Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020
Mai, 21
Mai, 21
Autor, Vasile Popovici
E ziua ta, Elena, – floare de mai de-abia ieşită din boboc; mănunchiul florilor l-ai adunat cu gingăşie de prin împărăţia atâtor ani. Că mare ori ţi-e mic mănunchiul, e al tău; şi ţi-aş dori să nu se ofilească! mai ţii minte de-atunci? „mulţi ani trăiască”! la geam, eu îţi cântam, cum bine-i şade unui trubadur. Acum mi-s rupte strunele la instrument; de-aş încerca să cânt, aş fi ridicol ca un afon ce dă examen la conservator c-un juriu surd, lipsit de tact şi de umor. Nu-mi şade bine, chiar dacă nu-i momentul să cânt ca altădată de să mă doară gura; şi-apoi, nici nu mai vreau să îmi repar şi struna, şi cum ar fi normal, – şi instrumentul. Primeşte ca şi pân’ acum urarea mea fierbinte: ,,să-ţi fie anii mulţi şi buni”! e ca şi cum mi-ai respecta cea de pe urmă rugăminte.Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
…La multi ani si Dvs., domnule profesor!