Fratele Daniel era, la data interviului, călugăr la Mănăstirea Caraiman din Bușteni. Despre zidirea și rânduielile așezământului monahal, mi-a oferit detalii într-un interviu realizat la 24 august 2012, în incinta acestuia.

– Frate Daniel, când a fost ctitorită mănăstirea?
– Inițiativa a aparținut părintelui ieromonah Gherontie Puiu, care a înființat-o în anul 1998. Până la începerea construcției, el a stat zece ani aici, în pustietate, unde nu era decât o poieniță. Mănăstirea are hramul Înălțarea Sfintei Cruci și fost închinată Maicii Domnului și Crucii Eroilor Neamului de pe Muntele Caraiman, de unde și numele ei.

– Cine a contribuit la înălțarea sa?
– Credincioșii din țară și din străinătate, de la care s-a strâns leu cu leu până la ridicarea așezământului.

– Câți viețuitori există aici?
– Suntem puțini – doar zece trăitori.

– Vă rog să faceți o prezentare a activităților din mănăstire.
– Prioritar, este programul slujbelor. La ora 7,00, se slujește acatistul sfîntului celebrat în ziua respectivă, urmat de utrenie și, de la ora 17,30, de vecernie, după care se oficiază Pavecernița Mică. În zilele de sărbătoare, dimineața se săvârșește Sfânta Liturghie, iar, la amiază, are loc Paraclisul Maicii Domnului. După slujba de dimineață, fiecare călugăr iese la ascultarea lui – la biserică, la bucătărie, la grădină sau la animale. În cadrul mănăstirii, mai funcționează Centrul Social-Pastoral Sfânta Cruce, unde se desfășoară activități culturale și conferințe susținute de preoți și profesori universitari. Există și proiectul Alege școala!, la care participă copii confruntați cu abandonul școlar; pentru ei, au loc tabere săptămânale, de duminică până vineri, unde sunt organizate întreceri sportive și ateliere de pictură și de creație. Și turiștii care vizitează mănăstirea sunt entuziasmați de ceea ce văd.

– Ce v-a adus și ce vă menține aici, departe de lume?
– Pe când eram copil, am văzut o emisiune de televiziune intitulată Universul credinței și realizată în acest spațiu. Am rămas încântat și, de la 16 ani, am început să vin la mănăstire în timpul vacanțelor, iar, după terminarea liceului, am devenit călugăr adevărat. Acest loc binecuvântat, slujbele și rugăciunile pe care le săvârșim mă țin în continuare aici și în fiecare zi mă rog bunului Dumnezeu să pot duce mai departe stindardul călugăriei și al credinței.

Florin Bălănescu