Needitat

Modele, modele – Viața e o luptă pentru mai frumosul și identitatea României

Sărbătorile de Crăciun și ale Anului Nou 2017 ne-au prilejuit la primirea cărții Oameni, fapte, locuri și identitate 195 de pagini să ne aducem aminte de precedentele, tot despre frumosul și identitatea României semnate de profesorul Petru Bejinariu care înseamnă o continuare și completarea a seriei despre care am mai vorbit – Cultură și identitate, 2008; Educație și identitate , 2010; Istorie și identitate, 2011; Știință și identitate, care confirm cee ace spune și prefațatorul – prof. univ. dr. Ștefan Purici, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava – cu bogata sa activitate de cadru didactic, cercetător, inspector școlar, deputat, dar mai ales Om, autorul și discipolii lui, puși în cărțile sale, ne fac să înțelegem, din plin, că Viața este o luptă iar românii nu depun armele…
Cartea prezentă, ca și seria, au meritul că în timp ce multe condeie cântă prohodul modelelor de tot felul, cărții și culturii române, profesorul din Rădăuți, apelând la realitățile vremurilor, la oameni, fapte și locuri, identifică și glorifică nu numai modelele, oamenii timpului, cu eseuri, aniversări, comemorări, editări și reeditări, până și autografele, pe care promovându-le identitatea, evocă momentele semnificative din activitatea celor pe care ni-I prezintă drept modele, dar cu argumente forte, indubitabile, demonstrează, că în ciuda atâtor rele, pe care le spune, distrugerea industriei și a agriculturii, chiar a culturii, furtul pădurilor, înstrăinarea pământului țării, România cu oamenii ei, are viitor.
Structurată în mai multe capitol, cum spune și autorul în Introducerea sa, adunând mai tot ce a publicat în ziarele și revistele indicate la pagina 8, cum dealtfel procedează și subsemnatul, autorul se ocupă și realizează medalioane care reliefează de la propria familie, satul unde s-a născut, “orașul Rădăuți pe care îl cunoaște în cele mai mici detalii”, “Rădăuții simbol al Moldovei medievale, dar și al Bucovinei moderne”, “orașul în care cartea încă mai are valoare”, iar modelele identitare nu lipsesc”, cum susține și argumentează prefațatorul, autorul reușește să ne convingă de viitorul pe care îl are însăși România postcomunistă.
“Deși adesea calitatea de a fi astăzi sau de a fi fost parlamentar este văzută de-a valma ca un fel de afacere, corupție sau renunțare la propria demnitate”, cum spune autorul, prefațatorul subliniază că tocmai de aceea, a luat deosebit, responsabil ca cetățean, Petru Bejinariu ca lider, preocupat de mandatul încredințat atunci, acum nu acceptă comoditatea și luptă pentru ce îi este necesar sie, familiei, urbei, Bucovinei și țării – identitatea, promovarea modelelor…
“Medalioanele întocmite și publicate aici aduc în atenția cititorului personalități bucovinene care sunt sau pot deveni repere pentru identitatea și demnitatea noastră în acest secol al XXI-lea, în care individual este copleșit de informație, este strivit de uniformizare, este golit de particularitate”, cum argumentează universitarul, și-i concretizează autorul pe cei care ne servesc drept modele: “familia Nandriș, I.G. Sbiera, George Tofan, E. Ar. Zaharia, Mircea Grigoroviță, George Muntean, Liviu Ionesi, Pavel Țugui, mitropolitul Bucovinei și Dalmației Vladimir Repta etc”.
“Domnului Petru Bejinariu. Respectul lui Ion N. Oprea, 15.5 2016 (Ion N. Oprea, Patriarh al scrisului Colecționar de cuvinte frumoase Aniversare 84, Editura PIM, Iași, 2016”, reda primitorul autograful meu la cartea citată și adăuga Nota: “Sunt în posesia a 39 de volume cu autografe din partea scriitorului Ion N. Oprea, din care zece volume sunt antologii coordonate de Ion N. Oprea în cadrul Cenaclului literar la distanță și în care sunt prezent cu articole”.
Într-adevăr, Petru Bejinariu, deosebit de calitățile subliniate mai înainte este un mare prieten al cuvintelor, dar și al oamenilor, un scriitor și journalist cu clase, din prima clipă a existenței Cenaclului nostru ni s-a atașat, și carte de carte, antologii, a fost și este prezent cu eseuri-articole în care-și spune cuvântul la temele în discuție.
Chiar în volumul de față, Oameni, fapte, locuri și identitate, de loc zgârcit, ca de obicei, Petru Bejinariu ca membru al Cenaclului Prietenia, a pus alături de propriile lucrări și păreri ale unora dintre noi despre ce este Istoria românilor, inclusiv a bucovinenilor, ca identitari în România. E vorba despre eseul Darul vieții: Dragostea, p. 147-150, despre cartea lui Ion N. Oprea, 2014, semnat de Petru Bejinariu, dar și note de lector la Pe meandrele vieții de Ioan Grămadă, p. 170, publicat initial în Săptămânalul de Rădăuți, de recenzia la cartea Rupte din viață, de Gheorghe Dolinski, ambii membri ai Cenaclului nostru.
Dealtfel, trebuie să precizăm, prezent cu eseuri aproape carte de carte, antologiile noastre, coordonator Ion N. Oprea, mai tot ce cuprinde volumul oameni, fapte, locuri și identitate, se află pozat în antologiile de până acum, la care este present profesorul, omul de cultură, prietenul nostru, Petru Bejinariu și îi mulțumim.
Realitatea faptelor despre care vorbeam noi în volumul “Revistele? Luminoase, instructive și educative”, 2015, transpuse temă de temă, în cărțile semnate de Petru Bejinariu, de membrii Cenaclului în eseurile lor, sunt o fotografie a credinței noastre că prezentul, idiferent de culoarea lui la orizont, este viitorul luminos de mâine, mai ales dacă ne raportăm la ceea ce este definită prin lege starea de toleranță la români.
Starea de toleranță pe care fiecare dintre noi o acceptă într-un fel sau altul, Petru Bejenariu înțeleg că refuză relele pe care mulți le admit, domnia sa fiind împotriva prostiei, a nesimțirii și nedreptăților, a urâtului și jignirilor, a mizeriei de care ne străduim să scăpăm.
Propovăduirea Evangheliei nu a început cu “Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor” (Matei 4, 17), ni se spune acum de Crăciun din fața Altarului, a început cu Bunavestirea arhanghelului Gavril adusă Fecioarei Maria, și a continuat cu acel cuvânt pe care îngerul Domnului l-a adresat păstorilor din Betleem: “Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, În cetatea lui David. Și acesta va fi semnul: Veți găsi un Prunc înfășat, culcat în iesle” (Luca 2,10, 12).
Ca un Prunc sosește an de an Domnul, ca niște luptători cu relele lumii trebuie să ne identificăm permanent noi, oamenii!
Ion N. Oprea
30 decembrie 2016