Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

„Metafizica istoriei”: o carte de ieri despre resetarea societăţii de azi!

Primit pentru publicare: 20 Martire 2020
Autor: Prof. Dr. Ionuț ȚENE, Cluj-Napoca, membru UZR
Publicat: 22 Martie 2020
© Ionuț Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

„Metafizica istoriei”: o carte de ieri despre resetarea societăţii de azi!

În anul 1980, istoriograful Constantin Portelli publica o carte interesantă: „Metafizica istoriei”, care a fost reeditată, revizuită şi adăugită la începutul anilor `90. În vremurile de restrişte şi de distanţare socială pe care le trăim astăzi este reconfortant să citeşti o lucrare ştiinţifică despre sensurile şi motivaţia istoriei. Viziunea lui Constantin Portelli este teleologică, dar nu în strict dogmatic sau canonic, legată de o anumită religie, deşi reies sensibilităţi creştine din partea autorului. Portelli percepe istoria ca o logică divino-umană, o permanentă resetare a umanităţii pentru ca omul şi societatea să evolueze prin progresul cunoaşterii. Istoria este o summa de egoisme sau interese politice, economice şi religioase, dar care, fără să-şi dea seama neapărat, actorii contribuie la o evoluţie a unei morale istorice mai bune spre perfecţionare şi superioritate. „Dacă analizăm istoria la scara mare a spaţiului şi timpului, atunci observăm că liderii şi masele, urmărind interese egoiste, au realizat fără să înţeleagă, la vremea respectivă, obiectivele unui proiect divin superior”. De fapt asistăm la o logică a creaţiei divine care urmăreşte progresul cunoaşterii, pentru ca oamenii să devină participanţi inteligenţi ai proiectului divin. Aceasta este metafizica istoriei, mersul omenirii ca un liant secret şi tainic, între trecut, prezent şi viitor. Autorul nu vede o contradicţie între materie şi spirit, ci o sinergie. Toate marile evenimente istorice şi creaţii umane se încadrează în această logică a istoriei de integrare a omului în sensul superior al proiectului divin. Totul este pus în slujba progresului cunoaşterii şi inteligenţei pentru a deveni nişte „îndumnezeiţi” prin informaţia superioară asumată. Marile personalităţi ale istoriei politice, economice sau culturale apar cu un scop: acela de a contribui la dezvoltarea cunoaşterii şi progresului. De la oamenii care au inventat fierul, la regele macedonian Alexandru cel Mare, care a cucerit Orientul ca să propage cunoaşterea şi cultura greacă superioară, care a devenit elenismul şi stă la baza lumii culturale moderne. După ce a atins obiectivul superior, Alexandru a murit subit, dar moştenirea lui a fost preluată de regii elenişti şi apoi de imperiul roman, care a permis răspândirea valorilor civilizaţiei în lumea cunoscută de atunci. Proiectul divin lucrează prin trimişi, oameni superiori care intervin în istorie la momente cheie. Iisus Hristos, Fiul Omului s-a ivit în Israel pentru că „poporul ales” era monoteist, o formă superioară de religie faţă de zeii cruzi politeişti. Israelul a fost cucerit de romani pentru ca religia creştină să se poată răspândi mai uşor prin imperiul care era un creuzet al liberei circulaţiei, nu numai a mărfurilor, dar şi a ideilor. După ce imperiul roman şi-a încheiat menirea, creştinismul a îmblânzit popoarele barbare care s-au creştinat.

Ideea de progres şi cunoaştere, conform proiectului divin a mers mai departe în istorie. Islamul este o altă parte a proeictului divin, fiind o proiecţie monoteistă a lumii. La un moment dat creştinismul, islamul şi budismul vor conclucra. Pe această idee de progres a funcţionat istoria, prin personalităţi sau reforme excepţionale, care la vremea respectivă oamenii nu le-au înţeles sensul creşterii şi superiorităţii morale. Nu întâmplător în renaşterea italiană, pe un teritoriu mic, au apărut într-un singur secol cele mai mari genii din lume. Sunt implicări ale proiectului divin în societate, care prin Michelangelo sau Leonardo Da Vinci progresul cunoaşterii a mers mult mai departe. Când catolicismul a devenit corupt prin indulegenţe, atunci s-a născut Martin Luther cu reforma, care a primenit spiritele. Revoluţia americană a pus dreptul la fericire şi egalitatea în drepturi a oamenilor liberi la baza noii societăţi. Progresul a continuat prin revoluţia franceză, care a devenit crudă pentru a se dărâma eşafodajul unei lumi vechi. Napoleon, un nobil scăpătat din Corsica a fost ales de destin pentru ca prin război şi imperiul misiunii sale să ducă ideile de libertate şi egalitate ale revoluţiei franceze în toată Europa. Aceste idei au stat la fundamentul revoluţiei tehnico-ştiinţifice, iar imperiile coloniale nou construite, pe lângă exploatare au adus şi la răspândirea noului progres şi a tehnologiilor la popoare îndepărtate. Treptat coloniile au devenit mai dezvoltate decât metropola şi atunci şi-au proclamat independenţa. Atunci a căzut colonialismul, care a produs de fapt cele două războaie mondiale prin lupta pentru putere şi resurse. Apoi a apărut lupta dintre capitalismul liberal şi comunism, care s-a finalizat prin înfrângerea regimului totalitar care nu s-a adaptat superior la proiectul de cunoaştere şi libertate. Azi asistăm la o dialectică informaţională, la crearea unei societăţi unice şi globale care va pune statul la izvorul economiei şi culturii. Constantin Portelli consideră că dialectica informaţională între proiectul divin şi creaţie ajunge la final, ultimul cavaler al Apocalipsei poate vine în vremurile noastre. Lumea se resetează prin războaie, expansiuni ale cunoaşterii sau pandemii, totul pentru a se naşte „omul nou” superior integrat prin cunoaştere la inteligenţa superioară. O calamitate va uni religiile, societăţile, oamenii într-un proiect superior al progresului, care ne va apropia de spiritul divin. „Omul nou” va avea o singură „religie unită”, va fi digitalizat, va respecta noile metodologii ale cunoaşterii în lumea modernă şi va fi o copie a „omului adamic”. Popoarele vor fi unificate prin federaţii şi va exista un singur centru de putere. Se va elabora o Morală Planetară şi o Justiţie globală care va pedepsi derapajele. „Oamenii noi” vor moşteni tradiţia şi vor face sinteza în lumea globală. Liderii politici şi popoarele vor respecta legile creaţiei. Interesele superioare transced egoismele naţionale şi de grup. Va fi o morală şi o ideologie planetară. „Împreună ne arată că facem parte dintr-un proiect divin inteligent, care se desfăşoară la infinit. Prin sufletele noastre suntem nemuritori şi revenim mereu la viaţă, având menirea să învăţăm şi să progresăm.” De fapt dacă urmărim proiecte superioare, ne putem elibera de banalitatea vieţii cotidiene. Viaţa este căutarea unui sens superior. Metafizica istoriei este o lecţie scrisă acum zeci de ani, dar care e utilă să înţelegem ce se întâmplă astăzi, când asistăm la o resetare globală prin pandemie, intrând într-o nouă etapă a digitalizării rapide şi distanţării sociale pe drumul unui nou tip a conştiinţei progresului şi cunoaşterii.