Dragostea are multiple fațete, se derulează în nenumărate feluri, iar fiecare poveste de iubire cuprinde tablouri pe care le-am întâlnit fiecare și în viețile noastre.

•             Am citit cu plăcere cartea ”O mie și una de dimineți – NORA” de Macedon Tofeni, Editura Castrum de Tymes, Giroc, 2023, carte în care autorul, folosind cuvinte alese și imagini de trăiri intense își deapănă povestea vieții, în special dragostea pe care i-a purtat-o Norei. Macedon Tofeni, ”domnișorul Gogu” în roman, s-a născut în Gruiul Gersei, comuna Rebrișoara, județul Bistrița-Năsăud. După absolvirea ciclului primar la Școala din Grui ( între 1960-1964), apoi ciclul gimnazial la Rebrișoara ( 1964-1968), urmează        Liceul ”George Coșbuc”din Năsăud. Din anii liceului se profilează personalitatea complexă a lui Macedon Tofeni: secretar al revistei liceului, ”Muza someșană” , alergător în probe de rezistență și câștigător al mai multor concursuri la nivel local și zonal, membru activ al Cercului de pictură.
•             Pictura clasică îl fascinează și dă admitere de mai multe ori la Institutul de Arte Plastice ”Ion Andreescu” din Cluj-Napoca.
•             Funcționează ca pedagog la Școal Gersa II –Dobodea, între 1974-1978. Aici, la această școală Gogu o întâlnește pentru prima dată pe profesoara de istorie, Nora, în septembrie 1974.”…s-a auzit un ciocănit la ușă, directorul răspunse cu vocea lui aspră și apăsată, ușa se deschise și… intră o domnișoară firavă, cu părul negru, lung și strălucitor… Nu mai văzusem niciodată o asemenea frumusețe parcă desprinsă dintr-un portret medieval. Fața rotundă, colorată parcă prea deschis comparativ cu părul lung și negru împărțit chiar la mijlocul capului, în stil davincian…” Profesoara de istorie Nora fusese repartizată la Școala Gersa II – Dobodea în acel an școlar. Autorul, Macedon Tofeni (Gogu) o ajută la bagaje, până la gazda unde urma să locuiască, domnișoara Nora mulțumește printr-un ”mic gest de plecăciune”, apoi ”în trecere, s-a uitat pentru o clipă în ochii mei… clipă care mi s-a părut o veșnicie…” declară autorul romanului.
•             Gogu și Nora se văd zilnic la școală, în timpul mesei, la internat, în vizitele la domiciliul elevilor pentru îmbunătățirea frecvenței la orele de curs și, treptat, cele ”două inimi încercau să bată cât de cât alături pentru o bună bucată de vreme…” Adesea Nora și Gogu serveau împreună un ceai în sala de meditații a internatului, după plecarea la culcare a elevilor sau ascultau muzică, iar ”umerii lipiți unul de altul, apăsați tot mai puternic de ceva nevăzut, vibrau pe același portativ melodic care străbătea întunericul din jurul lămpii de petrol tot mai afumată…”
•             Nora îl invită pe Gogu, de Crăciun, în satul natal, Miceștii de Câmpie, județul Bistrița-Năsăud. Aici Gogu cunoaște familia Norei, ”păduricea nesfârșită de la marginea satului Micești” , pe care Nora o numea ”păduricea mea” , dar și un copac cu trunchiul ceva mai gros pe care l-au numit ”copacul nostru” Pe acest copac Gogu a scrijelit cu briceagul, în coaja fragedă numele celor doi și anul 1974, ocazie cu care Gogu s-a ales și cu o rană la degetul mare de la mâna dreaptă, cicatrice care urma să rămână o amintire vizibilă a iubirii dintre Gogu și Nora, dincolo de amintirile încrustate în sufletele îndrăgostiților.
•             La fel ca și în ”Maitreyi” de Mircea Eliade, Nora, deși împărtășește sentimentele pedagogului Gogu, acest lucru nu îl mărturisește direct, iubirea ei evidențiindu-se din gesturi, atitudini și fapte, în diverse situații.
•             Aflat la Miceștii de Câmpie, într-o seară,  Gogu primește o recomandare de la sora Norei, Mariana: să dea examen la facultatea de filozofie-istorie, unde cele două erau studente, lucru care declanșează pentru Gogu ”cea mai neagră noapte”  din viață: ”Noaptea verdictului”.  Nora încearcă să-l liniștească, Gogu însă se frământă, iar cuvintele Marianei și substratul lor, în sensul că ”dacă nu faci o facultate ești un nimeni”  îl măcinau profund.
•             Gogu, pasionat de pictură  și care avea numeroase cărți din domeniul artelor plastice ( pe care le și citise) este încurajat de Nora să organizeze o expoziție de pictură la internatul școlii, expoziție care să cuprindă cele zece-cinsprezece tablouri existente, pus altele pe care Gogu avea să le picteze, nora constituind ”muza inspiratoare”. Expoziția a fost o reușită.
•             Iubirea este un sentiment frumos, armonios și enigmatic, dar în același timp contradictoriu. Uneori iubirea aduce și suferințe. Semnele nu sunt de bun augur  nici în relația dintre Gogu și Nora. Gogu este avertizat de Ana că ”directorul L. nu vede cu ochi buni această relație” (aceleași semnale primește și Nora), iar între cei doi ”s-a instalat o liniște stânjenitoare”. ”Binevoitorul director L.” îi prezintă Norei pe  profesorul G.G. și o ceartă adesea pe aceasta.
•             Nora îl anunță pe Gogu că, de Paști vor sosi în vizită  părinții ei de la Miceștii de Câmpie și îl roagă să organizeze un picnic pentru aceștia, care apoi urmau să meargă și la părinții lui Gogu, în Grui. Profesorul N îl ajută pe Gogu și se ocupă de organizarea petrecerii  la iarbă verde, dar… Nora pleacă la Năsăud cu autobuzul, însoțită de G. și nu mai participă la petrecere. Această plecare a reprezentat finalul iubirii dintre cei doi, deși Nora a mai avut tentative de refacere a relației de iubire între ea și Gogu.
•             Gogu primește de la Nora jurnalul acesteia, jurnal ”care mai răspândea o ultimă adiere de parfum de liliac”, apoi Nora pleacă din Gersa, lăsând în sufletul lui Gogu un gol imens.
•             Viața continuă pentru Nora și Gogu. Gogu urmează un curs de regia spectacolelor la Școala Populară de Artă din Cluj-Napoca, își cultivă mai departe pasiunea pentru pictură ( o perioadă lucrează și ca pictor decorator), apoi se încadrează în rândul feroviarilor, care erau considerați pe atunci ” a doua armată a țării” , unde , în urma calificărilor obținute  avansează în ierarhia C.F.R. (Căile Ferate Române): impiegat de mișcare, instructor de mișcare, șef de stație C.F.R.,  revizor de sector, instructor regional, șef reprezentanță agenții de voiaj C.F.R. (funcție echivalentă cu director regional). Cel mai mult i-a plăcut lui Macedon Tofeni funcția de instructor regional, adică profesor la cursurile de calificare profesională.
•             Nora termină facultatea de istorie, mai are tentative de reluare a relației cu Gogu ( cum ar fi invitația la Anieș sau participarea la două spectacole regizate de Gogu), în sufletul celor doi sunt multe frământări, multe regrete, dar profesorul Vasile Șt. îl liniștește pe Gogu: ”Ai s-o uiți aproape pentru totdeauna!… Dar știi când?… Când o să găsești o fată cel puțin la fel de frumoasă ca ea…” . Din lectura jurnalului Norei, Vasile Șt trage concluzia: ”Fata asta te-a iubit și încă te iubește!”, dar din tot ce-a fost au rămas doar amintirile.
• Gogu pune pe foc jurnalul Norei, iar într-o joi, la târgul săptămânal de la Năsăud face cunoștință ” cu o fată cu înfățișare de regină”, cu care se și căsătorește în scurt timp. Profeția lui Vasile Șt se adeverește și Gogu poate spune că ” Nora a ieșit pentru totdeauna din viața mea”.
• Nora se căsătorește și ea  și împreună cu soțul, tot profesor (apoi director) se stabilesc la Rodna. Amândoi trec prematur la cele veșnice, doar fiica lor, Cristina  și-a dat acceptul pentru apariția prezentei cărți.
• Iubirea celor doi a dispărut, a dispărut și casa unde s-a născut Nora de la Miceștii de Câmpie. Au rămas doar amintirile, o fotografie a Norei și cicatricea de la degetul mâinii drepte a lui Gogu. Dar a mai rămas ceva: această frumoasă carte, cartea de debut literar a lui Macedon Tofeni , carte scrisă din suflet și cu talent și în care regăsim povestea unei iubiri complicate și intense.
• Prof. Gheorghe Giurgiu, Dej, județul Cluj