Primit pentru publicare: 1 mai 2017
Auto: Marcela Cosmina OLTEAN, ITA II
Publicat: 2 mai 2017
Editor: Ion ISTRATE
Cu ocazia primei expoziţii prezentate în ţară, Mircea Cantor a adus la MNAC / Muzeul Naţional de Artă Contemporană, în aprilie 2013, câteva fragmente din expoziţiile sale din ultimii 10 ani din străinătate, realizând astfel o expoziţie a expoziţiilor sale. Evenimentul artistic numit Mircea Cantor: Q.E.D. (Quod Erat Demonstrandum) este o amplă prezentare a operei de până acum a artistului, cuprinzând 30 de lucrări: fotografii, filme, desene şi sculpturi. Titlul auto-ironic contrabalansează ambiţia artistului de a crea lucrări unice şi universale. Cantor este unul dintre cei mai cunoscuţi şi premiaţi artişti contemporani români în lume, care se foloseşte de toate mijloacele de exprimare în creaţiile sale, de la fotografie la foc. Idealul suprem al omenirii este să găsească fericirea. Cum ajungi acolo, care e calea de urmat? Nu există o astfel de cale, fiecare are drumul lui şi, de aceea, noi ştergem tot ceea ce era înaintea noastră, declara artistul într-un interviu.
Lucrările expuse de Mircea Cantor la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti reflectă contradicţiile din societatea noastră, cu tradiţiile autentice, dar şi cu toate ipocriziile prin care vrem să salvăm lumea. Cantor a scris Cer variabil cu fum de lumânare pe tavanul Palatului Parlamentului, ca o aluzie la tot ceea ce a fost sau este instabil în România. Cele două cuvinte, parte dintr-o lucrare mai complexă, au rămas şi vor rămâne pe tavanul Palatului, ca donaţie din partea artistului. Cerul variabil este de fapt un pleonasm, explică acesta.
Auzim întotdeauna la meteo „În restul ţării, cer variabil“. Cerul este, prin esenţa lui, variabil. Trăim cu toţii sub acelaşi cer de mii de ani, am băut aceeaşi apă, care se revarsă şi revine la izvor. Dacă închizi ochii şi te gândeşti, e incredibilă această variabilitate a vieţii noastre. Lucrările mele sunt variate, pentru că întotdeauna vin ca răspunsuri şi nu ca reacţii la ceva. Sunt răspunsurile mele. Nu pot să fac în fiecare zi acelaşi lucru. Nu pot să merg în fiecare zi în atelierul meu şi să fac pictură. Sunt lucruri care trebuie spuse în film, altele care trebuie spuse cu lumânarea, altele cu sărutul. Savurez din plin această bogăţie pe care ţi-o oferă realitatea şi încerc s-o trec prin filtrul meu şi s-o dau mai departe prin arta mea. De ce să mă limitez doar la un mediu anume?
Un prag resemnat sub cerul variabil
Sculptura Prag resemnat reproduce la scară reală o casă tradiţională românească, cu acoperişul neterminat, o abordare ironică a grandorii Palatului Parlamentului, oscilează undeva între local şi universal. Aceasta este plasată în tandem cu intervenţiile in situ ale lucrării DNA Kiss şi supravegheată de pe plafon de Cer Variabil. Prin aceste vecinătăţi Cantor orchestrează o discuţie complexă despre relocare, fragilitate, certitudine şi anxietate raportându-se într-un mod critic la istoricul Casei Poporului pentru a cărei construire s-a apelat în anii ’80 la un număr impresionant de meşteri anonimi, artizani şi artişti care au dat formă monumentului puterii absolute.
Prag resemnat este o casă de lemn constrută după desenul lui Cantor şi măsurătorile exacte propuse de el. Nimic nu e întâmplător – poziţia şi mărimea geamurilor, stâlpii, unghiul acoperişului. Ţi se pare că e o casă maramureşeană, dar în Maramureş nu o să vezi o astfel de clădire. Funia care o înconjoară, care o încinge, cum se spune, era întâlnită numai pe orizontală şi simboliza ideea de unitate a comunităţii. Ce este casa? E locul unde stă familia, e cuibul. Astăzi, lucrurile acestea sunt puse sub semnul întrebării, sunt abandonate. Auzim mereu că se pierd valorile. Ele sunt aici – această casă a fost realizată de sculptori maramureşeni, mai declara artistul.
Lucrările critice Unpredictable Future, All the Directions sau Cer Variabil reproduc indecizia dintre abordarea tranzitivă şi incertitudinile interpretative care apar în momentul întâlnirii dintre receptori şi declaraţiile artistice.
Surse:
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania