Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

O carte necesară: “Alexandru Faliboga sub zodia contradicţiilor”

Primit pentru publicare: 04 sept. 2016
Autor:Eugen HALESCHI
Publicat: 05 sept. 2016
Redactor: Jan TRISTEA
Editor: Ion ISTRATE

 

O carte necesară
“Alexandru Faliboga sub zodia contradicţiilor”


 

              hARALAMBIE holic   Profesor de limba şi literatura română cu o bogată şi îndelungată activitate pe tărâmul şcolii, d-ul Haralambie Holic s-a aplecat în ultimul timp şi asupra cercetării istorice. După “Cetatea Hotin” şi “Peste culmi”, lucrări apreciate de nume cunoscute ale istoriografiei noastre, dumnealui oferă iubitorilor de istorie, o nouă lucrare “Alexandru Faliboga sub zodia contradicţiilor”, aparută recent la editura “PIM” din Iaşi; rezultat al unei documentări minuţioase precum şi cunoaşterii unor documente autobiografice din “fondul Faliboga”, atât cât s-a mai păstrat, lucrarea evidenţiează realele calităţi ale autorului de cercetător al fenomenului istoric. Totodată foloseşte lucrările de referinţă din bibliografia studiată precum şi pagini de istorie locală, pentru a prezenta contextul social, economic, politic şi spiritual în care s-a format şi evoluat Alexandru Faliboga, drumul sinuos al acestuia cu iluziile şi deziluziile sale. De altfel, primul capitol se şi intitulează sugestiv “Universul în care a apărut şi s-a format Alexandru Faliboga”, cu referiri la factorii geografic şi istoric, familia, şcoala la Vlăşineşti, urmată de Şcoala Normală “Vasile Lupu” din Iaşi, ideile socialiste şi poporaniste din acest oraş, idei ce vor constitui “universul cultural şi politic” în care se va forma tânărul Alexandru Faliboga. Pentru fiul de ţăran urmaş al unei familii de foşti clăcaşi colonizaţi în 1815 de vistiernicul Săndulache Sturdza pe moşia Vlăsineşti, idei precum egalitatea faţă de proprietatea pământului, dreptate şi libertăţi politice, vor căpăta “putere de simbol şi de crez politic”. Cel care va fi apreciat de către I.G.Duca, ministrul Instrucţiunii Publice “cel mai bun învăţător din judeţ” în urma inspecţiei din mai 1916, va fi constant de-a lungul întregii sale vieţi alături de cei din rândul cărora s-a ridicat. De altfel, însuşi va declara în memoriul din 26 septembrie 1961 adresat secretarului organizaţiei regionale P.M.R. Al Faliboga,by HolicSuceava: “am trăit mai bine de un sfert de veac lângă suferinţă şi lângă mizerie, în satul meu, lângă ţăranii mei, lângă tradiţia lor de luptă pentru dreptate şi pentru pământ şi n-am fugit niciodată de răspunderea faptelor mele sau de îndatoririle ce mi le impunea conştiinţa tranşeelor în Războiul European din 1914-1918 şi nu mi-am pus la adăpost persoana mea fizică”.

                 Adolescent, în iulie 1906 încearcă să ia partea ţăranilor de pe moşia Sârbi aflaţi în conflict cu arendaşul, dar este oprit de jandarmi. În anii maturităţii, în calitate de “prefect democratic” al judeţului Dorohoi se preocupă de realizarea reformei agrare cu unele iniţiative luate înainte de apariţia Decretului Lege din 23 martie 1945 văzându-şi astfel îndeplinit crezul său politic, împroprietărirea ţăranilor. Redevenind învăţător la şcoala din Vlăsineşti, începând cu 1 martie 1952 se opune deschis organizării întovărăşirilor şi gospodăriilor agricole colective structuri pe care le considera ca având caracter negativ, atitudine ce-i va aduce o nouă arestare de către foştii săi “tovarăşi de drum”.
               Ca ofiţer se distinge în luptele din Transilvania din 1916 şi este înaintat la gradul de locotenent pe Câmpul de Onoare.
                 În iunie 1917 organizează “comitete de soldaţi” după model bolşevic fapt pentru care va fi condamnat la închisoare, şi din acest moment începe pentru Alexandru Faliboga, drumul sinuos pe care îl va parcurge în următoarele decenii. Aderă la mişcarea socialistă şi pentru întreaga sa activitate în cadrul acesteia, activitate descrisă pe larg de autor în capitolul “Alexandru Faliboga şi mişcarea socialistă din ţară” este exclus din învăţământ şi de la împroprietărirea din 1921, pierde gradul de ofiţer, suportă percheziţii, arestări şi condamnări la moarte. Un moment semnificativ din viaţa lui Alexandru Faliboga este întâlnirea acestuia, în ianuarie 1931 cu scriitorul Panait Istrate, socialist convins şi dezamăgit mai apoi de realităţile pe care le cunoaşte în Rusia Sovietică.

                 După decenii de viaţă zbuciumată de iluzii şi deziluzii Alexandru Faliboga îşi reia munca de învăţător la şcoala din Vlăsineşti, lăsând o frumoasă amintire elevilor săi, unul dintre ei fiind şi autorul acestui volum. În pagini emoţionante îmbinând adevărul istoric cu stilul literar în redarea acestuia, fostul elev Haralambie Holic aduce un omagiu fostului său învăţător a cărui existenţă a fost cea “a unui revoluţionar autentic”, a unui “revoluţionar romantic în plină epocă modernă, dezinteresat de sine, un visător” care “a crezut sincer în ideile socialiste” dar ale cărui lupte “s-au sfârşit în eşecuri”, devenind astfel “un martir”.

                 Într-un mic capitol, autorul supune atenţiei numele altor persoane din sat devenite victime ale regimului de tip Stalinist instaurat în Romania: Ion (Nicu) Cojocaru, arestat, judecat şi condamnat sub vinovăţia de a fi fost “chiabur” şi primar al comunei Vlăşinesti în timpul guvernării antonesciene, decedat în colonia de muncă de la Poarta Albă la 10 februarie 1953; Grigore Şuba şi soţia, arestaţi şi condamnaţi la închisoare iar doi din cei patru fii ai lor sub învinuirea abuzivă că familia Şuba ar fi de origine germană, deportaţi în lagăre sovietice de unde vor reveni în 1948; Ioan-Alexandru H. Faliboga născut la Vlăsineşti în 1905, absolvent al Şcolii Normale de învăţători “Alexandru Vlahuţă” de la Şendriceni-Dorohoi, văr al celui care va ajunge prefect şi deputat de Dorohoi după august 1944, îşi va desfăşura activitatea de învăţător la Tg. Mureş unde începând cu 1954 împreună cu alte persoane pune bazele unei conspiraţii care în  1956 sub influenţa revoltelor din Ungaria îşi propune ca scop înlăturarea conducerii prosovietice din România. Deconspiraţi, au fost condamnaţi la ani grei de închisoare, Ioan-Alexandru H. Faliboga primind cea mai grea pedeapsă – condamnarea la moarte, pedeapsă ce-i va fi apoi comutată în muncă silnică şi care la 1 august 1863 moare în penitenciarul de la Gherla.

                 Tabelul cronologic ce cuprinde date importante începând cu 1815 când vistiernicul Săndulache Sturdza colonizează pe moşia Vlăsineşti 50 de familii de clăcaşi printre care se aflau şi înaintaşii familiei Faliboga şi încheiat la 21 noiembrie 1975, când învăţătorul Alexandru Faliboga s-a retras “în lumea umbrelor”, precum şi Anexele, întregesc lucrarea. Dintre anexe menţionăm doar câteva – nu că cele nemenţionate n-ar avea importanţă: anexa în care se dau informaţii despre “Sandu Faliboga – Hoţul”, unchi după tată al învăţătorului şi care apare ca personaj în romanul “Bordeenii” de Mihail Sadoveanu; anexa “Taina unor linguriţe” precum şi “Dosarul procesului locotenentului Faliboga” din 1919. Informaţii interesante găsim despre Universitatea Populară de la Ungureni al cărei animator a fost Eugen Nicolau, prieten de o viaţă cu eroul acestei cărţi, fiind, reproduse în rezumat câteva scrisori către acesta, ale prietenului Nicolau, scrisori din 1964, 1965 şi publicate de istoricul Nicolae Bejenaru în revista “Luceafărul” de la Botoşani în 2012.

                 Pe învăţătorul Alexandru Faliboga l-am cunoscut în anii tinereţii mele dar ştiam puţin despre el doar din ce spuneau unii şi alţii; autorul cărţii mi-a fost coleg de şcoală la Vlăsineşti, motive pentru care, consătean al amândorura, am citit cu interes lucrarea profesorului Haralambie Holic. Mărturisesc sincer că de la primele pagini am fost captivat încat nu m-am oprit din citit până când nu am întors ultima filă. Militantul Alexandru Faliboga merita o asemenea carte iar cel care a avut iniţiativa scrierii acesteia a fost fostul său elev. Impresia a fost aşa cum pe bună dreptate afirma Cătălin Botoşineanu cercetător la Arhivele Naţionale Serviciul Judeţean Iaşi în Cuvânt Înainte, că Hralambie Holic a scris nu o biografie “a învăţătorului şi luptătorului pentru dreptate socială, Alexandru Faliboga” ci “O carte de literatură istorică”.

                 Celor care vor citi cartea le sugerez să privească cu atenţie fotografia lui Alexandru Faliboga reprodusă pe copertă şi vor înţelege şi mai bine personalitatea acestuia.

                 Cartea profesorului Haralambie Holic constituie un dar pe care acest fiu al satului îl face comunităţii din Vlăsineşti, tuturor celor iubitori de istorie, adăugându-se contribuţiilor  profesorilor Marcel Trufin şi Gheorghe Burac, tot fii ai satului, privind istoria satului Vlăsineşti.

                 O menţiune specială ce trebuie făcută este că această lucrare a apărut cu sprijinul Consiliului Local al Primăriei Vlăsineşti în fruntea căruia se află un primar tânăr, om al locului, inginer prin formaţie, ale cărui trăsături sunt competenţa, onestitatea, dinamismul, iniţiativa – Lucian Trufin.   

                                                                                                     

 

             



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5