altor popoare.

De o valoare deosebită pentru străbuna noastră Dacia este efortul care îl fac românii noştri din diaspora, alături de cei din ţară, pentru împrospătarea memoriei despre ceea ce am fost şi cine suntem românii în lume. Mesajul cunoscutului dr. Napoleon Săvescu către români, găzduit de revista « Destine literare » din Montreal-Canada nr. 52, aprilie-iunie 2014, p. 227 ( Revistă de cultură, editată de Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români, Director Alexandru Cetăţeanu, redactor-şef Daniela Gîfu), ne cheamă chiar din titlul pe care îl poartă :

« Congresul XV-lea Internaţional de Dacologie « G. Coşbuc 2014 » la Oradea”

Voi  cei ce v-aţi născut pe pământul sfânt al Daciei străbune şi mai credeţi în viitorul Ţării noastre, alăturaţi-vă societăţii  dacice şi militaţi pentru mai binele nostru, al copiilor şi urmaşilor copiilor copiilor voştri ! Voi, toţi cei care credeţi în trecutul  măreţ al naţiunii noastre, sunteţi invitaţi şi aşteptaţi să veniţi la un important moment de evocare istorică : Congresul Internaţional  de Dacologie aflat la cea de-a XV-a ediţie, unde puteţi să demonstraţi – atât prin prezenţa voastră, cât şi prin implicarea în prezentarea unui subiect  legat de trecutul  nostru glorios dacic – apartenenţa la valorile nepieritoare ale strămoşilor  daci,  ziditorii temeliei trainice şi unice a neamului nostru.

Congresul din acest an are ca temă principală « Dacologia la George Coşbuc » şi se va desfăşura la Oradea în zilele de 18 şi 19 iulie 2014.

Să nu lăsăm trecutul poporului nostru să fie ignorat sau minimalizat de un grup de răuvoitori  şi de ignoranţi ! Să renunţăm la pasivitate, să nu stăm cu mâinile încrucişate văzând cum nişte  străini de interesele poporului nostru încearcă să folosească şi să ne fure istoria ! Trebuie să luăm atitudine pentru ca urmaşii noştri să nu ne admonesteze că nu am făcut nimic pentru triumful adevărului ! Intraţi chiar acum în mişcarea prodacică  şi împreună să construim un viitor mai bun Ţării noastre !

Viitorul strălucitor  al Daciei ne va aparţine dacă luptăm pentru izbânda lui !

Dragi prieteni ai spaţiului virtual, care iubiţi adevărul, vă aşteptăm la Oradea în 18 şi 19 iulie 2014, în spaţiul real al Daciei !

Ion N.Oprea

P.S. Cu bani, fără bani, la hotel sau la cort, pe un sac de dormit sau pe canapeaua unei maşini Dacia, e loc pentru toată lumea care doreşte să fie prezentă şi să se implice real în acest eveniment de importanţă  naţională şi de aleasă sărbătoare patriotică ».

Cu gândul la Ţară şi viitorul ei, să aşteptăm şi să urmărim, ca buni români, lucrările şi a celui de-al XV-lea Congres Internaţional de Dacologie « G. Coşbuc 2014 », 18-19 iulie, Oradea-România !

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania