Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nicolae Vălăreanu Sârbu: POEME. Dragoste platonică …

    Nicolae Vălăreanu Sârbu

     

     

     

     

    POEME

     

    Dragoste platonică

    Nu-s înţeleptul uitat pe drumuri
    la praguri de meditaţie,
    un felinar de filozof
    îmi luminează cărările lumii
    de care nu mă despart.

    Dintr-o dragoste platonică
    cuibărită-n inima singuratică
    sufăr de teama lipsei de înţelegere
    şi încerc imposibilul prin cuvânt.

    Tu ştii că lumina cu trup de poezie,
    pune urme-n poeme,
    laşi nefericitul în ghearele sorţii,
    să se vindece de aşteptare.

    Mă rog pentru puterea ochilor
    să-ţi dăruie dorinţa întâlnirii,
    semnele de împlinire
    sclipesc atât de aproape.

     

    Ca o podoabă smerită

    Întorc izvoarele din drum și le adăpostesc
    sub ceturi de piatră
    fulgere deasupra de munți
    îmi aprind căpiţe de fân
    în somn.

    O pasăre stă pe umărul meu
    și vestește furtuna
    tu cobori în mine
    salamandră-nflorată cu ochiul domol,
    pace și înseninare
    ca într-o iubire de care mă despart
    cu mâna pe sâni.

    Noaptea se trece prin ochi
    ca o podoabă smerită,
    de vorbele lumii te ascunzi
    în sângeriul cearcăn al lunii.

     

    Liniştea se lasă aşteptată-n prag

    Se-ntoarce acasă cu limba tăiată
    în coadă de rândunică
    şi nu se sfieşte să vorbească verzi şi uscate
    ca un om cu gândurile libere.

    Pe cap îi cad zvonuri ciudate
    pe care nu le ia în seamă,
    în piele se simte un om întreg
    şi-şi poartă cu demnitate sutana.

    Liniştea se lasă aşteptată-n prag
    în faţă la lăcaşul Domnului,
    e aproape un pustiu înăuntru
    şi nimeni nu ştie ce să mai creadă.

    Lumea ca şi vremea are alte extreme
    nu suntem adaptaţi la neobişnuit,
    totul s-a răsturnat şi ne întâmpină
    cu marşuri pe străzi.

     

    Într-o mare a liniştii

    Fiecare uitare e o rupere din memorie,
    nu se mai reface,
    tot ce s-a zidit din temelie-n conştiinţă
    e un perete de piatră
    înălţat cu sacrificiu şi răbdare
    ce numai timpu’-l dărâmă.

    Singurătatea nu se lasă biruită,
    mă îndoiesc să nu aibă resurse-n rădăcini,
    ca umbra-n nori şi tot ce-i pe pământ
    într-o mare a liniştii
    ne-ntreruptă de sunete şi voci.

    Tu ai rămas pe un morman de aşteptare
    o femeie care naşte-n apă
    şi totul capătă o formă firească
    de la început de lume.

    O lumânare căreia îi pâlpâie flacăra,
    arde până la sfârşit
    şi lasă în loc altele mai puternice
    ce împart lumină.

     

    Într-un târziu fără răspuns

    Mă tot cobor şi urc în vers
    pe pagini vechi într-un caiet,
    de parcă totul mi s-a şters,
    de parcă totul naşte-ncet.

    Mereu citesc câte o carte
    în care lumea e nebună,
    de parcă totul ne desparte,
    de parcă totul ne-mpreună.

    Mă încerc în sufletu-ntărit,
    să-ntreb ce am în scris a spune,
    de parcă totul a răsărit,
    de parcă totul ar apune.

    Nu mă mai las pân’o să pier
    adânc să caut în cuvânt,
    de ce-i viaţă veşnică-n cer,
    şi moarte sumbră în pământ .

    Într-un târziu fără răspuns
    las pe seama că-i lumeşte,
    de parcă totu-i nepătruns,
    de parcă harul ne lipseşte.

     

    Lumina se plimbă pe ţărm

    Nu se adaugă nimic pe drum
    s-a închis gându-n interior
    se joacă-n nerostire albă
    fără nicio restricţie.

    Lumea se-ntrece în deducţii
    se caută izvorul, cauza din adânc
    din care se nasc idei rămuroase,
    prin sunetul care sparge conturul de clopot

    Lumina se plimbă pe ţărm
    ca o femeie de ploaie cu umbrelă colorată
    şi mă întreb ce mă aşteaptă
    pe această faleză cu răspunsurile mării.

    Vine o briză voioasă-n mişcări
    care bate-n ferestrele nopţii cu întuneric
    şi-ţi simt căldura la polul dorinţei
    cum abureşte-n mângâieri nestăpânite.

     

    mă-nvârt în cercuri concentrice

    niciodată nu-mi împart ideile cu alţii
    le verific întotdeauna şi le las să se aşeze
    cei care nu le recunosc valide
    sunt invalizi de cunoaşterea reală
    şi mă doare
    aşa cum suferi şi tu.

    oamenii se lamentează şi trec mai departe
    toţi îşi dau cu părerea fără să ştie

    mă-nvârt în cercuri concentrice
    din care nu pot să ies
    tot ce se pot face fără niciun risc
    e să mă înscriu pe arcul unghiului drept.

    de la el port lumina exterioară
    ce alunecă pe raze,
    de la tine fur insistenţa
    cu care îmi aperi ideile
    neîmpărtăşite de alţii

     

    Luna joacă umbre

    Luna joacă umbre la ferestrele casei
    vântul amestecă lumina-i rece,
    satul îşi pune capul pe ziua de mâine
    şi doarme,
    în poemele mele-i tăcere de văduvă
    într-o casă părăsită.

    într-o noapte am citit în stele
    de parcă nu aveam ce citi
    şi apoi am scris pe o pagină
    în versuri
    întâlnirea mea cu dragostea
    căzută din cer.

    cine crede că este?

    nu sunt eu
    cel care împarte libertatea cu porţia
    nici nu cunosc cine o face

    fiecare trăieşte cu sentimentul
    că este o nedreptate
    unii propovăduiesc democraţia
    când ea lipseşte cu desăvârşire
    este prea mare discrepanţa între şanse
    între doi oameni diferiţi

    şi ce uşor se cumpără ori se fură
    de la ce care trebuie să supravieţuiască
    în ochii lor e mereu ziua de mâine
    se roagă pentru ea şi mulţumeşte Domnului.

    cei mulţi se roagă, ceilalţi fac danii
    pentru ei se roagă ierarhii în lăcaşuri de cult
    nu suntem deloc egali nici ca şansă
    poate doar în păcate
    dar nu sunt convins
    cine crede că este?
    …………………………………………………….

                               Sibiu,  06.09.2017.   

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5