Primit pentru publicare: 30 iul.2015
Autor: Ion N. OPREA, Membru de Onoare Fondator al Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 30 iul.2015

Mihai Eminescu și frații săi

Într-o scrisoare din 2 august 1887, scrisă în Iași, a Henrietei Eminescu către Cornelia Emilian de la Râmnicu Sărat spune “loviturile nenorocite ce întotdeauna au persecutat toată familia noastră ,,ne-a înrădăcinat pesimismul cel mai nemărginit, fără remediu și fără vindecări”, iar  într-o altă scrisoare, din 1 aprilie 1888, destăinuie “mătușa noastră s-a retras de la testament, căci ea este bolnavă de pept, boală ereditară a tututor din familia noastră”

Comentâd spusele ei, G. Călinescu în lucrările sale, Viața lui Mihai Eminescu, afirmă referitor la frații Eminescu: despre Neculai, ”nenorocul a făcut să se îmbolnăvească și el de o gravă boală venerică”, informație care nu se verifică.

După cum se cunoaște, de tuberculoză au suferit și restul fraților. „De tuberculoză a murit Șeban, Iorgu și   Hareta și tot de tuberculoză era bolnav și Nicolae”, spune Nicolae Iosub, în „Viața lui Mihai Eminescu”, din Arheu nr. 7, 2015, p.58.

Documentele relatează, Gheorghe Eminovici a avut cu Raluca Iurașcu, fiica boierului din ținutul Joldești, județul Botoșani, nu mai puțin de 11 copii, trei fete și opt băieți, Mihai Eminescu fiind cel de-al șaptelea  copil al familiei.

Primul copil a fost Șerban Eminovici, născut în anul 1841. El a studiat medicina la Viena, Austria, și la Erlangen, Bavaria-Germania, și a murit la vărsta de 33 ani, în anul 1874 de TBC, la Berlin.

Nicolae Eminovici, cel de-al  doilea copil, Nicu, s-a născut în anul 1843, a studiat dreptul, a trăit pe lângă părinți, fiind mai tot timpul foarte bolnav. S-a sinucis, la Ipotești, împușcându-se, imediat după moartea tatălui lor, Gheorghe Eminovici.

Iorgu Eminovici, al treilea copil, a fost născut în anul 1844, a fost militar de carieră, cu gradul de sublocotenent într-o Companie de infanterie, în Germania. La o manevră, în Brandemburg, a căzut de pe cal, s-a accidentat, a stat doi ani bolnav la pat și a murit în anul 1873, înaintea lui Neculai, avea 29  ani.

La un an după Iorgu, în anul 1845,  s-a născut prima fată, Ruxandra, al patrulea copil, care moare de mică.

Al  cincilea născut al familiei este Ilie,  în anul 1846, și va studia medicina la Carol Davila, moare în 1863 de tifos, molipsit de la bolnavii pe care îi trata.

Cea de-a doua fată – al șaselea copil al familiei – Maria (Marghioala) Eminovici , se naște în anul 1848 și moare în 1855, la vîrsta de 7 ani.

Mihai Eminovici, poetul național, – Eminescu – , geniul tutelar al culturii neamului românesc, se naște la 15 ianuarie 1850, în orașul Botoșani, în imobilul  de la numărul 179 Calea Națională, loc unde astăzi există o placă memorială. A fost botezat  la Biserica Uspenia, ctitoria Doamnei Elena Rareș, 1552. Moare la 15 iunie 1889 la sanatoriul Al. Șuțu din București. Este înmormântat la cimitirul Belu din București.

Aglaia Eminovici, al optulea copil, din nou o fată, născută în anul 1852, căsătorită cu profesorul Drogli, moare în anul 1900.

Harieta, Henrietta Eminovici, fată, născută în 1854, bolnavă din naștere, oloagă, fără aș fi mai revenit, este persoana care s-a ocupat de poet, îngrijindu-l în perioadele grele ale vieții, după ce s-a îmbolnăvit, a murit în anul 1890, de pneumonie.

Cel de-al zecilea copil, băiat, Matei Eminovici, născut în anul 1856, a ajuns ofițer, căpitan, stabilit la Caraș-Severin, moare în anul 1929, avea 73 de ani.

Ultimul copil în familie a fost Vasile Eminovici, moare când avea doar un an și jumătate. Încă nu se cunoaște exact ziua nașterii, a morții sau motivul decesului.