Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Adeziune, slăvind și aniversând pe latinul OVIDIUS, facem aceeași lucrare reînodând firul Daciei noastre și a locuitorilor ei

Primit pentru publicare: 08 sept. 2016
OPREAINAutor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafarul (Bt)
Redactor editie: J. TRISTEA
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

Adeziune, slăvind și aniversând pe latinul OVIDIUS, facem aceeași lucrare reînodând firul Daciei noastre și a locuitorilor ei


 

La 16 iulie a.c. cu o scrisoare deschisă adresată Ministerului Culturii și altor instituții importante din țară, rămasă fără efect,  ca și mai recent, 18 august, alte importante instituții și oameni de cultură din Bacău au  revenit, propunând și solicitând ca Anul 2017, când se împlinesc 2060 ani de la naștere și 2000 de ani de la moartea lui Publius Ovidius Naso, în cinstea lui să se facă tot ce este posibil pentru a-l oficia drept Anul  OVDIU.

S-ar reaminti și consemna rolul și locul de seamă ce i se cuvine în istorie, literatură și cultura românească Omului care a fost exilat de romani la Tomis (Constanța) în anul 8 î.e.n. de împăratul August, unde a rămas până la sfârșitul vieții. De aici  a vorbit el despre Dacia și locuitorii ei – dacii și geții – arătându-le calitățile. Prin aceasta  s-ar reînoda firul existenței strămoșești a Daciei și al locuitorilor ei în lume.

Ca cel care am scris și publicat mai multe cărți despre daci și istoria lor – Strămoșii noștri din arhive, 2011, 462 p., Dacii la ei acasă, 2014, 349 p., Dacii și noi. Comentarii, 2015, 314 p., toate la Editura Pim, Iași, Dacia preistorică de N. Densușianu, prezentată de C.I. Istrati, Ed. Armonii Culturale-Adjud, 2016 – , mă alătur demersului și îl susțin din plin.

Reamintesc ceea ce au făcut și petiționarii din Bacău, românii sunt foarte mult legați de Ovidiu și îi datorăm multe clarificări ale continuității. Cărțile lui Ovidiu, Tristele și Ponticele, scrise aici, în Dacia, în timpul exilului, sub formă de scrisori adresate rudelor și prietenilor de la Roma, exprimă situația din Dacia-romană. Ele tratează și creionează poporul în mijlocul căruiaa trăit, dârzenia, răbdarea, chinurile pe care le îndură. În afara laturii lirice,  a sincerității tablourilor, scrisorile  cuprind și oferă și prețioase informații care înseamnă mărturii despre obiceiurile, îmbrăcămintea și firea dacilor, armele de luptă și de apărare, despre cetățile lor, despre relief, clima și vegetația locurilor, vița de vie și vinurile, creșterea animalelor, transhumanța, agricultura, Dacia era  grânarul Imperiului. Din cărțile lui am aflat ce mai spun și cercetătorii de astazi, că graiul geto-dacic, romana-vulgară, în care a scris și Publius Ovidius Naso, a servit local și s-a răspândit și la alte popoare pe mari suprafețe ale pământului.

S-a aflat că în corespondența sa cu însuși regele odris Cotes, și acesta poet, au servit cuvintele dacice, poate și alfabetul,( că spun documentele arhivistice, Ovidius a scris “versuri în graiul getic”) bibliofilii ar rebui să le caute, să le pună în dicționarele, în majoritate lipsite de ele.

Poet rafinat, elegiac, o puternică personalitate a timpului, un clasic prin ce este limpezime și eleganță în arta scrisului, Ovidiu – prin creația sa – a inspirit și scriitorii noștri, pe Ienăchiță Văcărescu,, Costachi Conachi, Ion Budai-Deleanu, revalorificați astăzi.

Cum toate acestea sunt istorie și literatură, spre paguba noastră, spun documentele din ultima vreme, rar sunt menționate și susținute, Anul 2017 ar servi redeșteptării care încă lâncezește la noi românii. Omagierea poetului prin ceea ce s-ar organiza –la Constanța și la Sulmona (Italia) – conferințe, spectacole, chiar piese de teatru, carte scrisă, recenzată, discutată la nivel academic dar și cu publicul, reeditată, traduceri, simpozioane, colocvii cu temă, cercetare bibliofilă, toate, ar fi de natură să adâncească și să amplifice ce a făcut Ovidiu ca noi să ducem mai departe cercetarea lui N. Densușianu în Dacia preistorică, ce fac alți și alți cercetători actuali la Congresele de Dacologie care se organizează an de an în România, poate și peste hotare.

Cu gândul la beneficiul unor asemenea acțiuni în Anul Ovidiu-2017, din care să nu lipsească atragerea și a lucrătorilor diplomației române, cei de la Institutul Cultural Român, Biserica, nu numai de-acasă, cu contribuția lor, cercetarea bibliotecilor lumii, în special pe cea de la Vatican, mă alătur, repet inițiativei băcăuanilor în numele celor aproape 200 de membri ai Cenaclului literar la distanță, Cenaclul Prietenia, cerând oficierea și  organizarea pentru 2017, așa cum s-a spus, ANUL OVIDIUS  în ROMÂNIA!.

Ion N. Oprea, coordonator al Cenaclului Prietenia, membru fondator al revistei Luceafărul-Botoșani. Transmis și la minister: cabinet.ministru@cultura.ro

8 septembrie 2016

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. admin spune:

    Domnule Ion N. Oprea, acest articol, până acum – 17 sept.2016, a fost răsfoit de 208 cititori, din care 31 au apreciat aceasta. Like-ul de pe pagina principală este accesat doar din reteaua de socializare /Facebook/. Felicitări!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5