Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Marin IFRIM: De ce trebuie să murim în noi înșine

Marin IFRIM

 

 

 

 

De ce trebuie să murim în noi înșine

 

      De Sf. Contantin și Elena. Un fel de Rugăciune

Am văzut multe sicrie în vreme de pace. Fiecare cu rostul său. Un fel de
Cocoașă în timpul vieții. Sunt trist cât pot. Nu mai am mamă și nici tată.
Amândoi s-au dus uitându-se oarecum în ochii mei. Încă mai pot ninge peste
Inima mea. Sunt împăcat ce Cel de Sus. Sunt așteptat la cine știe ce Cine de
Taifas. Tot mi se spune că am o față crispată. Râd numai la îngeri. Copiii mei
Ar vrea să trăiesc o mie de secole. Nu se poate, nu e corect. Dincolo, în lumea
De Apoi, e prima mea iubire, e tata, mama și o armată de prieteni. Nici nu
Mai pot ști în ce lume sunt. Mi-am dus sufletul dincolo, la cei care au
Cimitir faraonic în mintea mea de pe urmă. Mă întreb de ce nu mă pot supăra
Pe Cel ce se(…)duce peste tot: în aer, în vid, în Cer și Pământ, ca și cum am fi
La Începutul Lumii. Doamne, mereu e vremea Ta, hotărăște-te: de ce trebuie
Să mor eu și să sufere altcineva, ce rețetă a sufletului se dă în farmaciile Cerului,
Ce nu știu despre iubire și despre suferință? Te întreb pentru că Tu ești Tatăl meu
Universal. Nu sunt fanaticul Tău. Văd ce armonie ai făcut încă de la început.
De-asta toți vor să-ți ia ”tronul”, locul, puterea. Treabă imposibilă. Tu nu poți
Fi înlocuit. Ești fondatorul Lumii. Fiat Lux. Te iubesc necondiționat. Mi-ai dat
Tot ce mi-a trebuit, în toate religiile: copii, femei, oxigen, lumină și liniște
Pentru liniștea de veci. Uneori mă tot întrebam de ce trebuie să murim. Mi se
Părea tare nedrept. Acum înțeleg câte ceva: murim din dragoste. Din silă, din
Zile rele în plus, din ură și indiferență. E timpul Tău. Singurul timp. Mă simt
Vinovat că am inventat ceasul, mileniile, secolele, deceniile, anii, zilele, orele
Minutele și secundele. Parcă m-am răzvrătit. Tu știi mai bine. Sunt un răzvrătit
Al Tău. Unul strecurat la Cina de Taină. Încă viu. Încă lipsit de Cetățenia Ta
Cosmică. Du-mă în iarbă, în stele, în haos și oriunde ești Tu: pretutindeni. Și fă-i
Pe cei care nu înțeleg că trebuie să vin la Tine să priceapă un lucru simplu de tot:
Eu sunt Tu. Și aici și acasă la Tine. Sunt Fiul Tău un pic mai plin de Tine.
Suntem pistruiați. Vorbim în același timp. Iubim tot ceea ce merită iubit. Te las
În pace. Ai și altele pe cap. Nu uita, te rog, fă-i pe cei care mă iubesc să nu sufere
Când mă vei chema. Și fă-i pe dușmani neam cu mine. Să nu le pară rău că le-a
Părut bine  de rău odinioară, în timpul Tău nelimitat, în mintea lor mărginită de duhuri…

                                                                                        

                                                                                  



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. aurel anghel spune:

    Privind inauntrul sau Marin Ifrim descopera in acest poem-litanie antinomia dintre cele doua lumi, aceea in care traim sa ne formam cocoasa pactelor si CEA de SUs unde vom ajunge la drepata judecatĂ.Este emotionanta marturisire a iubirii adevarate, sentimentul impăcării ca acolo va intalni primele iubiri, părintii,apoi prietenii.Acolo sunt sufletele la care se adauga sufletul unui poet care scrie să ne tulbure cu poemul sau sufletele noastre.In fapt poemul este o umplere de continut a unui singur Cuvant în rezonantă cu sensul existentei noastre al doilea cuvan,IUBIREA.între cele doua cuvinte , poemul ,poezia rătăcrea care ne-a intemeiat. aurel anghel.07 22 05 2017

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5