NOTE SUMARE  DE JURNAL EMINESCIAN 

D.M. Gaftoneanu

…În urma cercetării efectuate recent împreună cu d-na etnograf Steliana Băltuță, am remarcat că în textul pisaniei bisericii de zid cu hramul Vovideniei din Botoșani („Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”), se vorbește despre baronul Cârstea (la care a lucrat tânărul pe atunci Ghe. Eminovici, tatăl Poetului), despre familia de boieri Varlaam și despre Profira, soţia marelui agă Grigore Cananău de la Bănești: 

 „…baronul Cârstea…marelui spătar Gheorghe, Smaranda, Manole cămenar, Constantin, Anastasia Grigore, Elena, Ioan şi sora noastră Profira, soţia marelui agă Grigore Cananău…”. La pag. 209 a Catagrafiei fiscale de la 1820 îl regăsesc la „neguțători hrisovoliți”  pe Enache Hagi Enciu, cel pe care eminescologul I.D. Marin îl menționează la Catagrafia târgului Botoșani din 1832 ca fiind „văduvoi și supus austriecesc”,  comerciant la care spune că și-ar fi găsit adăpost coana Profirița, separată de boierul Grigore Cananău datorită unei legături cu bunica maternă a Poetului Eminescu, Paraschiva Brihuiescu-Donțu, nevasta stolnicului Vasile Iurașcu. Cum ambii soți Cananău aveau o anumită etate, mitropolitul Veniamin nu le-a îngăduit să-și mai refacă vreodată viața de familie, iar boieroaica Profira Cananău ar fi lăsat o prevedere testamentară în 1855 să fie înmormântată la Biserica Vovidenia și acolo să fie aduse și osemintele soțului Grigore de la moșia Bănești și ale copiilor lor Vasile, Sebastian și Agripina, călugărită la Agafton cu numele de Agafia.
Așezământul, zidit pe locul unei biserici din lemn „în domnia prea Înălţatului domn al Moldovei, Mihail Grigore Sturdza Voievod, în anul întâi al Domniei Sale, de la zidirea lumii 7342, iar de la Hristos 1834 iunie” (domnitorul Moldovei dintre aprilie 1834 și iunie 1849, cel care apare pe decretul de căminar al lui Ghe. Eminovici), a mai fost studiat și s-au publicat articole de specialitate de către d-l prof. Daniel Botezatu.

…Bunicul Poetului din spre mamă, stolnicul Vasile Iurașcu, născut în localitatea Dolhasca prin 1780, a fost arendașul moșiei de la Dumbrăveni a familiei Balș, proprietate ce cuprindea și satul meu de naștere, apoi găsesc și un anume „econom” de la noi, Ștefan, care era și duhovnicul familiei Balș, cea care prin Constantin și Ana a ridicat între 1823-1825 (1829?) biserica ortodoxă actuală a satului nostru. Numele de familie de Ștefan, regăsit printre consăteni până în zilele noastre era menționat ca martor la nunta fiului marelui boier aga Grigore Cananău, proprietar, printre altele, al moșiilor de la Corocăiești, Hancea, Fîntînele, Bănești, Slobozia, Roșcani iar de-a stânga Siretului, Cornii. În 1833, economul Ștefan era amintit în „Monografia orașului Botoșani” (Artur Gorovei) ca tată al elevului Enacache, într-o listă a Eforiei Botoșaniului către Ministrul trebilor dinlăuntru, Alecu Ghica.

…Baronul Ion Cârstea din Costâna îl cunoştea pe dascălul  Vasile Eminovici de la Călineştii lui Cuparencu,  căruia îi dăruise 4 fălci de pământ și așa ajunge tânărul Gheorghe Eminovici pe moșia acestuia prin 1829, iar din 1831 la boierul Constantin Balş de la Dumbrăveni, prieten cu baronul Cârstea.  Sluger, administrator, căminar, în 1840 se căsătorește cu Raluca, fiica stolnicului Vasile Iurașcu și a Paraschivei Donțu, fiica lui Alexa Donțu,  sătean (boier, nobil slav de fapt?) pe care l-am identificat ca aparținând de satul Bursuceni, pe malul drept al Siretului, undeva în apropierea Băneștiului de astăzi…

 …În memoriile cu titlul „O viață de om așa cum a fost ea”, la pag. 14, Nicolae Iorga scrie despre colegul său, elev la Laurian, „frumosul, voinicul adolescent Iacovache, pe care boala de piept era totuși să-l smulgă din mijlocul nostru.” Să fi fost vorba despre Ioan Iacovache, fiul lui Costache Iacovache, copil născut în 1870?

…În „Monografia orașului Botoșani” din 1926, Artur Gorovei îl amintește la pag. 365 pe Costache Iacovachi, fiu al neguțătorului Ștefan Iacovachi, elev în 1842 la Școala Domnească Botoșani a profesorului Vasile Paulini.

…Din vechime îmi rămăsese întipărit numele de Paraschiva lui Iacovache / Iacovachi – apoi, stupoare, am descoperit două Paraschive, iar între ele era o diferență de vârstă cam de 50-55 de ani: prima era fiica lui Donțu, nevasta lui Vasile Iurașcu, cea de-a doua era nevasta primarului de la Popăuți, Costachi Iacovache.

…Din comisia de împroprietărire la reforma lui Cuza pe moșia de la Dumbrăveni a familiei Balș făceau  parte  casierul fiscal și viitor primar de Popăuți, Costache Iacovache (intrigantă coincidență cu numele, porecla (?) adoptată de către acel Donțu la Mănăstirea Agafton), topograful Odrițchi (neamț?), Ion Alicsandru pasnicul (fiu al lui Alexa(ndru)?) și… reprezentantul familiei de moșieri Balș, nimeni altul decât Gheorghe Eminovici („Iminovici”)!

…Nu am reușit să identific actuala locație a fostei adrese din Botoșani, cartierul Bucovina, str. Trei Ierarhi nr. 738, despărțitura I, zona grecilor botoșăneni, acolo unde va fi locuit birocratul Costache Iacovache cu soția sa, Paraschiva, și cei trei copii ai lor, Ana (n. 19 martie 1869), Ioan (n. 25 mai  1870)  și Voichița (n. 2 martie 1872)..

…Din scrisoarea lui Matei Eminescu către magistratul Corneliu Botez din Galați, din 1 mai 1909: „Mihai a făcut la Botoșani clasa a III-a gimnazială, nu I-a, era printre elevii mediocri: la limba latină, însă, era cel I-iu. A avut ca profesori de latină pe un bătrân Paulini; de matematică și director pe Gh. Pădure (cumnat cu repos. Mitropolit Iosif Gheorghian); de șt. naturale: C. Savinescu; de franceză: Petre Metey; de istorie: Gh. Tiulescu. Când era el în clasa a III-a gimnazială, eu eram în I-a primară. Localul școalei era în casele lui Hinek”.

 …Colaj foto, Cimitirul Eternitatea, Vasile Paullini (1805-1880) și Constantin Zotta: (1804-1884).