Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Nemuritorii. Ioan Rotundu Dângeanu

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 29 Iul. 2018
Autor: Ovidiu CHELARU
Nemuritorii. Medalion
Publicat: 29 Iul. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Ioan Rotundu Dângeanu

 

S-a născut în data de 5 ianuarie 1952, în sat Dângeni, jud. Botoşani. Absolvă şcoala primară şi gimnaziul la Şcoala Generală Dângeni (1957-1967). Urmează apoi Şcoala Tehnică de Cooperaţie din Oradea (1967-1971), şi, mai târziu, Facultatea de Drept a Universităţii „Petre Andrei” (promoţia 1996). Alte specializări:
– 2004, Transparency International – Centrul pentru Jurnalism Independent Bucureşti
– 2005-2006, Securitatea Comunitară, Bucureşti – Protecţia imaginii victimelor vulnerabile

După terminarea studiilor liceale, intră în câmpul muncii:
– 1971-1990, revizor contabil, adjunct al şefului de serviciu C.F.I., şef birou salarizare personal în cadrul U.J.C.C. Botoşani
– 1990 – 1993, inspector principal credite, Bankcoop Botoşani
– 1993, directorul publicaţiei „Jurnalul de Botoşani”. În acelaşi an fondează şi publicaţia săptămânală „Jurnalul de Botoşani”.
– 1998, preşedintele Jurnalului de Poliţie, Jurnalul literar şi Crocodilul de Botoşani

Întreaga sa efervescenţă jurnalistică, în ultimă instanţă se materializează în opera sa nemuritoare :
2003 : „Întrebări hazlii dar adevărate”, Ed. Axa, Botoşani;
2009 : „Masoneria botoşăneană” scurt istoric, Ed. Agata Botoşani;
2009: „Politică, alcool şi tutun” – pamflete, Ed. Agata, Botoşani;
2011: „Lumea lu’ Rotundu” – reportaje, Ed. Agata, Botoşani;
2015: „Epoca Băsescu” vol. I, Ed. Agata, Botoşani;

După o succintă lecturare a operei domnului Ioan Rotundu-Dângeanu, cu uşurinţă se desprinde faptul că Domnia sa este un scriitor aparte, concentrându-şi cea mai mare parte a energiei şi vitalităţii sale umane, spre asanarea şi purificarea vieţii noastre sociale, pe toate palierele sale de activitate. Metaforic vorbind, consemnările autorului, sunt sarea şi piperul trăirilor noastre cotidiene, fără de care viitorul naţiei român nu are nici o şansă de prosperitate şi iluminare. Tăişul vorbelor Domniei sale, îndreptate către cei ce au „călcat prin străchini” în lumea noastră contemporană, pe cât se poate de obiective şi pertinente, se impun a fi recepţionate şi auzite de către factorii de decizie în cauză, spre binele nostru, al tuturor, ca gintă, ram şi naţiune.

Cartea de căpătâi a domnului Ioan Rotundu-Dângeanu, indiscutabil, este o amplă monografie intitulată „Doar politicieni sau şi ticăloşi?”, apărută în 2015 la Ed. Agata din Botoşani. Cartea în sine, format A4, însumând 630 pagini, scoate la lumina rampei zilelor noastre, toate împlinirile, dar mai ales neîmplinirile oamenilor politici ce au condus şi reprezentat judeţul Botoşani în aşa zisa „epocă a lui Băsescu” din perioada 1 iunie 2004-30 iunie 2013. Această lucrare jurnalistică, deosebit de semnificativă pentru meleagurile botoşănene, a apărut ca o strict necesitate socială, aşa cum însuţi autorul o menţionează în prefaţa cărţii:
Titlul prezentei lucrări – Doar politicieni sau şi ticăloşi – îşi are rădăcina în afirmaţia fostului preşedinte al României, Traian Băsescu, care a definit clasa politică românească a fi una – ticăloşită. Cred că preşedintele Băsescu a definit corect starea de spirit a clasei politice româneşti cu precizarea că şi el a pătruns şi încă aparţine acesteia, deci este tot aşa de ticălos ca şi ceilalţi politicieni, dacă nu cumva cu o clasă deasupra lor.
Când autorul a scris această carte, a avut în vedere apariţia ulterioară a încă două volume de carte, pe aceeaşi temă, respectiv „Epoca Ponta” şi „Epoca Băsescu versus Epoca Ponta”. Cea de-a treia carte, va fi o adevărată antiteză a dovedirii faptului că „ticăloşia politică la români este transpartinică”.
Şi tot autorul, în finalul prefaţei Domniei sale, promite soţiei sale Cornelia – cel mai aspru critic al său asupra comentariilor scrise – care între timp, prematur şi nemeritat a trecut la cele veşnice, că va „finaliza şi publica lucrarea despre corupţia botoşăneană”. Despre care, îi plăcea să-l parafrazeze pe personajul lui Zaharia Stancu, din romanul „Desculţ”, spunând adesea: „Să nu uiţi Ioane, nimic să nu uiţi din ceea ce merită a fi scris pentru nepoţii noştri”. Sper că n-am uitat nimic din ceea ce a fost important în viaţa comunităţii botoşănene din perioada la care fac referire, mai adaugă autorul.

Iată şi părerea competentă şi autorizată a altor confraţi de condei despre această carte monument a marelui critic social, Ioan Rotundu-Dângeanu.
Ion Istrate – directorul Editurii „Agata” şi a Revistei „Luceafărul”, din Botoşani:
Ticăloşia şi ticăloşii, sub toate aspectele semanticii ale sintagmei – starea de decădere morală, faptele josnice şi nemernice, mizeria, sărăcia, nenorocirea – sunt identificate, din păcate, în toate straturile societăţii.
Valorile morale, tradiţionale, pe care le moştenim, sunt grav afectate prin răsturnarea celor autentice, răstălmăcirea şi promovarea de către ticăloşi a celor false, pretinse a fi valabile. Halloween-ul în politică – mascări în vrăjitori (v. Şova) îmbolnăviri şi accidente subite (v. Ponta, Oprescu, Ridzi), acţiuni de ficţiune gotică şi horror – au transformat homo politicus – în bostani politici. Valentine’s Day a demolat sentimentul iubirii şi al prieteniei, al demnităţii şi onoarei, în loc cocoţându-se simbolul curvăsăriilor şi a  prostituţiei politico-administrative. Dragobetele nostru a fost înlăturat din obiceiul strămoşesc! Ce dragoste de ţară, ce politicieni?![…]/ Este, deci, nevoie de dezambiguizarea relaţiilor sociale, anchilozate de clasa politică din ultima perioadă de timp. Şi cine trebuie s-o facă? Este, în primul rând, rolul presei şi al prestaţiilor jurnaliştilor de a interveni, de a vindaja socialul de cauzele ce produc nefaste şi nedorite consecinţe./ În mod cronologic, scrierile de zi cu zi ale jurnalistului Ioan Rotundu, aduc publicului în mod constant şi ale căror conţinuturi sunt pline de atitudini şi băgare de seamă, cu rolul lor spre îndreptare a treburilor de administrare a relaţiilor socio-umane din comunităţile noastre. Sistemul politic, cu zone impregnate în surplus de ticăloşia unora, este grav afectat şi prejudiciat, concluzie conturată, destul de pertinent de autor, că au ajuns astăzi, aspect dovedit prin derularea ultimelor evenimente politice, să pătrundă oameni incompetenţi şi corupţi în treburile ţării şi în cele locale. […]./Ioan Rotundu, prozator şi ziarist, remarcat ca un  „devorator al ticăloşiei” politice şi „un virulent editorialist”, va rămâne în amintire, pe care succesiunea generaţiilor viitoare o va păstra, ca un veritabil combatant social, atât prin cartea de faţă cât şi prin cele publicate anterior.

Iulian Cătălin Nechifor:
Prin tematica abordată în cartea de faţă, se remarcă în mod deosebit calitatea politicienilor locali, scoasă în evidenţă încă din iunie 2004, printr-un articol intitulat – Cele bune să se-adune, cele rele să se spele – autorul făcând o remarcă de bun simţ: candidaţii, ar trebui să treacă pe la biserică. Nu înainte de a-şi cere iertare de la contracandidaţii pe care i-au beştelit, pe drept sau nedrept, pe tot parcursul campaniei electorale. Ar fi un fel de spălare a conştiinţei de păcatele comise în goana după scaunul puterii, dar şi un imbold interior al dovezii că omenia există şi nu ne-a degradat într-atât încât să fim dominaţi de instinctele animalice./ Dar poate că iertare ar fi trebuit să-şi ceară liderii locali atunci când au numit pe locurile eligibile pentru parlament reprezentanţi ce nu sunt din Botoşani, cum s-a întâmplat în anul 2004, când au fost aleşi Răzvan Teodoreanu şi Gavrilă Vasilescu, bucureşteni, secundaţi de nume anonime de pe plan local ce nu spun nimic astăzi electoratului: Doina Dreţcanu, Cătălin Buhăiescu, Ştefan Baban, Mihai Ţibuleac, Liviu Câmpeanu ş.a.m.d./ La alegerile ce au urmat, botoşănenii s-au pricopsit cu alţi candidaţi ce nu cunoşteau judeţul Botoşani decât din lecţiile de geografie, rezultatul fiind unul catastrofal. Astăzi, nu avem drumuri, oportunităţi economice de dezvoltare a zonei şi şansa lor la un viitor propice. Cum ar fi putut aceşti reprezentanţi să apere aceste interese ale judeţului, dacă nu au avut tangenţă cu ele, fie au fost şi, din păcate sunt, figuri şterse, manipulate şi şantajabile, în schimbul unor mici sau mari câştiguri de altă natură. […]./ Cum au putut aceşti parlamentari să lupte pentru interesele locale, spre exemplu, să boicoteze în bloc orice lege până în momentul când se va construi un drum până la Iaşi, autostradă care să lege Moldova de Transilvania, pentru a da o şansă la prosperitate economică sau să sprijine autorităţile locale în construcţia de parcuri industriale.[…]./Editorialele cultural-educative, cele pe teme religioase şi pamfletele, completează viziunea critică a jurnalistului Ioan Rotundu-Dângeanu, asupra faptelor şi a personalităţilor locale. Ele merită a fi citite şi interpretate de către publicul cititor. […]./În fine, prin publicarea acestor editoriale, publicul cititor botoşănean cât şi cel pasionat de dezbaterea politică, vor avea argumente să se implice în promovarea unor politici mai apropiate de interesele lor şi nu ale unei clici oligarhice, total neputincioasă, cel puţin până în momentul de faţă.

Trecând în revistă, opera talentatului scriitor şi jurnalist Ioan Rotundu-Dângeanu, apărută până în prezent, este limpede faptul că Domnia sa, în viaţă, a fost şi este adeptul „sine qua non” a altui dicton latin: „labor omnia vincit!” Înscrierile Domniei sale, temele abordate sunt foarte diverse: satiră, pamflete, naraţiuni prozaice, anecdote etc. Toate, fără nici o excepţie, îmbracă hlamida sincerităţii şi a adevărului pur, chiar dacă punerea în oglindă a faptelor săvârşite au atras oprobriul personajelor în cauză. Pentru autentificare, voi face o mică incursiune şi prin cartea „Lumea lu’ Rotundu” aşa cum însuşi autorul îi place să-i spună.
În anul 2003, Ioan Rotundu-Dângeanu îşi publică prima sa carte „Întâmplări hazlii dar adevărate”, într-un tiraj de 1000 de exemplare, număr neînchipuit de mare în lumea noastră contemporană, dat fiind procentul fantasmagoric de înalt al celor care nu citesc deloc sau foarte puţin, limitându-se la informaţii electronice, sau a uitării de sine, depănându-şi firul vieţii în compania lui Bacchus. Spre surprinderea a însuşi autorului, cartea, în scurtă vreme, fiind consumată ca şi-o „pâine caldă”, este retipărită în 2018. În acest context fericit pentru orice scriitor, deontologia profesiei mă obligă a însera cele spuse de Domnia sa în Cuvântul autorului la cea de-a II ediţie: „Pe această cale, aduc din nou mulţumiri tuturor celor care m-au încurajat să scriu, să mă bucur, astăzi, că am o operă publicistică luată în seamă de cititori, apreciată de publicul cititor, ca fiind de o importanţă majoră în reflectarea realităţii social-politice a vremurilor pe care le trăim”.
Şi celelalte cărţi ale domnului Ioan Rotundu-Dângeanu, sunt la fel de interesante, prin modul inedit de a pune în oglindă, numeroase întâmplări din itinerariul său teluric, în calitate de slujbaş al statului. Fără nici o temere sau rezervă, pe unii i-a ridicat în slăvi (puţini la număr), iar pe alţii (majoritatea personajelor amintite) i-a „răspopit”. Şi bine a făcut!! Aceasta, în condiţiile în care, societatea noastră, de ieri şi în special cea de astăzi, e plină de lichele, hoţi, şarlatani, escroci, oportunişti şi mişei.

Cititorilor, atâţia câţi veţi fi, nu pierdeţi ocazia să lecturaţi, la vreme de seară sau în momentele dumneavoastră de repaos, cele 119 episoade de o rară frumuseţe şi sinceritate, cuprinse în volumul de carte „Întâmplări hazlii dar adevărate”. Aprioric, câştigul moral şi de revitalizare spirituală, în acest caz, nu are cum să vă ocolească
Acelaşi îndemn îl am şi pentru celelalte trei volume de carte, cu precădere pentru istoria „masoneriei botoşănene”, existentă de veacuri şi pe meleagurile noastre moldave, implicit ale judeţului Botoşani. Nolens volens, gândul mă duce în a asemui această instituţie masonică, de tip mafiot, cu aşa zisul „stat paralel” actual, din ţara noastră, clamat cu atâta insistenţă de către guvernanţi. După părerea mea, şi unii şi alţii, sub această haină jegoasă, născută din genune, cei în cauză, aflaţi la butoanele de comandă, realmente, dintotdeauna, au luptat până la sânge pentru a-şi promova şi înflori anumite interese personale sau de grup.
Prin cutumă, nu voi închide nici acest medalion, fără să-i dedic autorului câteva versuri.

Iată cum un jurnalist, din enclava Botoşani.
Cu peniţa lui de aur, ne arată ce varani,
Prin mijloace neloiale au prins job-uri de putere
Spre a binelui de sine, doar prin furt şi spoliere.

Pe spinarea unei naţii, jefuită cât se poate
De un ştab conducător, prin măsuri zis democrate,
Unde taxele curente nu-ţi dau pace nici în somn
Ca să ştie tot românul, cine-i rob şi cine-i domn.

Deşi stilul lui Rotundu nu-i pe placul multor stârpe
Din politica română, cu eroi, drept nişte cârpe,
Personal îl agreez pentru modul lui de-a fi
Stâlp şi reazem de-ndreptare, să nu plângem în pustii.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 28 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5