Simon GLASBERG

Marelui poet Mihai Eminescu!

Noi amândoi…

– Post scriptum la scrisoarea din 15.01.2016 –

Maestre, mai iartă și de astă dată
îndrăzneala mea curată dar naivă,
să-ți tulbur adânca liniște, deodată,
scriindu-ți din nou o tainică misivă.

M-a împins să-ți scriu, poezia ta,
„Noi amândoi avem același dascăl”
în care, ca și alții, m-am regăsit,
în „unitul gând oricine recunoască-l”…

Și recunosc, că ce ai știut de ”ieri”,
e mai mult, de ce știu eu chiar azi,
că te-ai exprimat mereu ca un geniu,
în timp ce eu mi-s neam de așkenazi.

Noi n-am avut același dascăl, dar
de aceleași cauze plângem și râdem,
și chiar croiți în simțuri aproape similar…
„Non idem est si duo dicunt idem”*.

Și pe mine sărăcia lumii mă doare,
rău văd splendoarea la bogați și regi,
căci știu că nu-i făcută cu a lor sudoare,
ci din silnicia unor popoare-ntregi…

Dar nu pot gândi ca tine chiar în toate:
în poezia „Doina”, unele neamuri, știi bine,
în frunte cu evreii, le condamni la moarte,
doar c-au venit în țară și îți sunt străine.

Ei și alții au venit din aprigă nevoie,
să câștige-o pâine, să-și hrănească copii…
Poate nu știi, la fel azi mulți români
în lume-s risipiți, să-și crească fiicele și fiii…

Din cei „jidani” ce-au fost odată,
doar relativ puțini erau chiar bogați:
bancheri, doctori, avocați… există mărturie.
E clar, ei erau cei mai văzuți, dar existau
mulțimi de mici comercianți sau
croitori, cizmari, tinichigii, dulgheri
ce o duceau într-o lucie… sărăcie.

În Târgul Cucului din Iași, ca student
prin anul 1957, făceam câte-o plimbare
și am văzut mulțime de ateliere, dugheni
și birje, cu deservenți evrei,
săraci și fără căutare.

În genialitatea ta, nu trebuia să îi condamni,
erau destui mărunți, ce făceau demersul…
Pentru mine oricum, rămâi între cei mari
ca geniu al poeziei, în tot universul…

Mi-a fost greu a spune ce deosebire,
ne desparte „de nu mergem de-a valma”.
Voi vedea de-ai să mă inviți la întâlnire,
când iarăși îmi voi pune sufletul în palmă,
ca întregul lui cuprins, să fie la primire…

Maestre, vei putea simți fără îndoială,
că e doar rănită adânca mea iubire…
Deci, cu învoială, aș vrea să conchidem :
„Non idem est si duo dicunt idem”.

Haifa, 06.02.2016

*Nu este la fel, în cazul în care doi oameni spun același lucru.