Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, județul Prahova și a murit la 5 decembrie 2017, la Aubonne, cantonul Vaud, Elveția, fiind înmormântat în noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș, județul Argeș. A absolvit liceul, cu examen de bacalaureat, în cadrul Clasei Palatine de la Palatului Regal, integrată Colegiului Naţional „Sfântul Sava” din Bucureşti. A fost căsătorit cu Ana, Principesă de Bourbon-Parma, și a avut cinci fiice: Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. A fost Rege al României de două ori: între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, atribuțiile regale fiind exercitate de o regență, întrucât era minor, și între 6 septembrie1940 și 30 decembrie 1947, când a fost silit să abdice și să părăsească țara, la 3 ianuarie 1948, de către regimul comunist, care, după cinci luni, i-a și retras cetățenia română. Între cele două domnii, a purtat titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În ierarhia militară, a avansat până la gradul de mareșal (1941). La 23 august 1944, l-a arestat pe Ion Antonescu, conducătorul statului, și a restaurat Constituția din anul 1923, scoțând țara din alianța cu Germania și alăturând-o Puterilor Aliate. Până la abdicarea sa forțată, s-a opus regimului comunist printr-o rezistență fățișă; a cerut demisia guvernului lui Petru Groza și, în urma neacceptării acestuia, a declanșat „greva regală”, refuzând să mai sancționeze și să promulge decretele prezentate de miniștri. A fost distins cu numeroase ordine și medalii, în diverse locuri din țară au fost amplasate busturi ale lui, iar mai multe instituții, străzi, piețe și parcuri îi poartă numele.

Emil Moisii a făcut parte din garda ministerială a guvernului comunist al lui Petru Groza, care a primit misiunea de a-l escorta, în noaptea de 3 spre 4 ianuarie 1948, pe Regele Mihai I în Trenul Regal care l-a transportat până la ieșirea din țară. Interviul următor a fost realizat la 28 martie 2013, la domiciliul său din satul Victoria, comuna Hlipiceni, județul Botoșani.

– Cum vă numiți?
– Emil Moisii.

– Ați fost în Al Doilea Război Mondial?
– Am fost.

– Când ați fost înrolat?
– M-am dus voluntar în ’42, la Școala de Subofițeri din Chișinău, unde am stat până în ’43, după care am făcut un an la Drăgășani. În ’44, când ne-au repartizat pentru menținerea ordinii în București, la 23 august ne-au avansat subofițeri, apoi ne-au trimis la Cluj și de-acolo am ajuns la Arad, după care am fost aduși din nou la București, la garda ministerială, în ’45.

– Câți militari avea această gardă?
– Zece subofițeri.

– În acest interval, l-ați întâlnit pe Regele Mihai?
– L-am însoțit la vânătoare, la Segarcea, la Siguranța de la București, la sfințirea catedralelor din Cluj și Timișoara și apoi la întoarcerea în Capitală.

– Dar după abdicare?
– Am primit sarcina de a-l conduce în siguranță până la Episcopia Bihor.

– Ați plecat într-o noapte?
– Într-o seară, iar dimineață am ajuns.

– Câte vagoane avea trenul?
– Cinci vagoane.

– Unde ați stat?
– Fiind zece inși, am stat câte doi într-un vagon, unul la fiecare capăt.

– Și dumneavoastră în care vagon ați fost?
– În vagonul al doilea.

– Cine se afla acolo?
– Personal; erau militari, dar mai mult civili.

– În care vagon se afla regele?
– În vagonul meu.

– L-ați văzut?
– L-am văzut, sigur.

– Era marcat?
– Era trist… Era un băiat foarte voinic și curajos.

– Cine se mai afla în suita lui?
– Personalul regal: moși, mătuși, rude, prieteni…

– Și care era atmosfera generală?
– Ziceau: „Noi plecăm, dar mult n-om sta și vom veni înapoi.”; sperau să se întoarcă.

– Ce se mai afla în celelalte vagoane?
– Cinci mașini și niște bagaje de mână.

– Cât a durat drumul?
– 12 ore.

– Au fost evenimente?
– Nu, deloc.

– Odată ajunși la destinație, vi s-a propus să mergeți mai departe?
– Da; regele ne-a spus: „Cine vrea să mă însoțească, să meargă cu mine în Elveția.”

– Și ce i-ați răspuns?
– Am refuzat.

– L-a însoțit mai departe cineva din garda ministerială?
– Da; care au vrut să plece, au plecat.

– Ce impresie v-a făcut regele?
– A avut o comportare foarte bună până în ’47, când l-au alungat; dar, pe urmă, s-au instalat la putere Gheorghiu-Dej, Petru Groza și Partidul Comunist, care l-au dat jos, forțându-l să plece din țară.

– Vă mulțumesc pentru aceste detalii.
– Mi-a făcut plăcere să mi le amintesc.

Florin Bălănescu