Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

La Polirom multe cărţi ale scriitorului german- american  Charles Bukowski, câteva cuvinte despre romanul Femei

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

La Polirom multe cărţi ale scriitorului german- american  Charles Bukowski, câteva cuvinte despre romanul Femei

Primit pentru publicare: 13 Febr.2020
Autor: Ion N. OPREA, membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 14 Febr. 2020
© Ion N. OPREA© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

La Polirom multe cărţi ale scriitorului german- american  Charles Bukowski, câteva cuvinte despre romanul Femei

 „Un roman de  o frumuseţe brutală şi de o graţie feroce”, îl prezintă Los Angeles Times Book Rewieu, „Prin mizantropia sa neînduplecată şi prin personajele decăzute, Charles Bukowski este descendentul maeştrilor geniilor – Knut Hamsun şi Louis –Ferdinand Celine”, spune Andrew Essex, „Unii vor spune că Bukowski este un Casanova faloerat sau un Henry Muller ultrapriapic. Asemenea tuturor personajelor care au parcurs lungul voiaj al trupurilor, în final, Henry Chinaski, eroul atâtor romane ale lui Bukowski, se regăseşte singur” e de părere Raphael Sorin, „Bucowski n-a pretins niciodată că ar fi altceva decât ceea ce este şi aşa a şi scris – o proză minunată, onestă, chiar dacă uneori vulgară”. Scrisul său, care porneşte din  vintre, dezvăluie cititorului acele faţete ale lumii rar întâlnite în literatură”, îl prezintă David Laftus.

Aproape în termeni identici prezintă romanul şi scriitorul şi Călin Andrei Mihăilescu în postfaţa pe care o semnează la Femei, Editura Polirom, 2003 şi 2009, traducerea de Florin Şlapan : Scriitorul  şi-a conceput opera „înconjurat de sticle goale, melancolice, estropiate”( …)”personajul preferat de Bukowski este scriitorul alcoolic, doritor de femei, care poate plânge uneori din disperarea celui singur, care a coborît în infern. Un mizantrop, un misogin deghizat, un înrudit cu Casanova, Sade, Don Juan pe alte coordonate”. Tot în postfaţă, nici o surpriză pentru cărţile din domeniu, este redat îndemnul scriitorului către cei care îl citesc: „bea, scrie , f…!”  (scuzele mele, ino).

Textului lui Bukowski pus în scenele filmelor are aceeaşi menire, scriitorul trăieşte în aceeaşi atmosferă, doar două exemple, în filmul Barfly al lui Barbet Schroader, 1987, tot numai baruri, fantasme, sex, vagabondaj, prostituţie, depravare, tristeţe autodistrugătoare, refugiul în alcool, ca şi în cazul Ben Gazzra, filmul lui Ferreri, 1981, unde un scriitor, eroul acţiunii, ţine conferinţe, bând des dintr-o sticlă înfăşurată în hârtie, simulând pudoarea, dar tot în prezenţa durităţiii sexuale, a tendinţelor paranoice, voyeurismul, gesturile brutale, promiscuitate, perversitate,naturalism exacerbat, masochism iresponsabil, sex grotesc în noroiul  simţurilor dezlănţuite…

Iată ceva din scrisul autorului:
      …”Tânjeam după femei în mod constant, cu cât erau de calitate mai proastă, cu atât mai bine. Și totuși, femeile – femeile adevărate – mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă, îți doreau sufletul, iar eu voiam să păstrez ce mai rămăsese din al meu. Tânjeam, mai ales, după prostituate, femei de joasă speță, pentru că erau ucigătoare și din topor, nu aveau nici o pretenție. Nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuși, în același timp, tânjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda prețului exorbitant. Oricum ar fi fost, eram pierdut”.
      …”Eram atras de toate lucrurile imorale: îmi plăcea să beau, eram leneș, n-aveam Dumnezeu, politică, idei, idealuri. Mă cuibărisem în nimicnicie; un soi de neființă pe care o acceptam. Nu făceam pe interesantul. Nu voiam să fiu interesant, era prea greu. Ceea ce voiam cu adevărat era doar un spațiu moale, cețos, în care să trăiesc și să fiu lăsat în pace”.
             …”Fiecare femeie e diferită. În esență, par să fie o combinație între ce-i mai bun și ce-i mai rău – combinație de magic și îngrozitor. Totuși, sunt bucuros că există”.
         „Întotdeauna mi-a plăcut să stau în casele femeilor. Când eram eu la ele, puteam pleca oricând”.
           „Nu sunt decât un alcoolic care s-a făcut scriitor ca să poată rămâne în pat până la prânz”
Şi o notă a redacţiei, despre femei,.: „Unele erau mai cumsecade decât altele, unele erau pur și simplu mai interesante decât tine, și uneori cele frumoase la exterior și reci în interior erau necesare”… 

          Charles Bukowski s-a născut în Germania, la Andernach, în 1920, când avea doi ani, părinţii lui s-au mutat în Statele Unite şi s-au stabilit  în Los Angeles, unde copilul şi-a început studiile pe care le-a abandonat şi a dus o viaţă dezordonată. Ca să supravieţuiască şi-a schimbat mereu slujbele, a lucrat într-un abator, într-o fabrică de biscuiţi pentru câini, a fost spălător de vase, şofer de camion, funcţionar de poştă etc., dar a şi scris

           Autor prolific, a publicat numeroase volume de poezie, antologii de povestiri şi romane, a devenit  unul dintre cei mai citiţi scriitori americani contemporani. În ultimii ani de viaţă cunoscuse succesul, îşi cumpărase  o casă cu piscină, un BMW şi un computer. A murit în martie 1994, la vârsta de 73 de ani, într-un spital din San Pedro, California, după o luptă de un an cu leucemia. La Editura Polirom au apărut până în prezent, unele volume  în mai multe ediţii, romanele „Femei”, „Factotum”, „Poşta”, „Hollywood”, „Şuncă pe pâine”, cărţile de povestiri Dragoste la 17,50 $, Poveşti despre nebunia obişnuită şi Muzică de belele şi antologia de poezie Dragostea e un câine venit din iad.

             Urmărind  comentariile la cărţile Charles Bukowsky reţinem. „Dezbaterea despre ce înseamnă o scenă de sex bună, despre ce vorbim când spunem cărți erotice, despre formele sexualității în literatură, despre limbaj sau despre ce diferențiază un text erotic bun de unul ridicol poate dura la nesfârșit. De fapt, sexul e doar un pretext într-o carte, un moment, iar o scenă de sex bună poate spune foarte multe despre personaje, despre relația dintre ele, e un conflict și ceea ce contează nu e actul în sine, mecanica lui, ci dinamica poveștii din jurul său”. 

Mugurii primăverii, însă, ca cel care sunt martorul DRAGOSTEI în tradiţia românească, după principiul „Spune-mi cum trăieşti, ca să-ţi spun cum iubeşti”, susţin, prescripţiunile, în privinţa trăirilor sexuale nu trebuie neglijate, Mahomed autoriza coabitarea matrimonială  o dată la 8 zile, Zoroastru recomanda cuplarea la 9 zile, Solon şi Socrate – la 10 zile, Moise, cât a fost el de Moise,- la 8 zile înainte şi 8 zile după ciclu, legile mozaice pedepseau cu moartea persoanele care aveau raporturi sexuale în timpul ciclului, Talmudul, recomandă şi azi,  următoarea frecvenţă pentru coabitarea conjugală, tinerii şi oamenii viguroşi – odată pe zi, muncitorii, o dată pe săptămână, intelectualii . o dată pe lună.

             O fi ştiut Charles Bukowsky aceste reguli ale vieţii?

 Iaşi, 13 februarie 2020



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.581 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5