Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Necuprins şi enigmatic, universul lui “Volter”…

Motto: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)

 Necuprins şi enigmatic, universul lui “Volter”…

 

Parodie-pamflet, prozopoem satiric din grupajul “Trilogia siderală”, in memoriam marelui scriitor francez. «Poezia este un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi.» (citat din François-Marie Arouet alias Voltaire, n. 21 noiembrie 1694 – d. 30 mai 1778, în medalion)
 
…Spirit liber, pe talazuri, legănat precum o barcă…
…Ghimpe ascuţit în talpă unor adversari de marcă…
…Refractar la moda vremii, la şabloane şi tipare…
…Fire tare la cerbice, după cum ne scriu izvoare…
…Voce clară şi distinctă răspândită în eter …
…O cometă între oameni cu traseu prelung pe cer…
…Fenomen extraterestru cu explozii de lumină…
…Întâlnire. Gradul… zero! (Rond de noapte. De rutină.)
…Trist priveşte din înalturi marele artist de geniu
La  cortegiul lung de stele al întinsului domeniu,
Înspre cei ce vin din urmă, umbre vagi neconturate
Migratoare prin imperiul crizei de identitate…
…Grupuri mici de interese dar cu aspiraţii mari,
Literaţi (în aparenţă!)- voluntari sau mercenari…
(Îi cunosc destul de bine pe ai noştri de acasă…
Oare, cum o fi la alţii? …Mai puţin de ei îmi pasă!)
…Un torent fără busolă- nici principii, nici morală-
“Masă verde”…de manevră (!),“secere electorală” (!)…
Cu sarcasm i-ar spune unii “centrifugă de valori”,
Breaslă-castă cu orgolii, întrerupte rareori…
… După ironii amare, apăsat îi dojeneşte:
«Nu văd muncă sau “chemare”! Nişte buruieni veţi creşte!
 
 
Peste tot în publicaţii fără praguri de cenzură,
Scris… savant se răspândeşte… surogatul de cultură!
…Cum aţi reuşit, prieteni, să daţi vrabia din mână…?
Am… trăit să văd minunea! Lupi flămânzi păzind la stână!
Nu ştiu ce-aş putea alege din “junimea”… ca o floare (!),
”Replici” palide cu carul… iar repere, câte oare?
…Până când, inevitabil, se vor preschimba accente,
Vor mai trece… cine ştie?… generaţii de curente! 
Aripi frânte sau în zborul reveriilor eterne?
Fire de nisip sau aur? Sita timpului va cerne!»
……………………………………………………………………………..
…Mit, ecou cu rezonanţă, printre rânduri ne uimeşte…
Greu… de spart – o “nucă tare”- peste vremuri străluceşte…
Diamant. Carate multe. Un original… în toate!
Unicat… irepetabil! Să-l confunzi? Chiar nu se poate!
…Un iluminist de marcă… filozof şi scriitor,
Mare patriarh culturii, excelent ambasador.
Dramaturg, poet celebru,… memorabile memorii
Cu tratate din natură, din politici şi istorii.
…Impecabil în eseuri cu… probleme şi soluţii.
Cronicar “înalt” ca spirit. “Autor” de revoluţii.
Nume… special. Amestec”. Anagramă în latină.
“Cel mai tânăr”. De acasă. Sânge nobil. La tulpină.
…Zâmbet fin de… Mona Lisă! I-a rămas spre pomenire.
Prometeu, legendă vie. Piramidă de gândire.
Idei limpezi în opinii. O lectură captivantă.
Polemist de greu calibru. Viziune tolerantă.
…A filtrat cu eleganţă printr-o pană… corozivă (!),
Naţiuni şi parlamente sau imperii… în derivă,
Caractere şi simboluri- peste douăzeci de mii,
Sumedenii de nuvele, cărţi, scrisori, pamflete vii.
…Vii discursuri despre… oameni. Lumi mondene. Viziuni.
…Ghid select. Un… Bonaparte (!) printre “taine” şi “minuni”.
…Eriphile… Petru cel Mare… Mahomet… Irène… Socrate.
…Charles… Luis… Oedip… Orfanul… Erudit. O somitate!
…Acuzat… (pe jumătate!)… că e vocea lui Mamona (!)…
…O prinţesă… Babilonul… Un dezastru, Lisabona.
…Perlă-replică măiastră, după altele notorii,
Dată unora, se pare, cu păreri contradictorii:
 
 
“Vă resping cu vehemenţă punctul vostru de vedere
Dar, ca să-l expuneţi public, mi-aş da viaţa cu plăcere!”
…Sunt mai mult de două veacuri de la trecerea prin lume…
Nu a fost scutit de critici- valuri ce s-au spart cu spume,
Confirmându-se zicala, o repet de zeci de ori:
“Pietre grele… de ocară? Vezi în pomii roditori!”
…Aşternute în “covoare”, curg reflecţii inspirate,
Actuale, elegante, aforisme cizelate…
Complicate meşteşuguri cu subtile erezii”…
…Eşti focar de plictiseală dacă spui mai tot ce ştii…
…Şi bogat… doar vorba vine!… dacă nu-ţi doreşti prea multe…
…E istoria povestea unor uneltiri oculte?
…Un popor ce se trezeşte- vremea unor mari schimbări…
…Pasiunea- vânt ce poartă o corabie pe mări…
…Acţiunea şi voinţa reprezintă libertate,
Iar aceasta, pentru suflet, e galop de sănătate!
…Greutăţile învinse îi dau omului valoare…
…Vorbele o vor ascunde, mintea scuză o eroare…
…O credinţă e nădejdea într-o viaţă aşteptată…
…Legea, dacă nu e clară, e corupţie curată…
…Superstiţia- incendiul potolit de raţiune…
…Ni-i trecutul o legendă… cu parfum de ficţiune!
…Crimele, eroi aşteaptă iar greşelile martiri…
…Experienţa este darul dispărutei omeniri…
…Soarta unei ţări se joacă la cheremul unei toane…
…Cel de Sus ţintaşi conduce, diavolul, batalioane!
…Cartea- lava ce erupe din vulcanicul talent…
…Să ne împăcăm cu gândul… evadării din prezent!
…Lacrimi, râuri în şuvoaie, un limbaj fără cuvinte…
…”Omul de succes”, reţetă: maniere fără minte!
…Stăpânirea, o armată- măcelari printre păstori…
…Înşelaţi sunt pacienţii, medicii, înşelători…
…Frumuseţi adevărate? Din sublim şi simplitate…
…La mânie se greşeşte, prin iertare faci dreptate…
…Spune ce visează altul- cea mai bună consolare…
…Virtuoşii au prieteni, restul, legături murdare…
…Animalele- ce îngeri! Fără grai şi inocente…
…Nebunia- demnitate… cu percepţii aparente!
…O iluzie, prezentul, o speranţă, viitorul!
…Optimismul e curajul de a cultiva… umorul!
 
…Una pentru timpul vieţii iar cealaltă, după moarte,
Vax (!) satira, elegia… simple născociri deşarte!
…Astru consecvent sintagmei: “literat de calitate”,
Spre limanul nemuririi dintr-un vis eternitate,
A plecat lăsând în spate înţeleptul condeier,
Necuprins şi enigmatic, universul lui “Volter”…
 
«Cea mai înverşunată luptă este cu tine însuţi, te afli în ambele tabere.» ( Voltaire)


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

3 comentarii la acestă însemnare

  1. DAN ŞALAPA - SCRIITOR spune:

    Dragă Dorele, prieten bucovinean,
    colindător din Republica Definitivă a Sufletului Meu,
    Superb efortul tău de a prinde în versuri o serie de somităţi ale culturii universale, cu atât mai mult cu cât el se face în versuri, foarte îngrijite, cu respect pentru metrică şi muzicalitate!

    Poemul, altfel, este respectabil, întrunind caracteristicile unei creaţii ce face dovada cunoaşterii operei celui… elogiato-parodiat, că să zic aşa, şi întregeşte un portret elegant, flexibil şi penetrant emoţional atât al celui vizat cât şi al celui care portretizează, adică, tu, prietene deosebit!
    Cu bune gânduri,
    Dan Şalapa

  2. prof. Vasile Maxim spune:

    Cata profunzime si ce bogatie de idei!
    Autorul continua opera Eminescului si o face bine de tot! Ave, MAESTRE!!!

  3. V. Barbu spune:

    Prietenului Dorel Gaftoneanu, salut si tot asa sa o tina!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5