Interviu realizat de Ioan VASIU, U.Z.P.R
Primit pentru publicare: 6 Mai 2022
Editor: Ion ISTRATE
Copyright: ©2022 Ioan Vasiu, ©2022 Monica Dușan, ©2022 luceafarul.net
© 2022 by Agata
Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
NB
Conținutul acestei publicații nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.

Monica Dușan: ”Fac  parte din    generațiile ”vechi” ce s-au născut și au trăit o bună bucată din viață alături de cărți și ziare tipărite”

IOAN VASIU: – Ne cunoaștem de mai mulți ani și tocmai de aceea știu că ”împletești” foarte bine activitatea de jurnalist cu cea de muzeograf. Cum reușești ?

MONICA DUȘAN: – Activitatea de jurnalist și cea de muzeograf se completează și se susțin reciproc. Cercetarea etnografică în teren, nu a fost de-a lungul timpului doar o necesitate a funcției ocupate, ci și o pasiune. De cele mai multe ori, timpul liber l-am folosit pentru drumeții în locurile pitorești din jurul Bradului sau din alte zone ale țării, precum și pentru cercetări și studii etnografice. Aproape de fiecare dată, am simțit nevoia să pun pe hârtie impresiile mele, alături de datele istorice, geografice, sau cele despre monumentele și tradițiile locurilor vizitate. Astfel, au luat naștere o serie de articole apărute în diverse publicații, care apoi s-au concretizat în cele trei cărți: Drumeții pe-o gură de rai (2009), Plai de dor (2013) și Între munte și biserică (2017).

Materialele rezultate în urma cercetărilor etnografice de teren au fost publicate în reviste de specialitate și nu numai. Materialul scris l-am însoțit întotdeauna cu imagini din teren, fotografiile fiind realizate de către soțul meu, Bujor Dușan. Și materialele etnografice au apărut și sub formă de carte: Monografia etnofolclorică a comunei Ribița-La fântână, la izvor (2008) și Păpușa Ciurlicatului (în curs de apariție). 

Nu este ușor să scrii, astfel încât să ajungi la sufletul cititorului. Nu poți să ”înșirui doar cuvinte goale”, cum ar spune poetul. Am scris mereu doar despre subiectele care-mi erau la inimă, care mă pasionau, care-mi făceau sufletul să vibreze, sperând astfel să pot transmite și altora puțin din bucuria mea. 

Munca de muzeograf este și ea solicitantă, hrănindu-se de asemenea, din cercetare, atât de necesară pentru organizarea expozițiilor, cum au fost cele cu titlul: Ia românească – simbol al identității naționale, Icoana pe sticlă -meșteșug, artă și har, Ștergarul zărăndean, etc. Iar pentru a întocmi o expoziție, este necesar un  proiect scris, care la final, poate constitui cu unele modificări, un material cu temă etnografică, care poate fi publicat. Așa iese în evidență ”împletirea” muncii de jurnalist cu cea de muzeograf.

Pentru a valorifica cunoștințele ultimilor meșteri populari din zonă și pentru a le transmite mai departe tinerilor, în ultimii ani am organizat la muzeu numeroase ateliere: de încondeiere a ouălor de Paști, de bătut toaca, de olărit, de șindrilit, de confecționare a fluierelor, de cusături buciumănești, de obținere a aurului aluvionar, de obținere a hârtiei din materiale reciclabile, de pictură pe sticlă, etc.

 De asemenea, am avut la muzeu lansări de carte, întâlniri lunare cu scriitorii din zona Bradului, iar recent, scriitorii și artiștii plastici s-au constituit într-un grup/club cu denumirea Dialogul artelor. 

I.V.: La ce muzeu lucrezi ?

M.D.: – În prezent (din 2016) lucrez ca muzeograf la Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad. Am lucrat timp de 26 de ani la Primăria Ribița, ca referent cultural și bibliotecar.

I.V.: – Cre sunt publicațiile la care ai colaboratÎn decursul anilor am  în decursul anilor ?

M.D.: – Am colaborat cu următoarele publicații: Cuvântul liber, Miorița, Dor de dor, Vox libri, Zarandul, Formula AS, Argeș, Vatra veche, România pitorească, Pro Saeculum, Familia română, Litere, Curtea de la Argeş, Independența Română, Amprentele sufletului, Valahia, Cronica Timpului, Spații Culturale, Valahia-Dacia nemuritoare, Condeiul Ardelean, Gând Românesc, Spirit de Roșcani, Revista de lingvistică și cultură românească, Sargeția.

În prezent sunt în colectivul de redacție al Revistei de Lingvistică și Cultură Românească, cu apariție online.

I.V.: – Care sunt principalele premii obținute de-a lungul anilor ?

M.D.: – Iată lista premiilor  obținute la concursurile la care am participat:

• Premiul I -reportaj literar- CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE, PROZĂ, CRITICĂ LITERARĂ, FOTOGRAFIE ARTISTICĂ, Ipoteşti, 15 iunie 2011;
• Premiul I –reportaj literar- CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE, PROZĂ, CRITICĂ LITERARĂ, FOTOGRAFIE ARTISTICĂ, Ipoteşti, 2012;
• Premiul I – reportaj literar- CONCURSUL NATIONAL DE POEZIE, PROZĂ, CRITICĂ LITERARĂ, FOTOGRAFIE ARTISTICĂ, Ipotești, 2013;
• Premiul I „Dropia de aur” pentru eseu – CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE, PROZĂ, CRITICĂ LITERARĂ, FOTOGRAFIE ARTISTICĂ – „Dor de Dor”, Dor Mărunt, Călăraşi, 16 august 2014;
• Premiul II ”Dropia de aur” pentru eseu – CONCURSUL NAȚIONAL DE POEZIE; PROZĂ, CRITICĂ LITERARĂ, FOTOGRAFIE ARTISTICĂ,  Dor Mărunt, Călărași, 15 august, 2015.

I.V.: – Care dintre publicațiile pe care le-ai enumerat îți este mai aproape de inimă ?

M.D.: – Bineînțeles, publicația Zarandul, periodicul de informare al Consiliului  Municipal Brad, îmi este cel mai aproape de inimă pentru că prin toate numerele publicate de-a lungul anilor, dar și prin temele abordate, în paginile sale se creionează,  din punct de vedere administrativ, social, economic, etnografic, istoric, spiritual și cultural,  o imagine fidelă a municipiului Brad și a împrejurimilor, fiind o adevărată cronică a vremurilor moderne. 

Dar aproape îmi sunt și revistele Valahia-Dacia nemuritoare, Revista de Lingvistică și Cultură Românească, Vox libri și Miorița, publicații la care am o colaborare constantă în ultimii ani. 

  I.V.: – De ce te-ai înscris în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ?

M.D.: – M-am înscris în Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, fiind convinsă că intrarea în uniune va da o altă valoare cuvântului scris și articolelor pe care le publicam. Intrarea mea ca membru în UZPR a fost onorantă  pentru  mine, fiind o încununare a eforturilor nu întotdeauna puține, de a pune pe hârtie informații, impresii, gânduri, sentimente.

I.V.: – După părerea ta, presa online poate duce la dispariția presei tipărite ?

M.D.: – Din punctul meu de vedere, prefer cuvântul tipărit. Probabil, pentru că fac și eu parte din generațiile ”vechi” ce s-au născut și au trăit o bună bucată din viață alături de cărți și ziare tipărite. Presa și în general, informația online, nu-mi sunt pe plac. Dar se pare că tinerele generații le preferă doar pe cele din urmă. Ba, mai mult, am înțeles că în marile orașe, chioșcurile de ziare sunt eliminate de administrațiile locale, făcând astfel imposibilă achiziționarea presei scrise. Cu toate aceste impedimente, eu cred că nu va dispărea cu totul presa tipărită, chiar dacă tirajele se vor reduce mult. Mereu vor exista persoane (puține) care-și vor dori cuvântul tipărit.

I.V.: – Mai poate fi considerată presa, în prezent, ca a patra putere în stat ?

M.D.: – Da, atâta timp cât jurnaliștii nu vor fi în totalitate înregimentați politic, atâta timp cât își vor păstra libertatea de exprimare a ideilor și a crezurilor, atâta timp cât nu se vor lăsa șantajați, cumpărați, manipulați de mai marii zilei (politicieni, oameni de afaceri, etc).                             

                    Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR