ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Leonida Elisa Zamfirescu*

Primit pentru publicare: 11 Nov. 2018
Autor:  Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 11 Nov. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Sâmbătă, 10 noiembrie 2018, la TV1:
Leonida Elisa Zamfirescu*

          Elisa, prima femeie inginer din Europa, ea  s-a născut la Galați, pe 10 noiembrie 1887 și a studiat la școala primară din Galați, apoi la școala Centrală de Fete din București și a obținut  bacalaureatul la secția reală a Liceului ,,Mihai Viteazul”.
După terminarea liceului, s-a înscris la Școala de Poduri și Sosele din București (precursoarea Politehnicii din zilele noastre), însă  a fost respinsă din start din cauza prejudecăților vremii, care refuzau dreptul femeilor de a urma o astfel de facultate. A încercat și la alte școli tehnice din România, însă  peste tot a primit același răspuns, după cum avea să consemneze Eliza Leonida în jurnalul personal: ,,Locul femeilor este la cratiță!”
Nemaiavând alternative, dar ferm convinsă  că trebuia să devină inginer, pleacă , în anul 1909, în Germania și se înscrie la Academia Regală  Tehnică din Berlin. In fapt, este prima femeie student a acestei universități, căci și în Germania existau prejudecăți bine înrădăcinate cu privire la rolul femeilor în societate.
          Tot în Jurnalul ei este menționat, la cererea de înscriere, decanul Hoffman s-a lasat greu convins, invocând ca argument chemarea esențială  a femeii, cei trei ,,K” – Kirche, Kinder, Kuche (adica:biserica, copiii, bucătăria). Se pare că același decan, dar și alți profesori, în timpul studiilor și în laboratoare, o ocoleau, ignorându-i prezența.
Și totuși, românca nu s-a lăsat învinsă. Cu timpul, cu răbdare și dârzenie, a câștigat admirația profesorilor și  colegilor. La înmânarea diplomei de absolvire (in anul 1912, cu specializarea ,,Chimie”), decanul Hoffman ar fi declarat: ,,Die Fleissigste der Fleissigsten” (cea mai silitoare dintre silitori).
Pe fondul vâlvei create, mai multe firme mari, printre care și  gigantul BASF, i-au oferit diverse posturi, însă românca a preferat să  se întoarcă în țară. Culmea este că aici a obținut cu greu un post, la laboratorul Institutului Geologic Român din București, unde a fost nevoită, la început, să  facă muncă de laborant și asistent.
           Izbucnirea Primului Război Mondial avea să-i schimbe radical viața. Se înscrie în organizația ,,Crucea Roșie” și pleacă  pe front. I s-a încredințat chiar conducerea unor spitale de campanie în apropiere de Mărășești, fiind decorată cu ordine si medalii românești și străine.
Pe front l-a întâlnit și pe viitorul ei soț, inginerul Constantin Zamfirescu, nimeni altul decât fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu, cu care s-a căsătorit, pe front, în localitatea gălățeana Ghidigeni (probabil la conacul familiei Hrissoveloni), în 1918. Interesant este că la nunta lor a participat și Regina Maria, momentul consfințind faptul că între Familia Regala și familia Leonida existau deja legături strânse.
Dupa război, și-a reluat activitatea la Institutul Geologic, unde a condus un laborator de analize, în care a elaborat metode originale, raționalizări, a introdus tehnici noi și a efectuat studii importante, toate având ca scop cunoașterea bogățiilor subsolului țării noastre.
In paralel, a activat și ca profesoară de fizică și chimie la Școala de fete ,,Pitar Moș” și la Școala de electricieni și mecanici din București, condusă  de fratele ei Dimitrie. A intrat ,,în folclor” cu faptul că a renunțat la pensie, preferând să muncească până la vârsta de 75 de ani (în anul 1963).
A fost prima femeie membră AGIR și prima româncă  membră a Asociației Internaționale a Femeilor Universitare, în cadrul careia a adus o contribuție esențială privind cunoașterea activității femeilor din țara noastră. La inițiativa Confederației Naționale a Femeilor din România, în 1997, a fost instituit ,,Premiul Elisa Leonida-Zamfirescu”, care se acordă  pentru merite în domeniul științei și tehnicii unor personalități feminine.
Aceeași sursă documentară,  “Personalități ale științei și culturii românețti: “Familia Leonida”, 2004, București, Editura Ioan Basgan.
Elisa Leonida  Zamfirescu a realizat numeroase buletine de analiza, cca 85 000, privind apa potabilă, petrolul, gazul metan, cărbunii și diverse roci existente în România. Rezultatele buletinelor de analiză  au fost valorificate în numeroase lucrări științifice. Tot ea este aceea care a descoperit proprietățile bentonitei, o argilă folosită pentru filtrarea vinului, și s-a ocupat de producerea sulfatului de cupru în România.

*Am scris despe ea, gălăţeancă, în „Personalităţi… 300 la număr” Opera Omnia Dicţionar, editura TipoMoldova, 2017, p.562-563.