Dorel Mihai GAFTONEANU

Non solum armis sed libris

(Nu numai prin forță dar și prin cultură- dicton latin)
15 ianuarie 2016, Ziua Culturii Naționale

…Regina cultură alături de forța infantă,
teribil tandem de succes,
dual univers insolit sub cununa cu frunze de laur,
dedalic binom pasager de pe arca terestră
ce poartă prin valuri o Limbă-Străveche-Comoară,
laconic, profund, suveranul dicton
își pune pe frunte coroana din aur în timp ce o muză-cometă rebelă,
Polyhymnia-Hera-Junona-Athena-Minerva,
idee-flamingo cu ochii închiși,
o avis-fantasmă în zbor-echilibru etern
spre Lumea-Perfectă-în-care-Cuvântul-e-Rege
plutește ducându-și mesajul-ram de măslin
în ciocul de fier îngropat sub aripi de înger candid
iar eu, visător exilat între largi orizonturi solemne,
comun, anonim prometeu rătăcit printre stele de foc,
repet pe silabe pro forma îndemnul latin –
nu-i simplu deloc să-i găsesc înțelesul complet
nici sensul rotirii perechii de semeni-cuvinte,
doi gemeni de geniu contrarii ca noaptea și ziua,
un yin taciturn și un yang vorbăreț,
eroii din cuplul ora-labora, galacticul spirit și muncă,
dar, iată, mai mult ca oricând, avid mesager insistent,
tiran purtător de oracol-răvaș nedorit,
în minte-mi revine un gând vinovat
pe care nu pot, nici nu vreau să-l alung…
O voce-himeră-casandră ascunsă in vitro, ifrit solitar,
îmi scrie cu semne bizare
pe sacrele table cu legi bona fide
sordida părere funestă că azi ne aflăm la un capăt de drum
sau, fie, să zicem, aproape-aproape
de zorii trezirii din somnul prelung,
delir-privilegiu în care trăim scufundați dintr-un ev prohibit
pe globul minat de schimbări succesive din mers,
se simte în aer cum vine sfârșitul,
furtună-gigantic arpegiu cu pași de mamut,
agale, lumina de soare se stinge sub valuri-cortine de nori,
curg gravi meteori-cerberi negri și grei
în marea ce fierbe în clocot de gloria victis
iar nașterea, bornă de-a stânga și moartea, hotarul de-a dreapta
se strâng între ele micșorând tot mai mult
deșertul utopic din Nomen-est-Omen, imperiu statistic-
acolo, un nume înseamnă un om, unul singur, atât –
îmi spun resemnat când găsesc peste tot,
la ordinea zilei, insemnul heraldic
cutremur-incendiu-tsunami-război
și totuși, romantic pragmatic mai cred,
prin fortes fortuna juvat (noroc, îndrăzneală, totuna!),
că pot să amân sine die finalul incert –
zidind într-un text apocrif adevărul și ura, post-festum,
țintesc spre trofeul răsplății supreme… Poemul, Sublimul Poem!

***
Notele poemului

Georgică Manole: Timpul a trecut şi strădaniile poetului  DMG de a da o altă faţă sublimului poetic s-au concretizat. O întoarcere la o viziune enciclopedică asupra lumii este de dorit. Să apreciem poeţii care-şi pun ideile în şiruri de diagrame cu profunde tente interdisciplinare. Curăţat de dogmele optzeciste, dominat de un politematism greu de înţeles de cei cărora le fug rimele de sub picioare şi nu cunosc cultura lumii, enciclopedismul gaftonian se impune tot mai mult.  Gramatica generativă  a poeziei DMG-iste este cultura lumii pe care , asemenea unui cusător în chilim, o transformă în cultură poetică. Lucrul acesta l-au  mai făcut, cu folos, Eminescu şi Pillat.

Gheorghe Median: Să continui să fii tu însuți, să nu-ți schimbi stilul în care știi cel mai bine să te exprimi, în ciuda faptului că procedând astfel te îndepărtezi poate de succesul pe care ți-l dorești și pe care ești convins că îl meriți și că îl vei obține până la urmă este o virtute proprie doar învingătorilor. Persuasiunea este apanajul celor tari și din punctul meu de vedere sunteți un învingător.
Într-o Românie în care cititul a rămas o preocupare doar pentru o minoritate dispusă să renunțe la calculator și laptop în favoarea cărții, supraintelectualizarea scrierilor literare poate fi un act inhibitor pentru cel puțin familiarizat cu lectura, împiedicându-l oarecum să înțeleagă mesajul și cred că de acest fapt trebuie ținut cont. Dictonul latin ,,Per aspera ad astra” vechi de peste două milenii, nu este depășit. Cu siguranță tot ce este valoros, creat cu multă trudă și talent se va bucura până la urmă de recunoașterea firească. Dumnezeu nu este doar o noțiune, El există tocmai pentru a dovedi că în lume dreptatea poate exista, că grâul curat se separă de neghină și, cu siguranță, viitorul apropiat vă va convinge de acest fapt.

Victor Teișanu: Poemul lui Dorel Gaftoneanu exprimă, într-un fel, complicata relație a ființei cu istoria, dar și cu propriul destin. Formula este una extrem de elaborată și livrescă. Acest fapt conferă textului o aură de meditație gravă, chiar dramatică, dar implică și un risc de care autorul trebuie să țină seama. Anume, de supraîncărcarea poemului cu elemente din universul cărturăresc, până la limita excesului. Altfel, există fluență și tensiune lirică, în măsură să contureze imaginea crizei și impasului în care ne aflăm.

Paula Romanescu: Să faci din dicton poezie, ei da! asta zic și eu temeritate! Capcana s-ar ivi din chiar prea bogatul înveliș de cuvinte cu care bardul (răs)tălmăcește laconicul zicerii dintâi. Întrebarea mai stăruie: înțelepciunea și poemul fac oare casa bună? Poeziei îi vine mai bine inocentă. De ce să-l trimiți pe bietul cititor netrecut prin latină direct la dicționar ca să afle și el ce si cum e cu poezia? Lasă-l să-și deschidă sufletul sub raza blândă a unui vers simplu cântător, recunoscându-se în poveste…

Vasile Popovici: Un poem profund, în definiţie de maturitate poetică, într-o sintaxă poetică sapienţială, presupunând reflecţii adânci. Felicitări!

Valentina Becart: „Poemul, Sublimul Poem!” aflat mereu între „cutremur-incendiu-tsunami-război” şi „sordida părere funestă că azi ne aflăm la un capăt de drum”. Doar poetul, „anonim prometeu rătăcit printre stele de foc” mai crede în „Lumea-Perfectă-în-care-Cuvântul-e-Rege”, un „exilat între largi orizonturi solemne”… un ziditor în lumina unui alt timp, alt crez…
O scriere bazată pe forţa estetică, intelectualizarea emoţiei, reflexivitate, eul poetic eliberându-se de trăirile euforice intră în contact cu realitatea înconjurătoare, constatând schimbările existenţiale  majore care se desfăşoară cu repeziciune sub privirile mirate, angoasate ale unui simplu „pasager de pe arca terestră”. La baza poemului se află ideea care este înnobilată cu metafore viguroase, profunde, această structură poetică fiind specifică poeziei moderne. De asemenea, ritmicitatea interioară asigură acea fluiditate atât de necesară unei rostiri cu mare impact estetic şi emoţional. Imaginaţia, fantezia dau tonul eului creator. Uneori, poezia are nevoie şi de „oaze” de simplitate căutată, de acel „respiro” fără de care cuprinderea întregului devine mai dificilă.

Gruia Cojocaru: Copleșitor prin robustețea cuvântului, poemul ,,Non solum armis sed libris” este, într-o zicere lapidară, strigătul unui om care, conștient fiind că ,,borna de-a stânga” (nașterea) pălește în fața hotarului ,,de-a dreapta” (moartea), vede salvarea sa, dar și a umanității, prin forța modelatoare a culturii.
,,Romantic pragmatic”, maestrul Dorel Mihai Gaftoneanu îl introduce pe cititor în lava mistuitoare a cuvântului, obligându-l să se întoarcă întru descifrarea sensului versurilor nu doar la originea ființării limbii române – latina – ci și în mitologia greacă și, subtil, în cea musulmană, de vreme ce un ,,ifrit solitar” ne trezește dintr-un ,,delir-privilegiu” al unui ,,ev prohibit” care sapă ,,pe globul minat de schimbări succesive”, care parcă și-a pierdut armonia primordială yin și yang din metafizica chineză.
Sper că ținta propusă – ,,trofeul răsplății supreme… Poemul, Sublimul Poem” – să vină cât mai târziu, pentru că atingerea perfecțiunii (și) în literatură epuizează creatorul, frângându-i forța de reinventare, iar poetul Gaftoneanu demonstrează, și prin acest poem, că are în tolba spiritului săgeți de adâncă rostire a cuvântului în cetatea de scaun a culturii.
Domnule Dorel Gaftoneanu,
Poemul pe care mi l-ai trimis este incitant, prin această cascadă de metafore cât şi prin jocul semnificaţiilor acestor bijuterii lingvistice reprezentate de dictoane. Sub acest aspect, poemul are o originalitate aparte, o fluiditate şi un acut spirit elitist, ceea ce îi conferă o flexibilitate a interpretării semantice. Acest gen de odă-fluviu dedicată dictonului (dictoanelor) are însă, după opinia mea, un cerc mai restrâns de receptori – dificultate cauzată, paradoxal, tocmai de aceste calităţi: introspecţia semnificaţiilor şi conexiunilor potenţiale generate de citarea dictoanelor. Sub acest aspect, semnalul pe care l-aş transmite ar fi de lansare „în eter” a creaţiei (creaţiilor), în speranţa întâlnirii eşantionului compatibil de cititori. Mult succes!

Nina Viciriuc: Forța prin cultură, putem sintetiza poemul domnului Dorel Gaftoneanu, poem derivând din dictonul latin enunțat în titlu. Cultura este o forță a omului civilizat care luptă cu  mâinile goale ale minții în fața artileriei agresive a prostiei, îngâmfării, a semidocției veșnic în căutare de lauri, într-o lume ideală văzută de autor în care ,,cuvântul e rege”.

Frumoasă epopeea anticilor prometei care aprind focul din cuvinte, din ele răzbat vocile pline de înțelepciune ale Casandrei himere. Finalul poetului este întotdeauna ,,sine die”, dar finalul poeziei încă nu se vede. Omul, chiar dacă poartă sute de măști apocrife, se agață în tăcere sau disperare de poezie, de Poem, de SUBLIMUL POEM.

Spiritul enciclopedic al autorului este de necontestat, spirit ce ține de serioasa cultură generală, de mulții ani aplecați asupra studiului literaturii, a poeziei, a antichității. Recomandări? Ar fi cam greu să-i mai dau eu recomandări, deja autorul este o voce sonoră în peisajul literaturii de azi, de aici din patria celui mai mare poet al românilor și chiar din literatura națională.

Paul-Mircea Iordache: Poemul trimis este incitant prin această cascadă de metafore cât şi prin jocul semnificaţiilor acestor bijuterii lingvistice reprezentate de dictoane. Sub acest aspect, poemul are o originalitate aparte, o fluiditate şi un acut spirit elitist, ceea ce îi conferă o flexibilitate a interpretării semantice. Acest gen de odă-fluviu dedicată dictonului (dictoanelor) are însă, după opinia mea, un cerc mai restrâns de receptori – dificultate cauzată, paradoxal, tocmai de aceste calităţi: introspecţia semnificaţiilor şi conexiunilor potenţiale generate de citarea dictoanelor. Sub acest aspect, semnalul pe care l-aş transmite ar fi de lansare „în eter” a creaţiei (creaţiilor), în speranţa întâlnirii eşantionului compatibil de cititori. Mult succes!