Marin IFRIM

Mai bine te iubesc decât să nu fii

Aici e ca și cum ai fi. Singurătatea mea e peste toate relele intimității.
Mă duc cu gândul la bietul Marin (Sorescu). Singur printre de-alde mine.
Mai bine te iubesc decât să nu fii. Pun degetul pe sfârcurile aerului.
Evrika! Mai departe de mine sunt eu însumi. Ce drum ciudat străbat.
Ești peste tot, ca-n povești: când umbră, când fântână cu apă rece când Tu
Mă uit la semne. Citesc orice lasă semne. Ești natura mea. Cu ploaie
Cu fulgere, cu secetă, cu zile toride, cu zăpezi năuce. Ce te iubesc, viață
Plină de tine. Irinesc timpul care mi-a mai rămas. Simplu de tot. Fără
Sensuri metafizice. Ca să vezi ciudățenie: mă uit dincolo de unde ochiul
Nu se poate privi. Ești acolo. Ai formă fixă, precum o statuie. E tare
Greu să nu mă uit și să nu uit tot ce natura scutură din cerurile sale înalte.
Vin vremuri ciudate, holograme, femei cu șolduri de e-mail. Eu încă
Simt ieslea din Bethleem,  mirosul de paie, începutul crucii. Ai tot ce
Trebuie memoriei mele: iubire cu fulgere, cu secetă, cu zile toride.