ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 22 Apr. 2018
Tableta de Marin IFRIM
Publicat: 23 Apr. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

Mi s-a anulat garanție fantasmagorică de a trăi până în 2072 ! Biometrizarea ierbii…

  Până în 1989 nu am avut de ales, nu am avut încotro. Nici la alegeri prezidențiale și nici la cele generale nu m-am dus. Pentru că știam că nu am încotro. Pentru că ar fi trebuit să-l votez pe scorniceștean și partidul său, al lor, al nimănui altcuiva. Până și Securitatea ura partidul unic. Într-o zi, un fost ofițer de securitate, un om firesc, un fel de contraspion, îmi povestea cum, la ședințele lor, sau ce-or fi fost astfel de întruniri, apărea un sulică frânaru, un tablagiu, care își etala meritul, precum un curcan coada de acordeon, că nevastă-sa e mare și tare ”la partid”. Reușea să creeze complexe la toată ofițerimea. Un boșorog analfabet, care, după pensionare, a dat-o pe cultură tradițională. Se lăuda, în scris, în presă carevasăzică, ca și cum ar fi violat toți cetățenii din jurul său, că el a inventat scrumiera cu microfon. Sau ghiveciul, iartă-l Doamne. Și mai spunea, tuturor celor cu care nu se putea înțelege, la peste două decenii de la schimbarea la păr, din decembrie 1989, că, dacă trece o zi, fără să facă rău cuiva, seara e un om nefericit. Aceste cuvinte mi le-a aruncat în față chiar mie. Așa ceva nu mai auzisem în viața mea destul de trecută prin ciur și dârmon! Animalul trăiește, chiar dacă a fost izolat cât de cât de vecini, de prieteni(?)  și de foștii săi colegi. E un Pleșiță cu crustă! Nu-i râcăie moțul nici măcar insituțiile care dau bani pentru cultură.Trăiește și face acte de cultură. Fură cu mâinile altora, obține bani pentru proiecte derizorii. Un securist din cei proști, căci restul, cei buni cu adevărat în profesia lor, au luat cizme în fund de la tot felul de politruci și administratori ai domeniului public. După ce i-a murit tovarășa de viață și de partid, o femeie decentă, educată până la limita de sus a fostului partid, inventatorul ghiveciului cu microfon și-a găsit o nouă consoartă, la urgență, că fosta sa patrie îl obliga să cânte saxorusofon în continuare. Ceva de peste Prut. Acum văd cum, printre această formidabilă și debilă adunătură de partide, tovarășul securist, mult mai prost decât generalul Izmană, se mișcă dezinvolt, cum se mlăduia/unduia pe vremuri Nadia la bârnă! Mulți apropiați, unii știind bine prin câte am trecut, din cauza hoiturilor secupolitice de după îmbrânceala din 1989, uneori mă iau peste picior, ca și cum aș avea niște obsesii care le gâdilă lor neantul zilnic. Am privit mereu în perspectivă. Am scris exact ceea ce am gândit. Dacă am greșit, și am greșit de multe ori, îmi asum toate erorile. Nu am făcut nimic rău cu intenție, nimănui. Gândesc atât cât am acces la realitate, inclusiv la cea falsificată. România nu e condusă de partide  sau de cele trei puteri ale Statului: judecătorească, legislativă, executivă. Nici de atât de controversatele servicii de informații, cel intern sau cel extern. Puterea reală e acolo unde sunt bocancii caporalilor. Înzestrarea cu vechituri ultramoderne a unei entități belicoase este evidentă. Cei care ar trebui să ne apere ne pot pune oricând șireturi în nas. Eu am tot obosit studiind, mai mult din reflexe de autoapărare, aceste fenomene paranormale. Generația care vine are alte probleme, libertatea individuală, intimitatea și alte cele sfințite de democrație, i se par un fel de mofturi strămoșești, ca să nu zic altfel. Nu sunt dezolat, sunt împăcat cu soarta. Ultima oară, acum vreo șase ani, mi s-a dat o carte de identitate valabilă până în anul 2072 ! Acum aud că ni se vor face ”buletine biometrice”, sau cam așa ceva. Mi s-a anulat ”garanția” fantasmagorică de a trăi până în 2072, în schimbul unei ”biometrii” ușor de confundat cu firele de iarbă din cimitirele neîngrijite, în aparență, dar tare supravegheate din zona iadului aritmetic, unde, când e cazul, în schimbul unei ”biometrii”, totul se reduce la câte ecuații are inglița. Pe vremuri exista vorba că ceva nu e în regulă, acum totul nu e în regulă, iar mâine totul va fi și mai clar în (ne)regulă. Depinde de unde te vei uita la mortul din tine. Unii zic că România va muri. Nu cred, deși sunt foarte descurajat. Se va găsi o soluție. Trebuie să ne iubească și pe noi cineva! Cineva de Sus, nu de la guverne, parlamente, securimente și alte chestiuni cu rimă la liberă la alegere.