Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

MIHAI EMINESCU ŞI GIMNAZIUL DIN BOTOŞANI

Iosub,NicolaePrimit pentru publicare: 11 ian.2016
Autor: Nicolae IOSUB, redactor al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 11 ian.2015

 

 

MIHAI EMINESCU ŞI GIMNAZIUL DIN BOTOŞANI

Într-un material intitulat ,,Eminescu elev la Gimnaziul din Botoşani”, am arătat că în anul 1864, perioada ianuarie- martie, Eminescu a frecventat, timp de şase săptămâni, cursurile Gimnaziului din Botoşani, în speranţa că va obţine o bursă de Eminescu,by Abalasastudii. Cum nu poate să obţină această bursă, Eminescu întrerupe aceste cursuri şi pleacă la Cernăuţi, cu gândul să-şi continue studiile ca elev privatist.

Cu toate că în Monografia Liceului Laurian, din 1909, nu se pomeneşte nimic de elevul Mihail Eminovici, o serie dintre colegi au lăsat informaţii importante despre această perioadă de studii: Gh. Bojeicu (Buzescu), Gh. Galleriu şi fratele său Matei.

Gheorghe Galeriu scrie în ziarul ,,Ordinea” din 31 octombrie 1909: ,,Ca fost camarad de clasă cu Mihai Eminovici, în gimnaziul din Botoşani, am rămas foarte surprins când am citit în ziarul Dimineaţa din 28 sept. a.c. că după cercetările arhivei Liceului Laurian din Botoşani, nu s-a găsit înscris în cataloagele clasei a II-a gimnazială din 1863-64, nici un elev cu numele  de M. Eminovici”. Printre cei 17 colegi de clasă cu Mihail Eminovici se găseau: Galleriu Gheorghe, Hasnaş Ioan (viitor primar de Botoşani), Chernbach Victor şi Benedict, Enacovici Gheorghe (coleg de gimnaziu cu Eminescu la Cernăuţi), Nicoleanu Ioan şi alţii.

Faptul că Eminescu nu este menţionat în Monografia Liceului Laurian, că a frecventat, o scurtă perioadă, cursurile Gimnaziului din Botoşani, este o regretabilă scăpare din partea conducerii acestui gimnaziu, devenit apoi liceu. La acest gimnaziu a învăţat şi fratele poetului, Matei, până în anul 1873.

Cu toate aceste scăpări, Gimnaziul din Botoşani a eliberat, în anul 1872, un certificat de absolvire pentru Mihai Eminovici, solicitat de către tatăl său Gh. Eminovici, certificat necesar la înscrierea la Universitatea Friedrich Wilhelm von Humboldt din Berlin. Fără acest certificat Eminescu nu putea frecventa cursurile universităţii şi, în final, nu-şi putea da doctoratul în filozofie, aşa cum îi ceruse Titu Maiorescu, pentru a putea fi încadrat ca profesor.

Existenţa acestui certificat se deduce dintr-un act emis de conducerea universităţii, la solicitarea lui Eminescu, pentru a dovedi lui Maiorescu şi lui Gh. Eminovici că urmează aceste cursuri în mod regulat, nu are nicio abatere disciplinară şi ca să-i determine să-l susţină financiar în continuare.

    La solicitarea lui Eminescu, la 14 iulie 1873, facultatea atestă printr-un certificat de studii, situaţia lui la învăţătură:,,Nr.76. Noi, Rectorul şi Senatul Universităţii regale Friedrich Wilhelm din Berlin, atestăm prin acest certificat Eminescu,Berlin,byIosubde absolvire că Domnul Mihai Eminescu, născut la Botoşani, în România, fiul proprietarului Eminescu, a fost pregătit pentru studiile academice la Gimnaziul din Botoşani şi a fost înmatriculat la noi la 18 Decembrie 1872 pe baza unui certificat de absolvire de la acest gimnaziu; a stat aici ca student de atunci şi până la sfârşitul semestrului de vară 1873 şi a studiat filozofia. În scopul şederii sale a studiat următoarele prelegeri, semnate mai jos, conform actelor prezentate…Referitor la purtarea avută la această universitate nu este nimic de remarcat în defavoarea lui, referitor la partea morală sau materială” (document emis pe 26 iulie 1873).

    La Viena şi apoi la Berlin, el se înscrisese ca „auditor extraordinar” (Ausserordentlicher Hörer), nu ca student ordinar, fapt ce nu-l obliga să-şi susţină examenele. În asemenea condiţii, studentul Eminescu a putut alege obiectele şi profesorii la care să audieze cursurile.

    Eminescu a frecventat o serie de discipline care-l interesau mai mult şi care să-l ajute la obţinerea unui doctorat în filozofie: filosofie practică, filosofia dreptului, economie politică, ştiinţe administrative, drept internaţional şi chiar medicină practică, după spusele bunului său prieten, Ştefanelli. Gama largă a disciplinelor frecventate ne indică faptul că Eminescu urmărea, cu precădere, dobândirea unei culturi generale solide, pe care şi-a completat-o la Universitatea din Berlin şi apoi toată viaţa.  

    Dar să vedem cum a obţinut Mihai Eminescu Certificatul de absolvire, de care se vorbeşte în documentul emis de conducerea Universităţii din Berlin. Faptul că se pomeneşte despre un astfel de certificat nu trebuie să ne facă să fim circumspecţi, o universitate atât de prestigioasă, ca cea din Berlin, nu putea să emită un document fals.
     Plecând de la acest adevăr, existenţa certificatului de absolvire, să vedem în ce mod a obţinut Gheorghe Eminovici, certificatul pentru fiul său Mihai.
     Certificatul de absolvire, care ajunge la Berlin în decembrie 1872, cu mare întârziere, căci cursurile începuseră de mult, este trimis de Gh. Eminovici. El obţine certificatul de la directorul Gimnaziului Botoşani, profesorul de filozofie Gh. Zotos, director al liceului în perioada 15 octombrie 1971- 1 septembrie 1873. Gimnaziul se afla într-o perioadă mai tulbure, se punea chiar problema să se desfiinţeze. În martie 1874, director va fi numit profesorul de franceză, Emil Tocarschi, care l-a avut ca elev şi l-a găzduit pe Matei Eminovici, fratele poetului.
    Gh. Eminovici cunoscându-l pe directorul Zotos a apelat la acesta pentru eliberarea unui certificat de absolvire pentru Mihai, în baza faptului că el frecventase în 1864, cursurile gimnaziului şi, poate, a unei relaţii bune dintre Eminovici şi director. Directorul ştia că Mihai frecventase doi ani la Universitatea din Viena şi nu avea nici un motiv să-l refuze pe căminar.
     Acest certificat de absolvire, consemnat şi de G. Călinescu în ,,Viaţa lui Mihai Eminescu”, nu a fost găsit în arhive şi s-ar putea să fie numai un certificat de bună purtare, cum susţine Victor Crăciun, în cartea sa ,,Eminescu regăsit”:,,Pentru a obţine legitimarea de student, tinerii germani, conform regulamentului adoptat la 12 octombrie 1812, prezintă o dovadă de terminare a studiilor liceale, dar ,,în cazul în care este străin trebuie să se legitimeze printr-un certificat de bună purtare adus din ţara sa de origine” (,,ist er aber ein Auslander, sich durch zenguisse und teiner Meiinceth uber der Unbescholtenheit Seiner Person ausweisen”).
     Un astfel de certificat de bună purtare putea fi eliberat de către directorul Zotos fără să încalce nici o lege şi fără consecinţe asupra lui. Eminovici era un botoşănean de vază, era cunoscut şi respectat şi avea multe relaţii în Botoşani, ceea ce a uşurat obţinerea acest certificat pentru fiul său Mihai. Cred că Gh. Eminovici a apelat şi la profesorul de franceză Emil Tocarschi, cel care-l găzduise pe Matei, cât timp a frecventat liceul şi care rămăsese dator lui Eminovici cu o sumă de bani.
    Că acest certificat a existat, e sigur, altfel nu l-ar fi semnalat conducerea universităţii din Berlin şi poate că, în viitor, el va fi găsit.
    Acest certificat de bună purtare îi putea asigura lui Mihai Eminescu, continuarea studiilor la Berlin şi ţinerea examenului de doctorat. La Viena nu se putea prezenta la examenul de doctorat fără să aibă un act legal de absolvire a studiilor liceale. Acesta a fost motivul pentru care Eminescu şi-a lăsat colegii de facultate şi locurile plăcute din Viena şi s-a înscris la Universitatea din Berlin, sfătuit de Titu Maiorescu, care i-a asigurat o sumă de bani pentru continuarea studiilor, cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie.

     Lipsa de curaj a lui Eminescu, faptul că nu se ştia suficient de bine pregătit pentru examenul de doctorat face ca, în vara anului 1874, să revină în ţară, fără studii finalizate ceea ce îi va afecta viitorul şi existenţa, el neavând drept de a ocupa o catedră în cadrul unei facultăţi şi lucrând, cu un salariu mic în diferite funcţii: bibliotecar, revizor şcolar, suplinitor în învăţământ, jurnalist etc.

    Perioada de studii de la Berlin nu a fost una plăcută pentru Eminescu, el lăsându-şi colegii şi prietenii la Viena, venind într-un oraş în plină reconstrucţie, aglomerat şi scump, aşa cum se vede din scrisoarea către Titu Maiorescu, din 26 februarie 1874:,,Cum să fug din Berlin? În privinţa acestui scump oraş din Sfântul Imperiu Roman de naţiune germană nu am făcut decât greşeli: în primul rând că am venit aici, în al doilea rând că nu am plecat deja de mult, iar punctul trei cifrez tot felul de et caetera-uri şi sunt multe, unele de nerostit”.

    Gimnaziul din Botoşani, azi Liceul ,,A.T. Laurian”, şi-a adus o contribuţie importantă, într-un moment crucial pentru continuarea studiilor universitare a lui Mihai Eminescu, lucru cu care se poate mândri şi astăzi. Păcat că în monografiile liceului nu sunt consemnate cele două momente importante din viaţa poetului: frecventarea cursurilor în anul 1864 şi eliberarea certificatului de bună purtare, în 1872.

     Bibliografie:
1.Ilina Gregori- Ştim noi cine a fost Eminescu?- Editura ART, 2008;
2.Victor Crăciun- Eminescu regăsit– Editura Semne Bucureşti, 1998;
3.George Călinescu- Viaţa lui Mihai Eminescu– Editura Junimea Iaşi, 1977;
4.Jubileul Liceului Botoşani– 1859- 1909, Tipografia Reînvierea Srgall& Marcu, Botoşani, 1909

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

2 comentarii la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …Interesant articol, obiectiv și bine documentat, d-le ing. IOSUB. Aprecieri!

  2. Vasile Ionita spune:

    Cu sau fara unele recunoasteri EMINESCU a fost ,este si va fi cel mai bun/convingator poet national si nu numai. Omagiu si recunostinta !

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania