Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    MIHAI EMINESCU  ŞI SERBAREA DE LA PUTNA, 150 de ani

    Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.8 (152), August 2021
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE


    MIHAI EMINESCU  ŞI SERBAREA DE LA PUTNA
    150 de ani

    Primit pentru publicare: 10 Aug. 2021
    Autor: Nicolae IOSUB, redactor la Revista Luceafărul
    Publicat: 15 Aug. 2021
    ©  Nicolae Iosub, © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


     

    MIHAI EMINESCU  ŞI SERBAREA DE LA PUTNA
    150 de ani

    Anul acesta, pe 15 august, când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului (Sf. Maria), se împlinesc 150 de ani de la organizarea, de către membrii Societății ,,România Jună” din Viena, a grandioasei serbări de comemorare a domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt și împlinirii a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna- ,,Ierusalimul neamului românesc”- cea mai importantă ctitorie ștefaniană.

    Într-o şedinţă a „Societãţii Literar- Sociale România”, din 4 decembrie 1869, un botoşănean de la facultatea de medicinã, C. Aronovici, a ţinut o alocuţiune „Despre geniul lui Ştefan cel Mare”, în care arăta că, în august 1870, se împlineau 400 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna, locul de veci al domnitorului moldovean.

    Mihai Eminescu a preluat imediat această idee, intuind în ea o bună posibilitate de a organiza o mare manifestare populară la mormântul domnitorului, sub semnul unei mari idei patriotice, la care să participe studenţimea română de pretutindeni. Poetul a comunicat ideea prietenilor săi, pentru a se familiariza cu propunerea și a fi răspândită pretutindeni, neasumându-şi însă paternitatea ei, aşa cum rezultă din scrisoarea adresată lui D. Brătianu: „…atunci trebuie să constatăm tocmai noi, aranjatorii serbării, cum că meritul acesta, eroismul acestei idei nu ni se cuvine nouă…”. Eminescu, principalul organizator și înflăcărat  dinamizator al pregătirilor acestei manifestări istorice, nu a dorit să se știe că el este acela care pregătește serbarea, pentru că autoritățile austro- ungare le-ar fi putut pune piedici serioase, el fiind cunoscut din procesul ce i s-a intentat în 1870, în urma articolelor scrise în publicația ,,Federațiunea” din Pesta.        

    Și Teodor V. Ştefanelli în cartea sa ,,Eminescu şi Serbarea de la Putna, 1871”, ne dezvăluie cauzele care l-au făcut pe Eminescu să ascundă faptul că el a fost cu ideea Serbării de la Putna: ,,Eminescu mi-a spus-o singur că el a ,,clocit” această idee, şi când l-am întrebat de ce retace aceasta şi nu o spune, ca să o ştie toţi, nu numai cunoscuţii săi cei mai de aproape, mi-a răspuns că nu ar fi recomandabil să ştie guvernul austriac că românii din România, adecă supuşi străini, au propus aranjarea acestei serbări, dar el (Eminescu) a sugerat ideea, în mai multe părţi, aşa că nu se mai ştie de la cine anume vine”. Observăm, din aceste afirmaţii ale lui Ştefanelli, că Eminescu îşi dădea seama de riscurile pe care le impunea o asemenea acţiune şi că era nevoie de multe precauţii, un fel de clandestinitate, pentru a nu stârni guvernul austriac şi a pune în pericol manifestările. Eminescu a dat dovadă de multă maturitate şi curaj.

    Eminescu vedea în organizarea acestei manifestaţii şi un prilej de a organiza, la sfârşitul serbării, a unui congres al tuturor studenţilor de pretutindeni, precum şi un prilej de unificare a studenţilor români din Viena, organizați în cele două societăţi literare.

    Într-o adunare comună din decembrie 1869, studenții aleg un comitet provizoriu care să testeze ideea serbării şi să organizeze manifestările. În comitetul de organizare a manifestărilor de la Putna, condus de Nicolae Teclu, Eminescu îndeplinea funcția de secretar, formându-se comitete la București, Galați, Paris și Berlin, etc., pentru strângerea de fonduri.

    La 5 iunie 1871, comitetul central a făcut un nou apel către românii de pretutindeni, trimiţând noi liste de subscripţie pentru a strânge fondurile necesare organizării manifestărilor. Merită menţionatã generozitatea unor români care au contribuit cu sume importante de bani: oraşul Botoşani cu 500 de franci, Suceava – 300, Bucureşti – 500, oraşul Roman – 300, Bârlad – 500, Bacãu – 500, Fãlticeni – 300 de franci etc. Moldova lui Ştefan cel Mare a fost cea mai darnică şi mai generoasă în această acţiune, iar orașul Botoșani, locul lui de naștere, a contribuit cu tot atât cât a dat și Bucureștiul.

    Un rol important în aceastã acţiune l-au avut mitropolitul Bucovinei, Silvestru Morariu şi egumenul mănãstirii Putna, Arcadie Ciupercovici, care au sprijinit pe studenţi, spre deosebire de oficialitãţile bucovinene care îi sfătuia pe studenţi să renunţe: „Noi nu ne putem pune în fruntea acestei mişcări, dar voi faceţi ce vă zice inima, numai sã nu exageraţi, ci să fiţi circumspecţi şi prudenţi. Noi vă vom urma pe de parte şi vom veghea”.

    Într-o scrisoare către starețul mănăstirii Putna, din 29 iulie 1871, Eminescu este convins că numai o participare numeroasă, poate da o importanță deosebită serbării:,,O adunare numeroasă de români din toate provinciile române însuflețită de unul și același spirit, aceasta este podoaba, frumusețea și sublimitatea serbării, iar nu flamurile împlântate și arcurile de triumf”.

    Acțiunile și pregătirile, pentru buna desfășurare a acestei manifesatări istorice, a necesitat multă muncă, alergătură, rezolvarea unor probleme materiale, sprijinite de populația satelor bucovinene și de oameni binevoitori, care s-au implicat în desfășurarea acțiunii. Eminescu era sufletul tuturor acțiunilor, dând dovadă de o energie inepuizabilă, antrenând și pe cei din jurul său. Cu multe eforturi, serbarea s-a putut deschide pe 15 august 1871.

    Pe 15 august 1871, într-o zi frumoasã de varã, în porticul festiv ridicat special în apropierea mănăstirii, I. Slavici a ţinut cuvântul de deschidere şi apoi convoiul s-a îndreptat spre mãnãstire, pentru depunerea ofrandelor la mormântul domnitorului Ștefan Cel Mare și Sfânt.

    La masa festivã de 1600 de persoane, amenajată lângă portic, A. D. Xenopol a ţinut o cuvântare şi apoi s-a întins hora mare la care, în final, a cântat şi Ciprian Porumbescu,  spunându-i tatălui sãu: „Tată, am cântat Daciei întregi!”.

    Seara în trapeza mãnãstirii s-au ţinut lucrãrile Congresului Studenţesc, în care Eminescu îşi pusese mari speranţe. La Congres s-au format două tabere; una vieneză cu Eminescu şi Slavici care vedea în Congres unirea culturalã a tuturor stufenților, în timp ce bucureştenii şi ieşenii se declarau adepţii unirii politice ce condiţionau unirea culturală. Lucrãrile congresului au fost mutate noaptea târziu în clopotniţa mănăstirii şi a doua zi reluate cu un număr mai mic de participanţi, deoarece  mulţi dintre ei plecaseră.

    Deşi lucrările Congresului de la Putna nu au dus la stabilirea unor probleme comune, ele au constituit un început, ce a condus la organizarea altor congrese, cum a fost cel din 1884, de la Galaţi, cel din 1906, de la Bucureşti, ţinut cu ocazia marii expoziţii naţionale şi din 1909 de la Iaşi, ţinut în sala Teatrului Naţional şi aula Universitãţii, stabilindu-se şi un program: înfiinţarea de biblioteci populare la oraşe şi sate, ţinerea unor conferinţe, editarea unei reviste a studenţilor români etc.

    ♦ ♦ ♦

    Din cele 10.000 de coroane adunate pentru organizarea serbării, s-a cumpãrat o urnã de argint, ce urma sã fie aşezată pe mormântul domnitorului, urnă cu pământ adus din toate provinciile româneşti, pe care s-a inscriţionat: ”EROULUI. ÎNVINGÃTORULUI. APÃRÃTORULUI EXISTENŢEI ROMÂNE. SCUTULUI CREŞTINÃTÃŢII. LUI ŞTEFAN CEL MARE ŞI BUN. JUNIMEA ROMÂNÃ ACADEMICÃ, ANUL MDCCCLXX”.
    De asemenea s-a bãtut şi o medalie din argint şi bronz, ce are pe avers Columna lui Traian şi textul: ”UNIŢI SUNTEM ÎN CUGETU, UNIŢI ÎN DUMNEDIEU”. Pe revers este inscripţionat textul: ”JUNIMEA ROMÂNà ACADEMICà – PUTNA – 15 AUGUST 1871” şi în mijloc: ”ÎN / MEMORIA / LUI / ŞTEFANU / CELU / MARE”.
    A doua medalie este realizatã de studenţii bucureşteni din argint şi bronz, cu diametrul de 35 mm și are pe avers inscripţia: ”MONASTIREA / PUNA- 15 AUGUST- 1871”. Pe revers este inscripþionat textul: „RÂVNITORII / GLORIILORU / STREBUNE – MEMORIEI LUI STEFANU CELLU MARE”.

     

    Bibliografie:

    1. Ion Grãmadã – Cartea sângelui– Ed. Muşatinii Suceava – 2003;
    2. T. V. Ştefanelli – Amintiri despre Eminescu – Ed. Scrisul românesc – Craiova – 1996;
    3. Aurel Mureşianu- Eminescu, Aurel Mureşianu şi Serbarea dela Putna– Cernăuţi-1935;
    4. Ion Slavici- Amintiri– București, 1924;
    5. Mihai Eminescu- O monografie în imagini– Ed. Junimea Iaşi, 2000.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5