Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Mai ales acum, de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează, Ghidul turistic este foarte necesar

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Mai ales acum, de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează, Ghidul turistic este foarte necesar

Primit pentru publicare: 28 Dec. 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru fondator de onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 29 Dec. 2019
© Ion N. Oprea, ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


Mai ales acum, de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează, Ghidul turistic este foarte necesar

          Tocmai îmi completam cunoştinţele răsfoind ceea ce se numeşte „Dicţionar de locuri literare bucureştene”, semnat de Corina Ciocârlie şi Andreea Răsuceanu, Ed. Humanitas, un fel de carte de istorie, nu numai literară, un adevărat ghid al Bucureştiului literar, „captivantă la lectură, impresionantă prin întinderea lecturilor, riguroasă în ce priveşte selectarea datelor istorice”, cum a scris critica literară, când, la uşă m-a sunat factorul poştal şi mi-a înmânat „Ghidul turistic al municipiului Bârlad şi împrejurimile sale”, localitate de care, după cum se ştie, sunt foarte legat sentimental, acolo am învăţat la Liceul „Gh. Roşca Codreanu”, acolo mi-am desfăşurat activitatea de gazetar, acum circa 70 de ani, de răspânditor al ştiinţei şi culturii în regiunea Bârlad, în oraş şi raion, SRSC, acolo mi-am găsit pe cea cu care m-am iubit, ne-am respectat, căsătorit şi am avut copii, acum nepoţi şi primul strănepot…

          Aşa că pe bună dreptate, citind,  nu doar răsfoind această carte – nici de o sută de pagini – autor Vasile Cârcotă, profesor de geografie, fost în tinereţe şi şef la învăţământ, ceva şi pe la SRSC, mi-am zis, pentru că, între timp, multe s-au mai schimbat şi la Bârlad, bun şi necesar este Ghidul, mai ales acum, de Crăciun, Anul Nou, Bobotează şi Sfântul Ion, poate servi autorităţilor şi ca trofeu înmânat vizitatorilor pentru…protocol.

   Apărut cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Local, editat la „Sfera” Bârlad, 2019, hârtie de calitate şi cerneală cât trebuie, în acest scop, coordonatorul şi-a mobilizat la lucru întreaga familie,    dânsul cu ideile şi mesajul, culegerea computerizată, fotografiile şi textele însoţitoare, după cum se precizează, Gina Gheorghiu şi autorul, traducerea în limba franceză – prof. Cezarina Popa -, traducerea în limba engleză (SUA) – ing. Andi Călin Cîrcotă -, redactorul lucrării prof. Lucica Georgeta Cîrcotă, soţia celui cu bagheta, o prestaţie de succes, nu lipseşte din rândurile pozate o singură literă, cum se mai întâmplă şi la casele mai mari, tehnoredactor – Bogdan Artene, om cu foarte multă experienţă, dedicat muncii în domeniu, ca pentru familia bârlădenilor.

           Din Cuprins citim Introducerea, semnată de autor, şi începe, hăt, de pe la 1174, atestat documentar, cum a scris şi prof. Oltea Răşcanu-Gramaticu în lucrarea sa „Istoria Bârladului”, 2002,  când s-a referit la urbanizare, apoi, întreg textul, cu acribie, metodic, despre Cadrul geografic al Bârladului, Populaţia oraşului – tot în scădere, de la 77.528 persoane în 1992 la 60.000 în prezent – , Obiective turistice – Palatul Comunal – Primăria locală, Muzeul „Vasile Pârvan” cu valoroasa donaţie de artă a  prof. univ. dr. Ion Chiricuţă şi a soţiei sale Rita , Galeria de Artă „N. N. Tonitza”, Casa Sturdza” cu Muzeul colecţiilor, casele memoriale Gheorghe Ghiorghiu-Dej şi Alexandru Ioan Cuza, , Pavilionul expoziţional „Marcel Guguianu” şi Planetariul, Observatorul astronomic, ceva despre societatea Academia Bârlădeană – cu personalităţile ei, Vasile Voiculescu, Alexe Mateevici, Ion Buzdugan,  Victor Ion Popa, Emil Gârleanu, AlexandruVlahuţă, George Tutoveanu, preotul Toma Chiricuţă şi folcloristul Tudor Pamfile de la Tecuci – şi ce este azi cu Revista care îi poartă numele, redactor-şef Serghei Coloşenco, cu sediul ei – o întreagă BIBLIOTECĂ, dar şi edificiul „Stroe S. Belloescu”, adevărata casă de cultură o oraşului, din totdeauna, de la înfiinţare, în 1906, din iniţiativa poetului bărlădean George Tutoveanu, edificiile de la Griviţa, în preajma oraşului, operă a filantropului, acelaşi  profesor Stroe S. Belloescu, Teatrul „Victor Ion Popa”, Casa de cultură „George Tutoveanu”, Centrul Cultural Mihai Eminescu, cu tot ce cuprinde, donaţie a dr. Constantin Teodorescu, Cinematograful Victoria cu modernizările de moment, ca să devină Centrul Multimedia „Victoria”, apoi Lăcaşele de cult – cult ortodox, inclusiv cel de ritual vechi, unul catolic, o sinagogă, două creştin evanghelice, una adventistă, alta martorii lui Iehova, casa de rugăciuni baptistă, în total 24 lăcaşe de cult, individualizate prin ceea ce merită de văzut. Nu-s uitate Complexul monahal de călugări Bujoreni, Complexul  monahal de măicuţe de la Adam, mânăstirea de la Grăjdeni, „locul unde Petru Rareş a fost încunoştiinţat de accederea la domnia Moldovei”.

           Un loc important este destinat Instituţiilor de Învăţmânt – Liceului Mihai Eminescu, unde a fost director Vasile Dumitrache, un cunoscut de al nostru, un desăvârşit în învăţământul românesc, Colegiul naţional „Gheorghe Roşca Codreanu”, unde director l-am avut pe prof. Grigore Ionescu, alt Om mare -, reţelei sanitare – cu Spitalul „Elena Beldiman”, azi Spitalul Municipal de Urgenţă cu acelaşi nume, Centrul de revitalizare corporală şi loisir (SPA). 

         La spaţii de agrement sunt descrise Grădina Publică  care datează din 1838, cu statuia Alexandru Vlahuţă, fost membru de onoare al Academiei bârlădene, azi cu această calitate fostul meu coleg de liceu, Constantin D. Dimoftache, C. D. Zeletin, Alexandru Vlahuţă, bust în bronz realizat de sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad, bunicul  Margaretei Pâslaru, dezvelit în septembrie 1924, care trăieşte şi prin ce este Cenaclul literar local cu acest prestigios şi de respectat NUME, Statuia în bronz a lui George Enescu, operă a lui Ion Vlad, dezvelită la 21 iulie 1959, frate de tată cu Dumitru Bâscu, pictor strălucit, adaug eu,   Grupul statuar Ion Greangă – , tot la agrement – Grădina zoologică, tare utilă pentru şcolari şi tineret, dar şi pentru bunici, Parcul Teatrului „Victor Ion Popa” cu statuia lui Mihai Eminescu şi multe altele – George Coşbuc, Al. Vlahuţă, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Garabet Ibrăileanu, George Topârceanu, Ioan Slavici, Nicolae Tonitza, ultima şi a lui Mihai Eminescu fiind donate Municipialităţii de culturnicul şi regretatul dr. C. Teodorescu –  Parcul Complexului Şcolar, Scuarul Cerbul de Aur, unde se află amplasat Monumentul Eroilor Neamului, Scuarul din Piaţa Victoriei cu statuia lui Al. I. Cuza, fiu al Bârladului. Este menţionată şi lucrarea de artă a grenadierului Constantin Muşat de la Garnizoana militară, aruncând grenada, pe care o admir decând eram mic, când soseam cu tata cu căruţa dinspre Tutova, cum ajugeam în dreptul ei tata îmi vorbea despre marile războaie ale românilor şi vitejia lor, această lucrare a sculptorului Ion Dimitriu Bârlad, precizează Vasile Cârcotă,  este identică cu cea din gara Buşteni din Valea Prahovei a aceluiaşi mare artist. Nu sunt neglijate, sunt descrise şi monumentele funerare, Monumentul funerar al lui Manolache Costache Epureanu, fost prim-ministru al României, instituţiile destinate transportului de călători, unităţile financiar-bancare, ale Justiţiei şi ordinei publice, unităţile comerciale de mare inters pentru turişti, care sunt nominalizate, cu accent pe alimentare şi de cazare a turiştilor sosiţi la Bârlad, că dintre cele industriale, faima municipiului şi a ţării înainte de 89 nu  mai „fiinţează decât IRB, FCB, IEPAM, multe şi-au încetat activitatea”, până şi unităţile de prelucrarea laptelui.   

             La bibliografie sunt trecute pe scurt lucrările care au servit documentar autorului, lipsesc şi ar fi servit turiştilor –dar şi localnicilor –  să ştie şi care mai sunt lucrările de acelaşi autor.

      Este o lucrare, care, în ce mă priveşte, trimisă „cu multă consideraţie de la Familia Cârcotă” îmi va folosi şi îi mulţumesc.

Ion N. Oprea, 23 decembrie 2019.   



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.617 abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5