Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Marcăm stejarii. Nicolae – Virgil Sandu, grefierul mediului socio-uman

Primit pentru publicare: 11 iulie 2016
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 12 iulie 2016
Redactor (ediţie): Dorina RODU

 

Marcăm stejarii

Neculae – Virgil Sandu

Sandu nicolaeNăscut la 1 Decembrie 1931, în oraşul Dorohoi. (tatăl, Sandu Ion, născut la 09 februarie 1903, în satul Chişcăreni, agricultor, fără participări sau implicări în fapte deosebite; mama: Sandu Hareta, născută la 22 iulie 1905, în Chişcăreni, Săveni, agricultoare).

Soţia, Sandu Ioana (fostă David din Bereşti-Galaţi), născută la data de 22 iulie 1937, cu care s-a căsătorit la 5 mai 1959, în Botoşani. Este cadru sanitar, a lucrat la Maternitatea Botoşani în perioada 1961-1990, ca asistentă şefă timp de 28 de ani (1963-1990); în prezent, pensionară.

Are un copil, o fiică, Doina-Nicoleta, căsătorită Balzer (cetăţean francez); împreună au 3 copii: Sabina, Annouck şi Ilinca; este profesoară de limba franceză, stabilită în Quebec, Canada.

Educaţie – instrucţie: Şcoala generală Chişcăreni – Săveni, între anii 1938-1946, apoi Şcoala sanitară profesională de infirmieri CR, la Buzău, 1948-1950, Liceul A.T. Laurian – seral, Botoşani şi Şcoala sanitară postliceală Botoşani, pe care a urmat-o în perioada 1952-1960, în specialitatea Asistent medical de igienă. Aici, a avut printre profesori, ca pe un adevărat mentor, pe medicul şi omul de cultură, şef de unitate timp de peste 30 de ani, Dr. Vasile Banzar.

Activitate profesională: a fost încadrat în muncă timp de peste 42 de ani (1952-1994), în aceeaşi unitate sanitară, SANEPID Botoşani, unitate sanitar – antiepidemică, care ulterior avea să aibă şi alte denumiri ca subunitate specială în cadrul Laboratorului de Igiena Mediului Botoşani.
Întreaga activitate a desfăşurat-o sub deviza: profesionalism şi responsabilitate, principale atribuţii de serviciu fiind: constatare şi supravegherea calităţii factorilor de mediu şi a zonelor cu potenţial epidemogen, urmărirea aplicării normelor igienico-sanitare în teritoriul de competenţă, prelevarea de probe pentru analize de laborator, testări ale gradului de imunitate a populaţiei faţă de unele boli transmisibile etc. O perioadă de peste 20 de ani a fost responsabil cu stabilirea personalului de gardă în zilele de sărbători legale şi în situaţii de necesitate. Atribuţii speciale a mai avut şi în cazul accidentului nuclear de la Cernobâl din anul 1986 privind măsurile de radioprotecţie a populaţiei.

Activităţi şi implicaţii în viaţa politică, socială, funcţii şi răspunderi obşteşti, rezultate obţinute: membru PCR – august 1968 – dec. 1989; organizator de grupă sindicală pe instituţie 1978-1992; preşedintele Comisiei pentru locuinţe de la nivelul Direcţiei sanitare a judeţului Botoşani, 1976-1989; vicepreşedinte al Comitetului USSM (Uniunea Societăţilor de Ştiinţe Medicale) – Filiala cadrelor medii sanitare, 1972-1990, jud. Botoşani; delegat permanent în Comisia de Control obştesc la nivel de municipiul Botoşani; autor, în nume personal, al unor memorii cu propuneri de amendare a Legii de protecţie a mediului din 1973, a Legii locuinţelor din 1974 şi a Legii Sănătăţii 1978, documente înaintate Camerei Legislative a Marii Adunări Naţionale şi ziarului România Liberă, conştient fiind că rezultatele depindeau de factori de decizie ai vremii, personal avea doar satisfacţia misiunii îndeplinite, că şi-a făcut datorie; din anul 2000, este membru activ al Uniunii Culturale „Vatra Românească”- Filiala judeţeană Botoşani; a fost evidenţiat de nenumărate ori de Ziua Sănătăţii; a realizat studii şi cercetări finalizate în lucrări cu caracter ştiinţific asupra principalilor factori de mediu: apă, aer, sol, unele, în colaborare: „Aspecte igienico-sanitare privind procesul de dezvoltare urbanistică a municipiului Botoşani”, 1978-1984; „Elemente de adiţie (alcool, cafea, tutun etc) ca factori de risc cu impact social – economic şi demografic”, 1980-1986 etc.

Cărţi publicate: în anul 1980 a publicat, sub egida Direcţiei sanitare a judeţului Botoşani (la tipografia „Junimea” din Iaşi), o carte pe teme profesionale – Îndreptar tehnic pentru cadrele medii în activitatea de supraveghere sanitară a unităţilor agrozootehnice, o lucrare „unică” în domeniu, cel puţin, la nivel de judeţ sau „inedită” la acea vreme după cum a fost apreciată în ziarul „Muncitorul Sanitar” nr.25 din 20.VI.1981; în anii 2011 şi 2012, a publicat la Ed. Agata scrierea, în două volume, Din preocupările unui botoşăneanpublicistică – (reportaje, eseuri, articole documentare şi de atitudini social-politice). În prezent, la tipar se află cartea Sănătatea şi mediul (documentar monografic), apărută la editura Arena Cărţii, Botoşani2016.

Activitatea publicistică: în perioada activă a publicat, sporadic, în media locală pe teme edilitar – gospodăreşti  şi profesionale articole în revistele de specialitate „Viaţa medicală” şi „Igiena”. După retragerea din viaţa activă s-a implicat în activitatea publicistică, 1995-2016, atât în media locală, cât şi în cea centrală, unde a publicat peste 700 de articole. Debutul în viaţa publicistică l-a făcut într-un cotidian local, „Curierul”, care a lansat un concurs „Pentru cel mai bun articol”, concurs pe care l-a adjudecat, primind un premiu special. Încurajat de acest fapt, a continuat să scrie şi să publice cu sucesc, marcând deschiderea pentru descărcarea sufletului. În materialele realizate a abordat subiecte pretabile diferitelor genuri publicistice, pe baza unor criterii de interes public major identificate din mai multe surse de pe lista lucrurilor şi evenimentelor aflate în topul zilei, urmărind să reflecte maximum de obiectivitate şi adevăr, decenţă şi onestitate. Dominante au fost mesajele cu caracter social-politic şi de atitudine civică. A publicat în Actualitatea botoşăneană, Gazeta de Botoşani, Totuşi iubirea (a lui Păunescu), România Liberă, Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi, Jurnalul de dimineaţă, Evenimentul de Botoşani, Viaţa Botoşanilor, Ziarul de Iaşi, Adevărul etc. În Jurnalul de dimineaţă a publicat „editoriale”şi articole de fond, iar în Adevărul la rubrica Editorialul cititorului, 2010-2012.
*
Întrebat ce crede despre viaţă, muncă şi educaţie, a dat un răspuns pe cât de realist pe atât de filosofic: Viaţa este un miracol, o minune dumnezeiască, este o splendoare, din păcate, de scurtă durată. Este o mare bogăţie materială şi spirituală cunoscută deocamdată, doar pe planeta Pământ, unde este atât de puţin preţuită şi cu atât mai puţin valorificată la întregul ei potenţial, la nivel uman, al fiinţelor raţionale. Viaţa mai înseamnă muncă şi zbucium cu bune şi cu rele, cu împliniri şi neîmpliniri, cu erori şi, mai ales, regrete, uneori prea târzii.
Toată agoniseala de-o viaţă, pentru marea majoritate a oamenilor, se obţine prin muncă, chiar asiduă pentru cei mai mulţi. Munca cu sens este specifică numai omului. Munca nu „dezonorează” pe nimeni nicioadată ci, dimpotrivă, „munca înnobilează pe om”, spune un proverb latin. Cât despre educaţie, un mare pedagog elveţian spune că „Îmbunătăţirea situaţiei poporului se poate realiza numai prin educaţie şi instrucţiune, atât în mediul familial cât şi în şcoală”, la care aş adăuga că educaţia se dobândeşte la rândul ei, pe lângă bunăstare, numai prin muncă.
În întreaga activitate profesională am fost preocupat în permanenţă de o pregătire profesională la cel mai înalt nivel posibil. În acest sens, am participat de fiecare dată la toate cursurile de perfecţionare şi specializare profesională, aceasta fiind doar una dintre laturile pregătirii.
Principalele cursuri profesionale pe care le-am urmat, enumerate mai jos, au avut durata între una şi treizeci de zile: a)-în anul 1972, la Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Iaşi, cu tema „Aprovizionarea centrală cu apă a comunităţilor umane: sănătate, confort şi civilizaţie”; b)-în anul 1977, la IISP Bucureşti, cu tema: „Incidenţa epidemiologică dintre factorii de mediu şi bolile transmisibile”; c)-în anul 1981, la CSA Suceava (Centrul sanitaro-antiepidemic), cu tema: „Poluarea aerului atmosferic în relaţie cu starea de sănătate a populaţiei”; d)-în anul 1987, la CSA Bacău, cu tema: „Măsurile de radioprotecţie a populaţiei împotriva radiaţiilor nucleare”; e)-în anul 1992, la Sibiu, cu tema: „Prevenirea consecinţelor morbide în cazul unui accident nuclear, măsurile de radioprotecţie a populaţiei”; f)-pe linia pregătirii profesionale am participat activ la nenumărate manifestări cu caracter ştiinţific (simpozioane, consfătuiri, sesiuni, seminarii etc), în diferite centre zonale sau la nivel naţional: Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Braşov, Arad, Vaslui, Bacău, Suceava etc, unde am prezentat unele lucrări cu studii şi cercetări în domeniul de specialitate etc.

S-a consemnat într-o fişă, pentru a se şti că Nicolae – Virgil Sandu este un grefier al mediului socio-uman, un publicist emerit.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 26 de abonați

2 comentarii la acestă însemnare

  1. OCTAVIAN VITCU spune:

    Interesant articol.Felicitari autorului,dl.Ion Istrate.ing.prof.Octavian Vitcu,Ibanesti

  2. D.M. Gaftoneanu spune:

    Felicitări și aprecieri pentru articolul Dvs.!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5