http://www.monitorulbt.ro este sursa primară a acestui articol.
Autor, Lucia Olaru Nenati

                                            Munţii noştri aur poartă…

           La Congresul Internaţional de Dacologie din acest an de la Buzău am fost conduşi  pe dealurile unde ni s-a arătat şi povestit cum şi unde a fost găsit celebrul tezaur de la Pietroasele – de către ţăranii Ion Lemnaru şi Stan Avram – cel numit Cloşca cu puii de aur şi care conţinea 22 de piese, pe atunci cel mai important tezaur din aur prelucrat din lume – până la descoperirea ulterioară a altora mai mari -, precum a atestat Marea Expoziţie Universală din 1867 de la  Paris şi cum a scris Al. Odobescu în monumentala sa monografie Le Trésor de Pétrossa. Mai departe ştim cum acest tezaur, dimpreună cu alte vagoane de aur au fost, pasămite, puse mai târziu la adăpost într-o altă ţară de unde nu s-au mai întors decât în chip simbolic, restul încredinţându-se unei misterioase tăceri diplomatice. La o altă ediţie a aceluiaşi congres, petrecut la Alba Iulia, am aflat multe informaţii documentate ştiinţific despre capacitatea dacilor de a extrage aur şi de a-l prelucra artistic. Am şi văzut atunci o colecţie de asemenea brăţări mirabile (unele recuperate prin cumpărare din zona comerţului obscur internaţional de antichităţi). Am aflat atunci din comunicări şi cărţi temeinice despre uriaşa bogăţie auriferă a munţilor noştri care a fost de-a lungul vremii principalul mobil de agresiune a altor neamuri, nu în ultimul rând a romanilor care au cărat cantităţi uriaşe din aurul nostru brut sau prelucrat şi care şi azi străluceşte prosper în avuţiile lumii. In vremea vieţii noastre, mineritul, şi cel aurifer ca şi celelalte, a fost, precum bine ştim, foarte productiv, practicat de meseriaşi pricepuţi care au ştiut cum să scoată, să calibreze, să valorifice acest aur ca bogăţie naţională românească. Apoi, după borna lui 89, a venit vestea că mineritul nu mai este trebuitor, ci expirat; minerii, lipsiţi de activitate,  au fost trimişi să se recalifice profesional în „cultivatori de panseluţe” în centrul Bucureştiului; forţa de muncă din industria naţională s-a recalificat şi ea, specializându-se în culegerea căpşunelor şi îngrijirea bătrânilor europeni. Datoriile au început să crească exponenţial, în mentalul nostru colectiv consolidându-se tot mai mult ideea că suntem săraci, nevolnici, umili, datori vânduţi stăpânilor finanţelor lumii, adică s-a reşapat versul lui Octavian Goga: “Munţii noştri aur poartă/  Noi cerşim din  poartă-n poartă.”  

[…]               

Articol complet la: http://www.monitorulbt.ro/Stiri/Editorial/2013-09-17/Muntii+nostri+aur+poarta+….html