Sursa, text și foto: http://basarabialiterara.com.md

Articol publicat de Nicolae DABIJA, 20 NOV.2013

Tot mai multe şcoli se închid de la un capăt al republicii la altul.
De ce?
Ni se spune că şcolile nu sunt rentabile.
Că nici copiii nu-s rentabili.
Ca şi pensionarii.
Odată cu elevii sunt declaraţi nerentabili şi profesorii.
Ca şi ţăranii noştri cu tot cu agricultură.
Ca şi bietul nostru popor.
Unicii consideraţi (de către ei înşişi) rentabili în această ţară sunt politicienii de toate culorile politice.
Numai aceştia, se zice, aduc venit, doar că – propriului buzunar, propriei familii, propriului interes. Şi asta – din munca contribuabilului.
Am nimerit exact în situaţia scriitorului Bertold Brecht, scriitorul german care rămăsese după 1945 în Germania răsăriteană.
Către sfârşitul anilor ’50, când grevele se ţineau lanţ în Germania, el a fost invitat să vorbească la o mare manifestare. Discursul lui a fost următorul: „Guvernul nostru e cel mai bun din ultimele câteva sute de ani. Niciodată naţiunea germană n-a trăit mai bine ca acum. Dar poporul e tâmpit. În loc să mulţumească guvernului, el face greve. De aceea propun ca poporul să-şi dea demisia”.
Şi poporul nostru a ajuns în situaţia să-şi dea demisia. El îi încurcă de vreo douăzeci de ani pe demnitari să ne conducă.
La o întâlnire pe care am avut-o în satul Donici, la şcoală a venit tot satul. „Ajutaţi-ne să nu se închidă şcoala!”, acesta a fost mesajul elevilor, al părinţilor şi profesorilor.
Aflu că satul marelui fabulist de la 1 ianuarie 2014 nu va mai avea şcoală. Dar fără de şcoală un sat piere. Biserica moare şi ea. Oamenii se mută cu tot cu copii în alte localităţi (sau în alte ţări). Profesorii fără de clasele lor rămân pe drumuri. Ei urmează să se reprofileze, devenind agricultori. Ţărani fără pământ. Pentru că ei, intelectualii satelor noastre, n-au avut dreptul la cota valorică. De acum înainte – vor prăşi cu ziua la foştii lor restanţieri.
„A-i trimite pe copiii de clasa întâia la Camencea, să înveţe într-o şcoală fără acoperiş, şi a lăsa pe drumuri 12 profesori e o crimă”, îmi spune Ecaterina Ciobanu, directoarea şcolii.
Copiilor nu li se fură doar şcoala, li se fură şi copilăria.
Ţările care fac economii din învăţământ şi cultură degradează. Ţări ca Finlanda, Japonia, SUA, care au investit în învăţământ, au progresat din punct de vedere economic.
Învăţământul din Republica Moldova se află, cu adevărat, într-o situaţie grea.
Aici ar putea să ne ajute Uniunea Europeană, dar şi ţara-mamă România.
Federaţia Rusă, spre exemplu, mai plăteşte câte un salariu, pe lângă cel al Ministerului nostru al Educaţiei, profesorilor din şcolile ruseşti.
De ce n-ar face acelaşi lucru şi România?
Să rugăm Ţara de dincolo de Prut, dacă Republica Moldova n-are bani, să susţină şcolile ameninţate cu închiderea.
În risipa generoasă de fonduri, susţinând pe alocuri şi  proiecte antiromâneşti, ea ar putea investi în copiii Basarabiei, aducând în şcolile tutelate – profesori şi manuale din Ţară… În primul rând – manuale de istorie şi profesori care ar vorbi corect româneşte

[…]

Articol complet la http://basarabialiterara.com.md/?p=16701