Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.6 (150), Iunie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
Primit pentru publicare: 7 Iun. 2021
Autor: Nicolae IOSUB, redactor la Revista Luceafărul
Publicat: 7 Iun. 2021
© Nicolae Iosub, © Revista Luceafărul
Editor: Ion Istrate
MIHAI EMINESCU
Documente biografice necunoscute (II)
Despre Mihai Eminescu, ,,Luceafărul poeziei românești”, ,,Omul deplin al culturii române”, s-au scris mii de cărți, biografia sa a fost cercetată în cele mai mici amănunte și, cu toate acestea, sunt foarte multe lucruri necunoscute despre viața, activitatea și opera sa, poetul fiind un om care nu și-a dezvăluit multe momente importante din viața sa. Din aceste motive, o biografie completă este greu de imaginat, dar, odată cu trecerea timpului se pot descoperi noi informații și dovezi despre anumite aspecte ale vieții sale destul de scurte, dar de o intensitate remarcabilă.
Am inventariat o serie de necunoscute din viața și activitatea lui Mihai Eminescu, de o deosebită importanță pentru eminescologi, care ar contribui la stabilirea adevărului din anumite momente ale vieții sale și nu ar lăsa la latitudinea biografilor să emită diferite ipoteze nerealiste.
Redau mai jos o serie de necunoscute din viața lui Mihai Eminescu, care, sper să fie eliminate în viitor și să se lămurească, definitiv, o serie de ipoteze lansate de biografii poetului.
3.Certificatul de absolvire, clasei a III-a gimnaziale
Se știe că Mihai Eminescu întrerupe, pe 16 aprilie 1863, cursurile clasei a II-a de gimnaziu de la Cernăuți, și după vacanța de primăvară nu se mai prezintă la cursuri pentru a termina această clasă, deși o repeta. Mai multe motive l-au determinat pe Mihai și tatăl său să procedeze în acest fel, dar ipoteza cea mai plauzibilă este că acestuia nu-i plăceau modul greoi și rigid de predare a lecțiilor și intuia că rămâne din nou repetent.
Eminescu a încercat să termine clasa a II-a, fără să reușească, la gimnaziul din Botoșani, la Sibiu sau la Blaj.
În iarna anului 1864, Mihai Eminescu urmează timp de șase săptămâni cursurile Gimnaziului din Botoșani, și intervine pe lângă minister să obțină o bursă de studii, ceea ce nu reușește. El urmează cursurile din semestrul II al clasei a II-a gimnaziale.
Nereușind la Botoșani, Eminescu plecă, în primăvara anului 1865, cu trupa de teatru Fany Tardini și ajunge la Sibiu, unde studia dreptul fratele său Niculai, încercând să susțină examenele restante pentru clasa a II-a de gimnaziu.
George Călinescu afirmă că: ,,La moartea poetului, o parte din hârtii rămânând la un domn Tălăşescu, redactorul revistei Fântâna Blanduziei, întemeiată de Eminescu, găsiră printre ele şi un certificat şcolar din care reieşea că Eminescu făcuse clasa a treia gimnazială în Gimnaziul Catolic din Sibiu şi obţinuse ca notă generală ,,prima clasă”, adică ceva corespunzător notei 6 din liceele noastre. Acelaşi certificat îl văzuse şi Slavici” (G. Călinescu- Viaţa lui Mihai Eminescu). Mihai nu putea să dea examene pentru clasa a III-a de gimnaziu deoarece el încă nu absolvise clasa a II-a. La Sibiu, Eminescu încearcă să dea examene pentru absolvirea clasei a II-a de gimnaziu. Pentru aceasta el venise la Sibiu cu un testimoniu de la Cernăuți, pentru a putea fi primit la examene.
Slavici spune şi el că: ,,la Sibiu a trecut apoi a treia clasă gimnazială, şi-mi aduc aminte că am văzut la dânsul atestatul dat din Sibiu pentru clasa aceasta”, ceea ce confirmă şi redactorii de la ,,Fântâna Blanduziei”. Vedem că această informaţie cu privire la examenele lui Eminescu de la Sibiu vin din două surse diferite, ceea ce ne face să credem că ea este reală şi că Eminescu a fost la Sibiu, în anul 1865, pentru a susține și promova examenele restante.
Ioan Mihu, coleg cu Eminescu la Viena, mărturisea în broşura ,,O scurtă privire retrospectivă asupra trecutului meu”, apărută în 1911, că a avut o întâlnire cu Mihai Eminescu la Sibiu: ,,Într-o zi de sărbătoare din anul 1864, plimbându-mă cu prieteni, convenirăm în piaţa mare (din Sibiu) cu regretatul, de veşnică aducere-aminte, Mihai Eminescu.
Îl priveam ca pe un student străin şi foarte simpatic. Nu ştiu bine cum, prin scurtă cunoştinţă ne-am chefuit într-un birt cam simplu, în strada Cisnădiei, până seara târziu, iar eu, pentru disciplina seminarială, am fost silit a mă întoarce singur în seminar. Ceilalţi studenţi, împreună cu Eminescu, având chef, şi care mă îndemnau şi pe mine să continui cu ei, au rămas la petrecere până către ziuă, făcând preumblări spre Dumbravă, precum mi-au spus mai târziu. Iar cu Eminescu nu m-am mai întâlnit în viaţă” (Într-o zi…din anul 1864).
Acesta este a treia sursă despre prezenţa lui Eminescu la Sibiu, chiar dacă anul 1864, de care vorbeşte autorul, nu este cel corect. După 46 de ani de la eveniment, Ioan Mihu putea foarte uşor să uite anul exact al întâmplării, aşa că a menţionat anul 1864 în loc de 1865. Ioan Mihu, preot greco-ortodox în comuna Laz, Comitatul Sibiu, a consemnat aceste amintiri despre întâlnirea sa cu Mihai Eminescu în volumul său ,,O scurtă privire retrospectivă asupra trecutului meu, scrisă de mine însumi” apărut la Tipografia arhidiecezană din Sibiu, în 1911.
Tot la Sibiu fusese elev şi fratele său Ilie, atestat drept ,,Eminovics Elioes, de 14 ani”, gimnazist particular între anii 1859-1860 şi ordinar în perioada 1860-1861, aşa că, Mihai Eminescu a încercat şi el să-şi încerce norocul aici.
Este posibil ca după terminarea turneului de la Braşov, din perioada 26 mai-7 iunie 1865, Eminescu să fi plecat singur la Sibiu, cu toate că Telegraful român din Sibiu din 3/15 iunie 1865 îmbia trupa de teatru să vină şi la Sibiu.
Cercetările făcute în arhivele şcolare din Sibiu n-au descoperit şi numele lui Mihai Eminescu printre elevii pregătiţi în particular şi care au susținut examene de absolvire. E posibil ca Eminescu să fi încercat să susțină aceste examene dar fără a reuşi, aşa cum s-a întâmplat, în 1866, şi la Blaj.
Este posibil ca certificatul lui Mihai Eminescu de la Sibiu să se găsească printre arhivele din acest oraș, sau în documente particulare și aflarea lor ar fi o importanta descoperire pentru biografia poetului.
4. Certificatul de absolvire dat lui Mihai Eminescu de către Gimnaziul A.T. Laurian, în 1872, necesar pentru înscriere la Universitatea Wilhelm von Humboldt din Berlin.
În anul 1864, perioada ianuarie- martie, Eminescu a frecventat, timp de şase săptămâni, cursurile Gimnaziului din Botoşani (viitorul liceu A.T. Laurian), în speranţa că va obţine o bursă de studii. Cum nu poate să obţină această bursă, Eminescu întrerupe aceste cursuri şi pleacă la Cernăuţi, cu gândul să-şi continue studiile ca elev privatist, ceea ce-i asigura o oarecare independență materială față de tatăl său.
Cu toate că în Monografia Liceului Laurian, din 1909, N. Răutu nu se pomeneşte nimic de elevul Mihail Eminovici, o serie dintre colegi au lăsat informaţii importante despre această perioadă de studii: Gh. Bojeicu (Buzescu), Gh. Galleriu şi fratele său Matei.
Gheorghe Galeriu scrie în ziarul ,,Ordinea” din 31 octombrie 1909: ,,Ca fost camarad de clasă cu Mihai Eminovici, în gimnaziul din Botoşani, am rămas foarte surprins când am citit în ziarul Dimineaţa din 28 sept. a.c. că după cercetările arhivei Liceului Laurian din Botoşani, nu s-a găsit înscris în cataloagele clasei a II-a gimnazială din 1863-64, nici un elev cu numele de M. Eminovici”.
Faptul că Eminescu nu este menţionat în Monografia Liceului Laurian, că a frecventat, o scurtă perioadă de timp, cursurile Gimnaziului din Botoşani, este o regretabilă scăpare din partea conducerii acestui gimnaziu, devenit apoi liceu. La acest gimnaziu a învăţat şi fratele poetului, Matei, până în anul 1872.
Cu toate aceste scăpări, Gimnaziul din Botoşani a eliberat, în anul 1872, un certificat de absolvire pentru Mihai Eminovici, solicitat de către tatăl său Gh. Eminovici, certificat necesar la înscrierea la Universitatea Friedrich Wilhelm von Humboldt din Berlin. Fără acest certificat Eminescu nu putea frecventa cursurile universităţii şi, în final, nu-şi putea susține doctoratul în filozofie, aşa cum îi ceruse Titu Maiorescu, pentru a putea fi încadrat ca profesor.
Existenţa acestui certificat se deduce dintr-un act emis de conducerea universităţii, la solicitarea lui Eminescu, pentru a dovedi lui T. Maiorescu şi lui Gh. Eminovici că urmează aceste cursuri în mod regulat, că nu are nicio abatere disciplinară şi ca să-i determine să-l susţină financiar în continuare.
La solicitarea lui Eminescu, la 14 iulie 1873, facultatea atestă printr-un certificat de studii, situaţia lui la învăţătură:,,Nr.76. Noi, Rectorul şi Senatul Universităţii regale Friedrich Wilhelm din Berlin, atestăm prin acest certificat de absolvire că Domnul Mihai Eminescu, născut la Botoşani, în România, fiul proprietarului Eminescu, a fost pregătit pentru studiile academice la Gimnaziul din Botoşani şi a fost înmatriculat la noi la 18 Decembrie 1872 pe baza unui certificat de absolvire de la acest gimnaziu; a stat aici ca student de atunci şi până la sfârşitul semestrului de vară 1873 şi a studiat filozofia. În scopul şederii sale a studiat următoarele prelegeri, semnate mai jos, conform actelor prezentate… Referitor la purtarea avută la această universitate nu este nimic de remarcat în defavoarea lui, referitor la partea morală sau materială…” (document emis pe 26 iulie 1873).
La universitatea din Viena şi apoi la cea din Berlin, el se înscrisese ca „auditor extraordinar” (Ausserordentlicher Hörer), nu ca student ordinar, fapt ce nu-l obliga să susţină examenele. În asemenea condiţii, studentul Eminescu a putut alege obiectele şi profesorii la care să audieze cursurile.
Certificatul de absolvire, care ajunge la Berlin în decembrie 1872, cu mare întârziere, căci cursurile începuseră de mult, este trimis de Gh. Eminovici. El obţine certificatul de la directorul Gimnaziului Botoşani, profesorul de filozofie Gh. Zotos, director al liceului în perioada 15 octombrie 1971- 1 septembrie 1873. Gimnaziul se afla într-o perioadă de mari tulburări, se punea chiar problema să se desfiinţeze. În martie 1874, director va fi numit profesorul de limba franceză, Emil Tocarschi, care l-a avut ca elev şi l-a găzduit pe Matei Eminovici, fratele poetului.
Gh. Eminovici cunoscându-l pe directorul Zotos a apelat la acesta pentru eliberarea unui certificat de absolvire pentru Mihai, în baza faptului că el frecventase în 1864, cursurile gimnaziului şi, poate, a unei relaţii bune dintre Eminovici şi director. Directorul ştia că Mihai frecventase doi ani la Universitatea din Viena şi nu avea nici un motiv să-l refuze pe căminar.
Acest certificat de absolvire, consemnat şi de G. Călinescu în ,,Viaţa lui Mihai Eminescu”, nu a fost găsit în arhive şi s-ar putea să fie numai un certificat de bună purtare, cum susţine Victor Crăciun, în cartea sa ,,Eminescu regăsit”: ,,Pentru a obţine legitimarea de student, tinerii germani, conform regulamentului adoptat la 12 octombrie 1812, prezintă o dovadă de terminare a studiilor liceale, dar ,,în cazul în care este străin trebuie să se legitimeze printr-un certificat de bună purtare adus din ţara sa de origine” (,,ist er aber ein Auslander, sich durch zenguisse und teiner Meiinceth uber der Unbescholtenheit Seiner Person ausweisen”).
Un astfel de certificat de bună purtare putea fi eliberat de către directorul Zotos fără să încalce nici o lege şi fără consecinţe asupra lui. Eminovici era un botoşănean de vază, era cunoscut şi respectat şi avea multe relaţii în Botoşani, ceea ce a uşurat obţinerea acestui certificat pentru fiul său Mihai. Cred că Gh. Eminovici a apelat şi la profesorul de franceză Emil Tocarschi, cel care-l găzduia pe Matei în acel moment.
Că acest certificat a existat, e sigur, altfel nu l-ar fi semnalat conducerea universităţii din Berlin şi poate că, în viitor, el va fi găsit, în arhivele Universității Humboldt din Berlin, sau chiar în arhivele Liceului A. T. Laurian.
Acest certificat de bună purtare îi putea asigura lui Mihai Eminescu, continuarea studiilor la Berlin şi, în final, ţinerea examenului de doctorat în filozofie.
Nicolae Iosub- iosub.nico@yahoo.com
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania