Galina MARTEA

De-a lungul timpului literatura română mereu a fost recunoscută în spațiul universal, la începuturi în cel european (Franța, Germania, Italia, Marea Britanie), ulterior fiind identificată și în alte țări de pe mapamond precum SUA, India, Iugoslavia, Bulgaria, Spania, Grecia, Israel, Cehia, Portugalia etc., traducătorii efectuând și publicând în limba lor națională texte și lucrări integrale de-ale scriitorilor români, iar criticii literari înregistrând conținuturi demne de atenție despre arta scrisului românesc. Prin urmare, literatura română, cu genuri literare corespunzătoare și subiecte interesante în abordare, între timp și până la ziua de azi s-a remarcat într-un mod destul de pozitiv nu numai în cadrul hotarelor sale, dar și în cultura mondială; respectiv, scriitorii străini considerând creația românească ca una de calitate care reprezintă o atenție specială pentru a fi valorificată, unele din lucrările condeierilor români fiind de-a dreptul onorabile, acestea servind în dezvoltarea științifică și culturală a umanității, dar și în apariția diverselor mișcări sociale. Una dintre aceste opere literare care a influențat mondialitatea este „Shamanism: Archaic Techniques of Ecstasy”/„Le Chamanisme et les techniques archaïques de l’extase”/  „Șamanismul: tehnici arhaice ale extazului”, scrisă de Mircea Eliade (inițial a fost publicată în 1951, în limba franceză, Editura „Librarie Payot” din Paris; ulterior în 1964 la Editura „Princeton University Press” din SUA, tradusă în engleză de scriitorul de origine germană Willard R. Trask), respectiva tratând aspecte despre credințele și obiceiurile comunităților care slujesc spiritelor – denumit șamanism (fidelitate în existența viselor, costumelor tradiționale etc.), precum și despre evoluția șamanismului în anumite zone/ țări cum ar fi Tibetul, America, Oceania, Asia de Sud-Est, China, Extremul Orient, Asia Centrală și de Nord; autorul cărții afirmând „că toate aceste șamanisme trebuie să fi avut o sursă comună ca religie originală a umanității în paleolitic”. Lucrarea în cauză a fost ca un imbold în promovarea curentului neoshamanic, care a evoluat în țările occidentale între anii’ 60-’70, neoshamanismul abordând noi forme de șamanism. Cât despre remarcabila lucrare „A history of religious ideas”/ „O istorie a ideilor religioase” (Editura University of Chicago Press; prima ediție 15 aprilie 1981, translator  Willard R. Trask), în trei volume (1981-1988), scriitorul Martin Emil Marty (S.U.A.) afirmă că „Nimeni nu a făcut la fel de mult ca domnul Eliade pentru a educa studenții la literatura din Occident despre religiile primitive și orientale …”[1]; iar cu referire la volumul trei, traducere de Diane Apostolos-Cappadona, se menționează: „Cunoașterea vastă a lui Eliade despre bursele trecute și prezente oferă o sinteză care nu are egal. Pe lângă revizuirea interpretărilor recente ale tradițiilor individuale, el explorează interacțiunile celor trei religii (mișcarea gândirii evreiești din Eurasia antică, transformarea creștină a zonei mediteranene și a Europei, precum și creșterea și difuzarea islamului de la aproximativ secolele al șaselea până la secolul al XVII-lea) și arată că influența lor reciprocă continuă este subtilă, dar inconfundabilă”[2].

Referindu-ne și la romanul Maitreyi (1933, Editura Cultura Națională, România, prima variantă fiind publicată în limba română), tradus în 18 limbi și cunoscut aproape în toată lumea (franceză, engleză, italiană, germană, spaniolă, catalană, slovacă, japoneză, cehă, esperanto etc.), acesta este considerat de critici „un roman al autenticității”, „un roman autobiografic și exotic” ce reprezintă viața personală și o relație sentimentală amoroasă a lui Eliade în India. Despre valoarea și importanța celor scrise de Mircea Eliade au fost înregistrate studii și analize de către numeroși scriitori și savanți, critici literari, folozofi, psihologi din lumea universală. Astfel, Claudia Guggenbühl (dr., prof., savant, scriitor, Elveția) realizează un studiu întitulat „Mircea Eliade and Surendranath Dasgupta. The History of their Encounter. Dasgupta’s Life, his Philosophy and his Works on Yoga. A Comparative Analysis of Eliade’s Chapter on Patañjali’s „Yogasūtra” and Dasgupta’s ”Yoga as Philosophy and Religion” (Zürich, 2008, page 234); acesta fiind unul din proiectele de cercetare științifică de o perioadă de trei ani, numit „Yoga între Elveția și India: istoria și hermeneutica unei întâlniri”, care a fost sponsorizat de Fondul Național Elvețian pentru Cercetare Științifică, ghidat și coordonat de profesorii Maya Burger (Universitatea din Lausanne) și Peter Schreiner (Universitatea din Zurich)[3]. Însă cu referire la volumul „Yoga. Immortality and Freedom” – Mythos: The Princeton/ Bollingen Series in World Mythology, 94” (autor Mircea Eliade, traducător Willard R. Trask, Editura Princeton University Press, 26 iulie 2009, page 568), savantul și indologul american David Gordon White (dr., prof.) prezintă o introducere prețioasă despre viața și opera marelui Eliade, concomitent abordând cele mai importante momente despre educația academică și spirituală a filozofului român, dar și despre experiențele personale care în timp i-au modelat viziunea asupra lumii. În modul acesta, David Gordon White afirmă: „Yoga nu este doar una dintre cele mai importante cărți ale lui Eliade, ci și cea mai personală a sa – singura care a analizat o tradiție religioasă pe care a trăit-o cu adevărat”[4]. La rândul lui, Alain Guillermou (lingvist francez, profesor universitar din Franța) a tradus din creația lui Mircea Eliade: „Forêt interdite”/„Noaptea de Sânziene”-1955, „Le vieil homme et l’officier”/„Pe strada Mântuleasa”-1977, „La Nuit bengali”, „Folio”-1979, „Le Temps d’un centenaire, suivi de Dayan”/„Tinerețe fără tinerețe”-1981. Aceeași nuvelă „Tinerețe fără tinerețe”, scrisă în 1976 de Mircea Eliade, a fost tradusă și în limba engleză de către scriitorul american Mac Linscott Ricketts, sub denumirea „Youth Without Youth”; iar în anul 2007 a fost montat filmul cu aceeași denumire Youth Without Youth, de către scriitorul, scenografistul și regizorul american Francis Ford Coppola, coproducție realizată în colaborare cu S.U.A., România, Franța, Italia și Germania. De menționat, Mircea Eliade (n. 9 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago, S.U.A.; filozof, celebru scriitor din secolul XX în istoria religiilor – lucrări științifice scrise în limba engleză și franceză, scriitor, profesor la Universitatea din Chicago, până în 1957 profesor la Universitatea din Sorbona şi École de Hautes Études din Franţa; membru al Academiei Române, post-mortem, 1990; nominalizat cu titlul onorific de „Distinguished Service Professor” în Statele Unite, precum și alte premii de valoare) a publicat peste 30 de monografii științifice și lucrări literare inedite într-un număr enorm de mare, toate fiind considerate de o pondere colosală prin tematicile abordate despre religie, istoria religiei, spiritualitate, romanele autobiografice și de dragoste, proza fabuloasă etc. Cu referire la creația lui Mircea Eliade, compozitorul și scriitorul italian Marcello De Martino publică lucrarea „Mircea Eliade esoterico”/ „Esotericul Mircea Eliade” (Edizioni Settimo Sigillo, Roma, 2008) prin care evidențiază nivelul superior al scriitorului în arta filozofică. Pe când scriitorul și istoricul britanic Bryan Rennie tratează analize ample despre personalitatea Mircea Eliade în lucrarea „The Diplomatic Career of Mircea Eliade: A Response to Adriana Berger”/ „Cariera diplomatică a lui Mircea Eliade: un răspuns pentru Adriana Berger”, publicată în Revista Religion 22, pagini 375–392, 1992. Pe marginea creației științifice și literare al eruditului/ celebrului filozof Mircea Eliade s-au referit personalități de mare însemnătate din cultura universală, printre ei Giovanni Papini (jurnalist, critic literar, poet, romancier italian), Alfredo Panzini (romancier, lexicograf italian), Douglas Allen (filozof, academician, scriitor american), Ernesto Buonaiuti (istoric, filozof în religie), Martin Emil Marty (doctor în filozofie la Universitatea din Chicago, autor de lucrări despre religie), Vittorio Macchioro (scriitor italian, Roma), Sergio Vila-Sanjuán (jurnalist, coordonatorul ziarului „La Vanguardia” din Barcelona),  Jeni Acterian (teatrolog armean, autor de scrierijurnaliere), Alexandra Laignel-Lavastine (traducătoare din limba română, doctor în folozofie, publicist, Franța), precum și mulți alții.
________________

• Biografie: 
• [1]https://www.amazon.com/History-Religious-Ideas-Eleusinian-Mysteries/dp/0226204014
• [2]https://www.amazon.nl/History-Religious-Ideas-Muhammad-Reforms/dp/0226204057/ref=asc_df_0226204057/?tag=nlshogostdde-21&linkCode=df0&hvadid=454949204348&hvpos=&hvnetw=g&hvrand=2459832910880909982&hvpone=&hvptwo=&hvqmt=&hvdev=c&hvdvcmdl=&hvlocint=&hvlocphy=9065254&hvtargid=pla-451636256777&psc=1#
• [3]https://www.twirpx.com/file/1613869/
• [4]https://www.amazon.com/Yoga-Immortality-Princeton-Bollingen-Mythology/dp/0691142033