Primit pentru publicare: 16 mai 207
Autor: Nicolae IOSUB, redactor al Revistei Luceafărul
Publicat: 16 mai 2017
Editor: Ion ISTRATE

MIHAI EMINESCU XAMINATOR LA GIMNAZIUL BOTOŞANI

    După venirea lui Mihai Eminescu la Iaşi în 1874 şi numirea lui ca director la Biblioteca Centrală Universitară, el capătă şi alte atribuţii, date de rectorul universităţii, Ştefan Micle, sau de ministrul Titu Maiorescu. Acest lucru s-a putut întâmpla datorită unei bune pregătiri a poetului şi aprecierii de care se bucura în rândurile profesorilor.

    În baza cunoştinţelor sale vaste din diferite domenii ale literaturii, filozofiei, istoriei şi a ştiinţelor sociale, Eminescu este solicitat să participe la examenele semestriale ale elevilor diferitelor şcoli din Iaşi, sau în comisiile de examinare a profesorilor.

    Rectorul Ştefan Micle îl numeşte ca observator în comisia de examinare a elevilor Şcolii normale ,,Vasile Lupu” din Iaşi, unde director era Samson Botnărescu. Examenul era la sfârşitul semestrului I şi are loc în luna ianuarie 1875. În adresa din 30 decembrie 1874, rectorul Ştefan Micle înştiinţează pe Botnărescu despre componenţa delegaţilor:,,Domnule Directore, Am onoarea de a vă face cunoscut că pentru examenele semestrului I ale anului şcolar de la Institutul ce dirigeţi am delegat pe d-nii G. Buţureanu, M. Eminescu şi dr. Criste Buicliu” (Arhivele Statului din Iaşi, Dosarul 6/1874, fila 32- Şcoala Normală ,,Vasile Lupu”).

    În şedinţa din 23 decembrie 1875, Consiliul Universităţii din Iaşi (Dosar 275, fila3), deleagă pentru examenele semestrului I de la şcolile secundare din Iaşi pe M. Eminescu, P. Râşcanu şi A. D. Xenopol,  de la institutul Vasile Lupu.

     În perioada când Mihai Eminescu avea funcţia de revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, el a participat la examinările publice ale elevilor din 18, 21, 23 şi 28 iunie 1876 ce au avut loc la Pensionatul normal de domnişoare din Iaşi, condus de Emilia Humpel, sora lui Titu Maiorescu:,,joi 26 iunie, 2-3 oare, Istoria Patriei, Divis. prim. Prof. domnul Eminescu”, fiind el însuşi examinator (Dosar nr. 238 bis, fila 60).

    Aceste atribuţii suplimentare, pe care le-a primit Eminescu la recomandarea lui Titu Maiorescu şi a rectorului Ştefan Micle, care îl cunoşteau destul de bine, le-a îndeplinit cu profesionalism şi cu plăcere, el fiind interesat să cunoască bine starea învăţământului românesc şi să vadă ce trebuia făcut pentru îmbunătăţirea acestuia.

    În septembrie 1874, Mihai Eminescu este numit, din partea ministrului Titu Maiorescu în juriul de examinare pentru ocuparea catedrelor vacante de la Liceul din Botoşani (Liceul A. T. Laurian). Din acest juriu, în afară de Eminescu mai făceau parte Samson Botnărescu, Zaharia Columb, profesorii universitari Şt. Micle, N. Culianu şi academicienii N. Quintescu şi I. Caragiani. Documentele concursului, 10 procese verbale semnate şi de M. Eminescu, se găsesc în arhiva Universităţii din Iaşi, Dosarul 214/1874– Analele ştiinţifice ale Universităţii ,,Al. I. Cuza din Iaşi (serie nouă, Secţiunea III,c), Limbă şi literatură, tom XI (1965), fascicolul 1, pag.108.

    Dosarul 214 cuprinde şi telegrama lui Titu Maiorescu cu nr. 8578: ,,Rector Univ. Iaşi. Respund telegramei 424 presidaţi juriul aspiranţilor la catedrele liceului Botoşani observând îndeplinirea prescripţiunilor legei şi îmi comunicaţi rezultatul. Spre complectarea juriului numit delegaţi dnii Bodnărecu şi Eminescu. Ministru Maiorescu. Înregistrat la rectorat sub No. 310 din 13 Sept.1874”.

    Rectorul Ştefan Micle, prin adresa nr. 433, din 14 septembrie 1874, comunică lui Mihai Eminescu că a fost numit în comisia de examinare şi-l invită să se prezinte la universitate pe 15 septembrie 1874, orele 12, pentru a participa la concurs.

     La acest concurs se puteau prezenta profesorii care doreau să ocupe, în mod provizoriu, catedrele vacante de la cursul superior de limbă şi literatură latină-română, limba şi literatura elină, ştiinţele matematice şi filozofia, pentru liceul din Botoşani (A.T. Laurian).

    Din comisie făcea parte şi directorul liceului din Botoşani, care la acea dată era profesorul Emil Tocarschi. Examenul a avut loc în localul Universităţii din Iaşi, pe 15 septembrie 1874, după ce rectorul a tras la sorţi ,,arbitrii”: N. Quintescu şi I. Caragiani de la facultatea de litere; N. Culianu şi Ştefan Micle de la facultatea de ştiinţe. Comisia era completată cu S. Botnărescu, M. Eminescu şi Emil Tocarschi. În urma acestor concursuri s-au completat un nr. de 10 procese verbale, pe care le-a semnat şi Mihai Eminescu.

    Din procesele verbale se observă că pentru tratarea probei scrise, ce a durat 3 ore, ca observatori au fost numiţi M. Eminescu şi Z. Columb (Proces verbal nr.2 din 25 septembrie 1874), iar în Procesul verbal nr.7 din 28 septembrie 1874, proba scrisă, pe durata celor 4 ore, s-a desfăşurat sub supravegherea lui S. Botnărescu şi M. Eminescu. Concursul ţinut pentru ocuparea catedrei de matematică, la care s-au prezentat profesorii Gh. Dimitriu şi I. Chernbach, a fost câştigat de Gh. Dimitriu, pe care-l găsim în funcţie la Liceul din Botoşani, începând din toamna anului 1874 şi care a fost unul din cei mai buni profesori de matematică.

    Deşi, N. Răutu, în monografia liceului din anul 1909, nu ne dă nici o informaţie în privinţa acestui concurs, se pot deduce ce profesori au fost examinaţi de această comisie, profesori care îşi ocupă catedrele începând din toamna anului 1874: Alexandru Brânză pentru catedra de istorie, Gh. M. Demetriu pentru matematică, N. Giurgea profesor de filozofie în locul lui M. Strajan, Nicolae Beldiceanu profesor titular de istorie şi geografie, cl. I-IV etc. Aceştia îşi vor începe activitatea la liceul din Botoşani, începând cu anul şcolar 1874-75.

    Participarea lui Mihai Eminescu în comisia de examinare a profesorilor de la Liceul din Botoşani se produce exact după 10 ani de când acesta încercase să se înscrie ca bursier în clasa a II-a şi chiar frecventase timp de şase săptămâni cursurile acestui gimnaziu. Din păcate atunci, directorul gimnaziului  G.D. Pădure nu l-a ajutat în nici un fel pentru obţinerea unei burse ca să poată absolvi clasa a II-a, în anul 1864, deşi el frecventase timp de şase săptămâni cursurile.

   În perioada martie 1874- octombrie 1875, ca director al liceului din Botoşani a fost numit profesorul Emil Tocarschi, de origine polonez, profesor de limba franceză, care îşi va încheia cariera la acest liceu în 1891, când se stinge din viaţă. Fostul director M. Strajan a fost destituit în martie 1874, ca urmare a neregulilor şi indisciplinei din şcoală.

    Schimbarea directorului gimnaziului se produce în urma vizitei făcute de domnitorul Al. I. Cuza, în aprilie 1863, care a găsit grave nereguli în şcoli. În urma vizitei s-au luat măsuri pentru examinarea cadrelor didactice şi acordarea unor sume de bani pentru dotarea şcolii cu cele necesare şi transformarea gimnaziului în liceu cu şapte clase.

     În timpul directoratului său, numărul elevilor de clasa a I-a a crescut, iar directorul Tocarschi cere înfiinţarea unei clase divizionare. La începutul anului şcolar 1874-75, în liceu erau înscrişi 225 de elevi: 92 în clasa a I-a, 55 în clasa a II-a, 20 în clasa a III-a, 13 în clasa a IV-a, 25 în clasa a V-a şi 5 elevi în clasa a VI-a. Numărul elevilor scade în clasele mai mari din cauza repetenţiei. Judeţul acordă şcolii un buget de 4000 lei pentru cabinete şi 12 burse anuale a câte 240 lei fiecare.

    Tot de la Liceul din Botoşani Eminescu a obţinut un atestat că urmase cursurile acestui liceu, necesar la înscrierea la Universitatea din Berlin, aşa cum rezultă din adresa din 14 iulie 1873, cu situaţia lui la învăţătură:,,Nr.76. Noi,Rectorul şi Senatul Universităţii regale Friedrich Wilhelm din Berlin, atestăm prin acest certificat de absolvire că Domnul Mihai Eminescu, născut la Botoşani, în România, fiul proprietarului Eminescu, a fost pregătit pentru studiile academice la Gimnaziul din Botoşani şi a fost înmatriculat la noi la 18 Decembrie 1872 pe baza unui certificat de absolvire de la acest gimnaziu; a stat aici ca student de atunci şi până la sfârşitul semestrului de vară 1873 şi a studiat filozofia. În scopul şederii sale a studiat următoarele prelegeri, semnate mai jos, conform actelor prezentate…Referitor la purtarea avută la această universitate nu este nimic de remarcat în defavoarea lui, referitor la partea morală sau materială” (document emis pe 26 iulie 1873). Liceul din Botoşani îi eliberase un ,,certificat de absolvire”, care însă nu s-a păstrat.

    Din cele prezentate mai sus putem trage concluzia că Mihai Eminescu a avut o serie de legături cu istoria acestui important liceu botoşănean, dar din păcate puţin cunoscute astăzi. Este păcat că nu s-au cercetat aceste legături ale poetului cu Liceul A. T. Laurian, care să completeze, în mod fericit, biografia lui Eminescu şi istoria liceului. Alte locuri din ţară au avut mai puţine legături cu Eminescu şi s-au scris cărţi întregi, iar la Botoşani, locul naşterii sale, nu s-a întreprins nimic.

     Astăzi, Liceul A.T. Laurian, un liceu de prestigiu în Botoşani şi în ţară, ar trebui să se mândrească cu legăturile sale cu poetul Mihai Eminescu, să-i realizeze un bust şi să-l sărbătorească pe 15 ianuarie şi 15 iunie al fiecărui an.

BIBLIOGRAFIE:

1.Nicolae Răutu- Jubileul Liceului Laurian din Botoşani 1859-1909– Tipografia ,,Reînvierea” Segal& Marcu, Botoşani;
2.Augustin Z.N. Pop- Întregiri documentare la biografia lui Eminescu– Editura Eminescu, Bucureşti, 1983;
3.Şt. Cuciureanu şi O. Tcaciuc- Acte şi însemnări referitoare la Eminescu şi Creangă. Analele ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, 1965.

Botoșani, 12 mai 2017