Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Moartea lui Vadim Tudor – apusul naționalismului luminat

CojocaruGruiaPrimit pentru publicare: 17 sept.2015
Autor: prof. Gruia COJOCARU, redactor la Rev. Luceafărul (Bt)
Publicat: 17 sept.2015

 

Moartea lui Vadim Tudor – apusul naționalismului luminat

 

În zi de sărbătoare creștină, de Ziua Înălțării Sfintei Cruci, Corneliu Vadim Tudor a părăsit definitiv planul existențial cunoscut. Prudența îmi șoptește să mă opresc… Știu că orice remarcă pozitivă la adresa politicianului și omului de cultură, urcat la ceruri, mă poate costa într-un moment oarecare al vieții. Mai curând o pungă de zgură, aruncată ironic înspre Tribun, mi-ar crea niscaiva avantaje…

Îmi ignor instinctul de conservare. Mă sufocă mercantilismul și simt că, odată cu moartea lui Vadim, lumea politică are undă verde la a spolia ce a mai rămas din țara românească.

Să vorbesc despre uriașa-i personalitate? Nu! Aș dilua mesajul, flacăra unei lumânări pe care, în gând, i-o aprind marelui dispărut. Complexă, fulminantă în rostire, de un dinamism aproape nepământean, viața acestui mare român creștin nu poate fi privită decât printr-o mantie voievodală, care a refuzat compromisul, ciupeala balcanică, ieftinismul.

Vadim+Se vorbește atât de mult de Vadim Tudor în aceste zile de mijloc de septembrie 2015, încât mi-e greu să identific o potecă oarecum nebătotorită. Și totuși, dincolo de spiritul său enciclopedic, recunoscut și de către adversari, la nivel politic se poate spune că societatea românească a fost adânc influențată de acest naționalist luminat nu în anul 2000, când Partidul România Mare, al cărui președinte era, devenea a doua forță politică din Parlament, ci patru ani mai târziu, în 2004, când, după primul tur prezidențial, a arbitrat finala dintre Adrian Năstase și Traian Băsescu. Cele aproape 13 procente obținute, care l-au plasat pe locul al III-lea, s-au vărsat în paharul marinarului, întrucât Adrian Năstase, într-un moment de neinspirat ego, a declarat public că nu dorește să colaboreze cu Vadim pentru turul al II-lea al alegerilor prezidențiale. Fără această remarcă, electoratul vadimist s-ar fi împărțit, nu s-ar fi radicalizat mergând astfel pe mâna lui Băsescu, iar România ajungea pe o altă orbită… (Marinarul n-a uitat favorul și, în consecință, în anii de domnie, cu pârghiile puterii în mână, l-a sabotat sistematic pe binefăcătorul său, pentru a-l aureola în ironie chiar și în ziua morții!)  

Acum e târziu, Vadim Tudor aparține Istoriei României, o istorie pe care a amprentat-o fără să-și împlinească visul suprem: reîntregirea patriei în granițele din decembrie 1918! Steaua lui a apus tocmai când naționalismul european, pe fondul invaziei imigranților, a căpătat o consistență memaiîntâlnită după al II-lea Război Mondial.  Urmașii săi politici au însă alte preocupări, nobile fără îndoială. Țara, în ciuda jafului sistematic postdecembrist, a rămas atractivă pentru spiritele vorace, măcar că DNA-ul ar părea că mișcă ceva…

În urmă cu 15 ani, în vara anului 2000, l-am întâlnit pe Vadim Tudor la Botoșani. Era într-un tur de forță, cu impact electoral clar conturat. Mi-a dăruit o carte – ,,Pamflete cu sifon albastru” –  în care, între altele, pomenește sarcastic despre invazia americană în Irak și căderea lui Saddam. Premoniție? Întâmplare? Poate mai curând o înțelegere profundă a dinamicii istoriei omenirii.  

…Azi, când când mii de oameni îl conduc pe ultimul drum, am sentimentul straniu că, într-un fel, odată cu moartea lui Vadim parcă mi-am pierdut tatăl a doua oară…

Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în Ceata celor Drepți!



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

2 comentarii la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …INTERESANT PUNCT DE VEDERE, DE URMĂRIT!

  2. Romeo Brezeanu spune:

    Articolul este senzational si la momentul potrivit scris. Felicitari!
    As dori, sper cu permisiunea dumneavoastra, sa impartasesc cateva ganduri si cititorilor Revistei Luceafarul:
    Acest <> – Corneliu Vadim Tudor, trebuie completat, imbogatit. Numara-te printe cei ce constituie buchetul de luminite ce va intretine vie flacara patriotismului si demnitatii poporului roman.
    Spune fara frica se gandesti!
    Spune adevarul!
    Se vor alatura tie toti cei ce iubesc aceasta tara. Vadim va trai prin altii!…

    Succes!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5