Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Martir al închisorilor comuniste, „Mai liber ca oricând, părintele Anton Demeter pregătit  să intre în rândurile sfinților

    Martir al închisorilor comuniste, „Mai liber ca oricând, părintele Anton Demeter pregătit  să intre în rândurile sfinților

    Biografia Slujitorului lui Dumnezeu, semnată de Francisca Bălăceanu și Monica Broșteanu, Cuvânt înainte semnat de pr. Damian-Gheorghe Pătrașcu

                      La Editura Polirom din Iași a apărut, de curând, cartea „Mai liber ca oricând. Părintele Anton Demeter”, scrisă de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu. Cartea este însoțită de un cuvânt-înainte de Ministrul provincial, pr. Damian-Gheorghe Pătrașcu și apare în domeniul „Religie”, ediție broșată, în formatul 13/20, are 232 de pagini, redăm în continuare prezentarea de pe site-ul editurii Polirom, cu completările dintr-un foto-reportaj semnat de Cătălin Bărgăuanu, 24/11/2016 și din Suplimentul de Cultură, primul Magazin Cultural din România nr. 771, 16-22 aprilie 2022, realizat de Editura POLIROM și Ziarul de Iași.

           … „Răsfoind paginile acestei cărți, vom găsi viața și moartea Slujitorului lui Dumnezeu Anton Demeter, preot și frate franciscan aparținând Provinciei  „Sf. Iosif, soțul Preasfintei Maria” a Fraților Minori Conventuali, așa cum a fost trăită ea și așa cum a fost percepută de toți care au călcat nu numai pragul locuinței sale, ci și pe acela al inimii și al sufletului său –și aceștia sunt mulți, de orice vârstă, condiție socială și confesiune”,scrie Damian – Gheorghe Pătrașcu în Cuvânt înainte la volum.

    Este vorba despre unul dintre cei mai apreciați preoți franciscani, duhovnic și părinte spiritual pentru seminariști și frați studenți din cadrul Institutului și Seminarului Franciscan din Roman, părintele Anton Demeter, martir al închisorilor comuniste, care este   pregătit  să ia calea fericiților Bisericii. Episcopia Romano-Catolică de Iași și Ordinul Fraților Minori Conventuali din România au început  oficial prima etapă de beatificare a preotului Anton Demeter, în cadrul unei Liturghii solemne care a avut  loc la Roman marți, 29 noiembrie 2016, când, în capela Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, s-a deschis oficial prima etapă a cauzei de beatificare (investigaţia informativă diecezană cu privire la viaţa, virtuţile şi faima de sfinţenie) a slujitorului lui Dumnezeu Anton Demeter, preot franciscan conventual. Sfânta Liturghie a fost  prezidată de către Excelenţa Sa Mons. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, alături de care au  concelebrat: fr. Teofil Petrişor, ministru provincial, fr. Damian Gheorghe Pătraşcu, postulator general, fr. Cristian Blăjuţ, vicepostulator, părinţi parohi şi guardiani ai comunităţilor franciscane, preoţi invitaţi din parohiile în care a slujit părintele Anton Demeter. Deasemenea, au fost de față   toţi cei care au avut posibilitatea, mai ales  cei care l-au cunoscut pe părintele Anton, au  participeat la această sfântă celebrare,   îndemnați  să continue să se  roage  pentru ca bunul Dumnezeu să-l învrednicească pe slujitorul său de cinstea altarelor şi, totodată, să-i ceară mijlocire şi ajutor, mai ales pentru cei bolnavi şi suferinzi”,așa cum  este scris în invitația adresată de Episcopia Romano-Catolică de Iași, într-un comunicat către credincioși, semnat de fr. Virgil Blaj.

                Condamnat la 20 de ani de închisoare, pentru „uneltire contra regimului comunist”

             Scrie Cătălin Bărgăuanu: „Părintele Anton Demeter s-a născut la 17 septembrie 1925, la Butea. După școala elementară din satul natal, între 1937 și 1945, urmează cursurile gimnaziale și seminariale la Hălăucești. După anul de noviciat la Săbăoani (1945 – 1946), toate sate din județul IAȘI, face profesiunea simplă – călugăria. În anul 1948 întrerupe studiile, pe care le continuă în particular, iar apoi în 1952 la Institutul Teologic din Alba Iulia și este hirotonit la 29 iunie 1953. Activează puțin în Moldova și este transferat, ca vicar parohial, la catedrala „Sfântul Iosif” din București, unde lucrează cu mult zel cinci ani, ocupându-se de pastorația tinerilor. În 1958 este arestat pe motiv de „uneltire contra regimului comunist” și este judecat pentru mai multe delicte: influențarea masei credincioșilor, în special a copiilor și tinerilor, dându-le o educație mistico-religioasă; ruga împreună cu credincioșii pentru episcopii și preoții arestați, care erau considerați de comuniști, criminali și trădători și de faptul că ar fi făcut afirmații dușmănoase la adresa regimului comunist, depășindu-și atribuțiile preoțești. Pentru acestea a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.

                        Din cauza durității detenției și a torturilor din închisoare, se îmbolnăvește foarte grav. Supus multor intervenții chirurgicale la coloana vertebrală, rămâne cu picioarele anchilozate. În 1966 revine în Moldova și activează ca vicar la Oțeleni, timp de 13 ani. Se pensionează și se stabilește la Barticești, unde rămâne timp de 14 ani. Se transferă, după 1990, la Institutul Franciscan din Roman, unde activează cu multă râvnă ca duhovnic al elevilor, al studenților și al numeroșilor credincioși veniți de pretutindeni”.

                    „Mare e Dumnezeu, va veni și vremea noastră”, spune el:

                       „În 1959, la câteva zile de la încheierea procesului, în timp ce mă aflam în închisoarea Jilava, un ofițer m-a scos din celulă și m-a dus în camera de serviciu, unde am fost supus unui scurt interogatoriu, cu fața la perete. Nemulțumit de răspunsurile mele, ofițerul m-a lovit în spate, la coloana vertebrală, cu un ciocan de lemn. Nu am dat importanță acelei dureri surde, care se accentua. În timp, s-a produs un abces intern, pentru care am fost tratat cu tinctură de iod. Mai târziu, când am fost duși la munci agricole în Dobrogea, durerile de coloană au devenit foarte puternice, pentru ca, mai apoi, să nu-mi mai pot mișca picioarele. În 1960, am paralizat. Următorii trei ani i-am petrecut în spitalul Văcărești – o fostă mănăstire transformată în spital pentru deținuți politici – unde am suferit o operație la coloană. Pentru că m-au adus prea târziu, nervii motor și senzitiv ai picioarelor au fost distruși. După un timp, din cauza unor contracturi și spasme nervoase, mi s-au deformat picioarele, ajungând cu genunchii aproape la gură, drept pentru care am fost mutat într-un spital civil din București, unde am stat pentru alți trei ani. Am suferit apoi șase-șapte operații, la câte trei luni, pentru corectarea poziției picioarelor”, mărturisea el,    într-un interviu acordat Ziarului de Roman în noiembrie 2002 – părintele Demeter, cel căruia credința i-a dat tăria interioară de a învinge toate obstacolele: „Mare e Dumnezeu, va veni și vremea noastră”.

              Despre anii aceia scrie și Al. Cistelecan: „Mai mult decât emoționant este capitolul referitor la închisorile prin care a trecut părintele și de unde  a ieșit paralizat. Și-a asumat acolo rolul de-a păstra speranța în sufletele oamenilor. Nu-s mai puțin emoționante nici paginile care reconstituie viața de după eliberare și mucenicia părintelui în parohii  din Moldova, osârdia lui în munca pasorală, devotamentul și dăruirea pentru toți oamenii necăjiți, care-l căutau ca pe un intercessor de maximă eficiență. Sunt multe mărturii care atestă că rugăciunile și sfaturile părintelui chiar au avut efecte impresionante de la vindecări la alte repercusiuni benefice. Oamenii l-au considerat un sfânt încă de pe când era în viață. Iar cartea de față îi reconstituie amănunțit, cu o documentare cvasiexhaustivă,  viața de mucenic și martir”.

                 Din Dosarul de beatificare redăm și cuvintele lui Petru Blaj ca mărturie: „Eu știu pentru ce veneau oamenii la părintele, pentru că el avea mereu un cuvânt de încurajare pentru fiecare, le asculta necazurile și nu era absent la  ceea ce îi povesteau oamenii. Mulți aveau această încredere că mergând la părintele, vorbind cu el, cerând rugăciuni și oferind o liturghie, aveau să primească ajutor de la Dumnezeu. Avea acest dar”

                        După o perioadă îndelungată de convalescență, pe 20 decembrie 2006, părintele Anton Demeter, înconjurat de confrații din conventul „Sfântul Francisc” din Roman și de părintele provincial Ion Ciuraru, foarte senin și liniștit a spus „DA” ultimei chemări ce i-a fost adresată de Domnul. A fost înmormântat la cimitirul din Roman.

                                Beatificarea, un proces complex și îndelungat

                        Demersurile beatificării au început acum doi ani – conform Ordinului Fraților Minori Conventuali din România: „În urma cererii venite din partea fratelui Damian Pătrașcu, în Definitoriul provincial de la data de 26 noiembrie 2014 s-a decis începerea cauzei de beatificare a părintelui Anton Demeter. Definitoriul general din sesiunea de la data de 12 decembrie 2014, în urma cererii noastre de începere a cauzei de beatificare a Pr. Anton Demeter, a aprobat începerea procedurilor de preinvestigare, iar deschiderea oficială a acestei cauze să fie propusă și promovată de Provincie cu o Moțiune aprobată de Capitulul provincial. Așadar, în Capitulul Provincial Ordinar din 2016 a fost prezentată și aprobată moțiunea începerii cauzei de beatificare a părintelui Anton Demeter”.

                        Beatificarea (trecerea în categoria fericiților Bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților) este un proces complex și îndelungat, care se desfășoară în mai multe etape, până ca dosarul cauzei să fie înaintat comisiilor Vaticanului, cu recunoașterea, apoi, de către Papă. În 2013, la 31 octombrie, Papa Francisc a recunoscut martiriul episcopului Anton Durcovici după un proces de canonizare care a durat mai bine de 16 ani. În acest moment, la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor din Roma se află dosarul de canonizare a Veronicăi Antal, Slujitoarea lui Dumnezeu, din Nisiporești, „martiră a curăției” – cauză de canonizare demarată în 2003, despre care noi am scris în revista Luceafărul-Botoșani din 22 septembrie  2018, plus în ciclul de volume „Istorii, comentarii, miscellanea”. De asemenea, PS Petru Gherghel a prezidat, în 2007, la Onești, Sfânta Liturghie și ceremonia de deschidere a procesului de canonizare a slujitorului lui Dumnezeu medic preot Martin Benedict, din Ordinul Fraților Minori Conventuali.

                         Resurse bibliografice:
    – Episcopia Romano-Catolică de Iași – www.ercis.ro
    – Ordinul Fraților Minori Conventuali din România – http://ofmconv.ro/

    – În memoria fericitului Anton Durcovici, episcop martir – http://durcovici.ro
    – Ziarul de Roman – materiale de arhivă

                      Ion N. Oprea, Iași,21 aprilie 2022



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5