Alin Treabă s-a născut la 5 septembrie, la Sinaia, județul Prahova. Este căsătorit, dar nu are copii. A absolvit Facultatea de Management și Facultatea de Istorie ale Universității Hyperion din București. A lucrat în industria hotelieră și, din anul 2005, ca referent în cadrul Muzeului Național Peleș din Sinaia. Despre Castelul Pelișor din același oraș, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 5 august 2012, în incinta acestuia.

• – Cine și când a construit Castelul „Pelișor”?
• – Edificiul a fost proiectat de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhard Ludwig între anii 1899 și 1902, lucrările fiind definitivate cu 12 ani înaintea Peleșului; un motiv întemeiat a fost faptul că Pelișorul a reprezentat un dar din partea Regelui Carol I pentru principii moștenitori Ferdinand, nepotul său, și soția acestuia, Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Rusiei Alexandru al II-lea Romanov.
• – Prin ce se deosebește de Castelul „Peleș”?
• – Pelișorul este ceva mai mic și mai simplu; față de Peleș, care numără circa 160 de încăperi, acesta are doar 99, dintre care 40 de dormitoare și 20 de băi. Întreaga clădire a fost decorată pentru a fi o reședință princiară și poartă amprenta personalității puternice a Reginei Maria.
• – Faceți, vă rog, o descriere a castelului.
• – Prima încăpere este Holul de Onoare, destinat protocolului, unde erau întâmpinate oficialitățile și poftite, apoi, în sufragerie. Apartamentul Regelui Ferdinand I este structurat în cameră de lucru și dormitor. În prima dintre aceste camere, se remarcă biroul, realizat din lemn de nuc, în stilul sobru și rigid al neorenașterii germane, ce predomină la Peleș. Pe birou, se află un serviciu din bronz aurit, placat cu piatră semiprețioasă, și o fotografie de familie, realizată chiar aici, în Parcul Regal, în anul 1909. Pe peretele din partea stângă, se află un portret ce o înfățișează pe mama Regelui Ferdinand I, Antonia, infantă a Portugaliei, soția fratelui mai mare al Regelui Carol I, Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen. Dormitorul, folosit de Regele Ferdinand I pentru odihna de după-amiază, este încăperea în care și-a trăit ultimele clipe din viață; s-a stins la vârsta de 62 de ani, la 20 iulie 1927, în urma unui cancer la colon. Urcând pe Scara de Onoare la primul etaj, se ajunge la Dormitorul de Aur al reginei Maria, unde garnitura de mobilier este realizată din lemn de tei poleit cu aur. Urmează apartamentul copiilor, structurat în două saloane; aici, nu există paturi, fiindcă a fost folosit mai mult ca loc de supraveghere și creșă. Dintre cei șase copii (trei băieți și trei fete), cel mai cunscut este boemul Carol al II-lea, cel de-al treilea rege al României. În ordinea nașterii, după el au urmat principesele și principii Elisabeta, Mărioara (sau Mignon, cum era alintată), Nicolae, Ileana și Mircea. Castelul continuă cu cel mai mare și spectaculos apartament, cel al Reginei Maria, unde predomină stilul brâncovenesc din secolul al XVII-lea, îndrăgit și adoptat de ea în mai toate reședințele sale de vară – Palatul Cotroceni și castelele Bran, Pelișor și cel de la Balcic. Aici, pot fi văzute salonul și capela, locul de reculegere al reginei; în mijlocul salonului, se află un vas islamic, utilizat la arderea esențelor parfumate, pentru atmosferă. În dreapta apartamentului, este situată o cameră de zi, folosită de regină pentru odihna de după-amiază, urmată de un budoar, în care se aranja. La etajul al doilea, există două saloane pentru oaspeți, iar, între ele, dormitorul utilizat de Principesa Mărioara, care, în anul 1923, a devenit Regina Serbiei, Croației și Sloveniei după căsătoria cu Regele Alexandru I, asasinat în anul 1934, la Marsilia. Sora sa, Elisabeta, a fost Regina Greciei prin căsătoria, în anul 1921, cu viitorul rege George al II-lea. În partea dreaptă, este situat apartamentul folosit de sora preferată a Reginei Maria, Victoria Melita, poreclită Ducky (rățușca), pentru că era o fire foarte vorbăreață. În partea stângă, este amplasată camera de creație, salonul de pictură al Reginei Maria; în partea creativă, ea a fost ca prima regină a României, Elisabeta, artistă înnăscută, cunoscută ca scriitoare drept Carmen Sylva. Urmează Salonul Oriental sau fumoarul – regii Carol I și Ferdinand I fumau trabuc și pipă, iar Regina Maria – țigarete; Maria, o femeie libertină și nonconformistă, a fost prima regină care a fumat în public, încălcând grav protocolul oficial. Urmează încăperea de rezistență a edificiului, Camera de Aur a Reginei Maria, în care foița de aur acoperă atât garnitura din lemn de tei, cât și stucatura pereților. Acest sanctuar era preferatul său, unde, ori de câte ori avea posibilitatea, se retrăgea cu drag; aici, de altfel, s-a stins, la vârsta de 63 de ani, la 18 iulie 1938. Alături, este amplasată sufrageria, în care erau servite prânzul și cina – în special mesele festive; capacitatea obișnuită a mesei este de 12 locuri, iar cea maximă – de 24 de persoane. La același etaj, mai există trei apartamente – unul folosit de bona copiilor, elvețianca Leila Milne, altul al profesorului elvețian Arnold Mohrlen, care s-a ocupat de educația Principelui Moștenitor Carol, și încă unul, utilizat de principii Carol și Nicolae, fratele său mai mic; ei au folosit acest apartament în perioada copilăriei, dar separat, dată fiind diferența de vârstă de zece ani dintre ei.

Florin Bălănescu