Primit pentru publicare: 5 Ian. 2022
Autor: Octavia Buhociu
Editor: Ion Istrate
©Octavia Buhociu, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)

În decurs de 10 ani (1880-1890), van Gogh a făcut mai mult de 2000 de lucrări (900 de picturi, 1100 de desene și schițe), din care nu a vândut decât câteva în timpul vieții.
Opera lui a fost expusă până acum tradițional, clasic în multe tări, (te plimbi în liniște, pe vârful picioarelor prin săli, galerii, admiri de multe ori de departe tablourile, ), dar nu ca prin sistemul SENSORY4, care este un program numeric de prezentare a artei : de la intrare ești întâmpinat de o simfonie puternică, energică de lumini, culori, sunete care te scot din lumea reală a străzii, a munților apropiați, a casei tale și te introduce în lumea picturilor lui van Gogh. Acest sistem asociază animații grafice, multicanale, o ambianțĂ sonoră de mare calitate-ca la cinema-, proiectoare (40 în acest caz) HD, totul pentru a crea un mediu înconjurător format din multiecrane. Cuvântul « expoziție » își lărgește aici sensul dat de dicționare, acum ea iți stimulează simțurile și iți deschide, lărgește spiritul mai mult decât până acum.
Peisaje, flori, floarea-soarelui, preferata lui.
Locuri, interioare, oameni, portrete, autoportrete…

Muzica ce se aude pe tot parcursul expoziției-film, cam o oră, nu este lipită de imagini, este ca o operă completă, de sine stătătoare. S-a colaborat cu un muzician și compozitor, Luca Longobardi pentru scenariu și text. Imaginile și muzica au fost lucrate simultan tocmai pentru a mări emoția transmisă. Se aude muzică clasică : Jean-Baptiste Lully (o operă din 1670) în uvertură, apoi Janis Joplin (Kozmic Blues din 1970, jazz (Miles Davis, Nina Simone), cele Patru Anotimpuri de Vivaldi… Muzică intemporală pentru o pictură la fel.

Pe simezele imense ale expoziției apar și fragmente din vasta corespondență a lui van Gogh cu familia, în special fratele mai mic Theo, cu prietenii, intre 1872-1890 : concepția sa despre desen, pictură, artă în general, importanța naturii și a florilor, greutățile vieții sale financiare sau de sănătate… Iată câteva citate :
-Dar pentru sănătate, este foarte necesar să lucrați în grădină și să vă vedeți florile crescând.
-Pentru a face o treabă bună, trebuie să mănânci bine, să ai un adăpost bun, să dai o lovitură din când în când, să-ți fumezi pipa în tihnă.
-Nu pot, eu suferind, să renunț la ceva mai mare decât mine, care este viața mea, puterea de a crea.
-În ciuda tuturor, trebuie să mă ridic în picioare ; îmi voi lua creionul pe care l-am părăsit în marea mea descurajare și voi continua să desenez.
-Am o perioadă de seninătate înfricoșătoare în aceste momente când natura este atât de frumoasă. Nu mai sunt sigur de mine și tablourile apar ca-ntr-un vis.
-Adesea trec zile-ntregi fără să vorbesc cu cineva.
-Acum, pentru moment, toate afacerile-mi merg rău după cât se pare și asta de o vreme deloc neglijabilă și poate rămâne tot așa pentru un viitor mai lung sau mai scurt.
-Dar se poate că, după ce totul a părut că merge strâmb, totul, apoi, să meargă mai bine. Nu mă bazez pe asta, poate că nu o să se-ntample.
-Muncesc la fel de stăruitor pe tablourile mele ca și țăranii pe ogoarele lor.
-Chiar dacă sunt adesea în mizerie, totdeauna totuși simt în mine o armonie și o muzică pură și calmă.
-Eu îmi visez picturile și apoi îmi pictez visele.
-O să ne săturam de cinism, de scepticism, de glume și o să vrem să trăim mai muzical.
-Într-un tablou aș vrea să spun ceva consolator, ca o muzică.
-Singurul moment când mă simt viu este atunci când pictez.
-Câteodată mă gândesc că nu este nimic mai încântător decât desenul.
-Nu puteți fi în același timp la pol și la ecuator. Trebuie să vă alegeți propria linie, cum sper s-o fac eu, va fi probabil culoarea.
-Cea mai buna metodă de a cunoaște viața este să vă placă multe lucruri.
-Floarea-soarelui este a mea, într-un anumit fel.
-E atât de frumos galbenul! Reprezintă Soarele.

-Nu pot schimba faptul că picturile mele nu se vând. Dar va veni ziua când oamenii vor recunoaște că ele valorează mai mult decât vopselele folosite.
-Prefer să mor din pasiune decât de plictiseală.
-În viața unui artist, poate că moartea nu ar fi ce-i mai greu.
-Nu voi trăi fără dragoste.
-Totdeauna fac ce nu știu face, pentru a învăța cum se face.
-Fie în portret, fie în peisaj nu aș vrea să exprim vreo melancolie sentimentală, ci o tristețe serioasă.
-Picturile au o viață proprie, care derivă din sufletul pictorului.
-Privitul îndelungat al lucrrilor te maturizează și te face să concepi mai profund.
-Asta nu mă împiedică să am o nevoie teribilă, voi spune cuvântul, de religie. Atunci noaptea ies afară ca să pictez stelele.
-De ce, îmi spun eu, punctele luminoase de pe cer ne-ar fi mai puțin accesibile decât punctele negre de pe harta Frantei.
-Declar că nu stiu nimic despre ele. Dar întotdeauna vederea stelelor mă face să visez.
-Dacă simțiți totuși clar stelele și infinitul de deasupra, atunci viața este, totuși, aproape încântătoare.
-Nu este nimic mai real artistic decât să iubești oamenii.
-Dragostea este veșnică, aspectul se poate schimba, dar nu și esența.
-Mi-am pus inima și sufletul în munca mea și așa mi-am pierdut mințile.
Conform lui Theo van Gogh, ultimele cuvinte ale lui Vincent adresate lui au fost în limba franceză : « La tristesse durera toujours. » Dar poate și restului omenirii.
Mai mult ca sigur că van Gogh și-a atins scopul artistic : să-i emoționze pe oameni tocmai pentru că a simțit profund și delicat natura și oamenii.

Pentru mult mai multe scrisori in integritatea lor decât ce a fost mai sus : Editura Art, „Dragă Theo“, Vincent van Gogh.