Primit pentru publicare: 08 sept. 2016
Autor: Prof. Univ. Dr Constantin BURAC
Publicat: 08 sept. 2016
Redactor ediție: Jan TRISTEA
Editor: Ion ISTRATE

Destinul unui învățător luptător

Vlăsineștenii trăiesc de vreo două decenii încoace, o bogată și efervescentă viață culturală, dată nu numai de organizarea unor spectacole de muzică și dansuri populare, construirea unor lăcașuri de cultură sau ridicarea monumentului închinat eroilor comunei, căzuți pe câmpurile de luptă în primul război mondial pentru realizarea României Mari și altele, dar și de apariția unor lucrări privitoare la istoria comunei, a școlii, a tradițiilor, elaborate prin contribuția unor dascăli, fii ai satului cu adânci rădăcini în glia natală, între care amintim doar pe cei mai prolifici, profesorii Gheorghe Burac și Haralambie Holic.

Recent, ultimul dintre cei enumerați, a adus în fața consătenilor săi biografia uneia dintre cele mai interesante și controversate presonalități, anume Alexandru Faliboga, destinul unui luptător, apărută cu sprijinul Consiliului Local al Primăriei Vlăsinești și lansată cu prilejul “Zilelor comunei Vlăsinești”, ediția a XII-a, în prezența unui public numeros, dintre care mulți l-au cunoscut personal.

Profesorul Haralambie Holic este deja cunoscut ca una dintre personalitățile de elită ale județului Botoșani, apreciat și la nivel național pentru lucrările pe care le-a elaborat și publicat în ultimii ani. Amintesc aici câteva dintre lucrările sale: Cetatea Hotinului (Destin în istorie), Editura Axa Botoșani, 1999 și Peste culmi (Regimentul 8 Vânători Botoșani și 29 Infanterie Dorohoi în campania 1916-1918), Editura Prim din Iași, 1914. Celor două lucrări amintite, care s-au bucurat de aprecierea specialiștilor, li se adaugă mai multe articole publicate în revistele locale. Toate acestea îl plasează pe profesorul Holic între personalitățile botoșănene de frunte, aducându-și obolul la îmbogățirea tezaurului istoric local cu rezonanțe naționale.

Autorul vlăsineștean, deși filolog de formație, s-a consacrat în ultimul timp, prin lucrările amintite, ca un adevărat istoric. Prin ultima sa lucrare se dedică, de data aceasta, unui nou gen, cel al monografiilor biografice, în care evocă figura confratelui de breaslă, Alexandru Faliboga, care s-a implicat în frământările societății din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Despre activitatea învățătorului Alexandru Faliboga s-au mai scris câteva articole, dintre care amintim o parte din corespondența acestuia purtată, îndeosebi, cu o altă personalitate a județului Botoșani, anume cu Eugen D. Neculau, originar din Ungureni, sat vecin cu Vlăsineștiul.

În acest context, nu pot să nu amintesc aici articolul fostului director al școlilor din comuna Vlăsinești, Gheorghe Burac, de asemenea un fiu al satului, devenit cunoscut și apreciat cu aceeași căldură, nu numai de consăteni, cărora le-a fost educator, dar și mentor peste jumătate de veac, dar și de oficialitățile județului, intitulat Alexandru Faliboga – învățător, prefect de Dorohoi, deputat în Parlamentul României – un tribun condamnat de orânduirea pe care a slujit-o, prin care i se aducea un prim omagiu.

Profesorul Holic vine acum și ne prezintă cronologic, între coperțile unei cărți, întreaga viață a celui care i-a fost dascăl, nu numai lui ci și altor vlăsineșteni. Pentru realizarea acestei biografii autorul s-a documentat mai mulți ani, adunând laolaltă toate documentele și informațiile, pe cât i-au fost accesibile, referitoare la viața dar, mai ales, la activitatea învățătorului Faliboga. Unii dintre vlăsineșteni, cei din generația autorului, chiar și unii mai tineri, își mai aduc aminte de învățătorul Faliboga ca imaginea unei figuri scunde și firave, cu o ținută deosebită, de intelectual interbelic și cu părul complet alb, ce-l făcea remarcat de la mare distanță.

Nu vom încerca să comentăm sau să relevăm viața și activitatea acestui personaj pentru că le găsim mai bine redate în monografia profesorului Holic. Noi am dori să facem doar unele nuanțări asupra personalității învățătorului Faliboga, care reprezintă pentru noi, lupta și aspirația țăranului român pentru pământ, dar și drama trăită de acesta pentru împlinirea acestui vis, ce întruchipează în esență întreaga sa activitate.

Să ne amintim că tânărul vlăsineștean, abia absolvent al Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași, unde luase la cunoștință de ideile socialiste chiar de la unii dintre dascălii săi, este trimis pe front pentru apărarea țării și pentru ale cărui fapte a fost înaintat la gradul de locotenent și numit, totodată, comandant de Companie.

Într-un moment când România, redusă doar la Moldova, trecea prin cele mai grele vremuri, fiind amenințată de ocupația puterilor centrale, Faliboga află de promisiunile regelui  de a da pământ țăranilor, de fapt celor care trebuiau să-și sacrifice viața pentru apărarea țării. Aceste promisiuni care coincideau chiar cu dorințele proaspătului ofițer, vor deveni peste timp obiectivul său prioritar.

Întreaga sa activitate s-a desfășurat apoi în jurul îndeplinirii acestui vis major pentru lumea din care provenea, fapt ce l-a determinat să adopte o atitudine oscilatorie între doctrinele de stânga din perioada interbelică. Indiferent de opțiunile ideologico-politice ale personajului care face obiectul monografiei, singurul gând al învățătorului Faliboga a fost de a reda țăranului pământul pe care l-a râvnit și pentru care și-a sacrificat chiar viața, lucru pe care profesorul Holic l-a surprins în chipul cel mai realist prin lumina documentelor din arhivele din București, Botoșani și Iași.

Autorul monografiei subliniază, în baza izvoarelor istorice care i-au stat la îndemână, poziția pendulatorie între ideile socialiste și comuniste, atitudine determinată de îndeplinirea idealului care l-a urmărit toată viața, adică de a determina factorul politic să întreprindă măsuri pentru ca țăranul român să reintre în posesia propriului pământ.

La începutul secolului al XX-lea curentul ideologic, care promova asemenea idei era cel socialist, fiind îmbrățișat de o mare parte a intelectualității române, dintre care cadrele didactice provenite în mare parte din rândul țărănimii.

Ca tânăr cu aspirații în folosul clasei din care provenea, Faliboga, păstrând încă din fragedă copilărie imaginea revoltătoare a țăranilor din propriul sat, a fost ușor atras și integrat în acest nou curent, dar nu ca teoretician ci mai mult ca un practician. Dovada cea mai bună este dată de faptul că imediat după ce a devenit prefect al județului Dorohoi, când societatea românească era frământată de noile realități, când România era sub ocupație sovietică, singura faptă care l-a impus pe scena politică românească a fost, ca de la nivelul înaltei funcții cu care fusese investit și fără primirea vreunei indicații de la nivelul guvernului, să treacă la punerea în practică a împroprietării țăranilor cu pământul luat de la marii proprietari ai satelor, adică de la moșieri. Acest lucru se petrecea cu mult timp înainte de înfăptuirea reformei agrare de către Guvernul Petru Groza. Putem să considerăm că această faptă a prefectului Faliboga, considerat primul prefect democratic instaurat după arestarea lui Ion Antonescu, să fi influențat în mare măsură Guvernul Groza de a legifera, într-un timp cât mai scurt, înfăptuirea reformei agrare. Totodată, această întreprindere îndrăzneață și riscantă (dar pentru a câta oară nu-și riscase viața ?), când încă nu se cunoștea în ce direcție se va îndrepta România, l-a făcut cunoscut în țară, aducându-i un loc în Parlamentul României și chiar candidatura la funcția de ministru al Agriculturii.

Bucuria aceasta, de a-l repune pe țăranul român în drepturile sale, n-a durat mult. După cum se cunoaște anul 1949, când s-a hotărât înființarea Gospodăriilor Agricole Colective, viitoarele CAP-uri, va pecetlui soarta țăranului pentru o jumătate de secol, deposedându-l de cel mai de preț avut, adică pământul. Faliboga nu a fost de acord cu această măsură, alături de multe alte personalități politice și culturale, ceea ce l-a delimitat de ideile comuniste, fapt care i-a adus decăderea și urmărirea de către noile autorități instaurate. Abia după 1965, când România părea că se îndreaptă spre o deschidere către lumea democratică, i s-au recunoscut (de fapt îi lăsase impresia), atunci când nu mai spera la nimic, anumite drepturi. Faliboga s-a arătat bucuros că i s-au apreciat (de fapt i se sugerase numai), în parte, unele dintre faptele pentru care își riscase viața. Deci, se poate spune că Faliboga n-a slujit regimul instaurat după 1945, doar că el a militat pentru o guvernare care nu trecea de limitele idealurilor lumii sătești.

Despre viața și activitatea lui Faliboga se pot spune încă multe lucruri, dar unele documente  nu vor apuca niciodată să vadă lumina tiparului. Altele sunt păstrate cu mare grijă din varii motive după decesul său, survenit în anul 1975. Dintre acestea am aminti cele legate de colaborările cu diferite personalități politice ale vremii (Gh. Cristescu, C-tin Titel Petrescu, Petru Groza), cu lumea intelectuală (Panait Istrati, George Enescu, Dumitru Corbea etc.), cu reprezentanții Uniunii Sovietice aflați la nivelul prefecturilor țării în calitate de consilieri,  precum și cele legate de candidatura pentru ocuparea funcției de ministru al Agriculturii sau chiar despre preocupările privitoare la unele aspecte ale vieții unor scriitori (Ion Creangă, Mihai Eminescu etc.).

În esență, Faliboga a înscris în prima jumătate a secolului al XX-lea o pagină în istoria dascălilor români proveniți din rândul țărănimii. În primul rând subliniem că el a fost cel care a înființat în România, aflată în războiul de apărare, comitele de soldați când mișcările socialiste erau în plină desfășurare în Rusia, unde vor izbândi și care, apoi, cuprinseseră Germania și Ungaria, dar fără succesul scontat. Trebuie să precizăm că izvoarele istorice privitoare, la înființarea acestor comitete de soldați, cu tentă anarhistă și faptele sale de arme pentru apărarea țării care i-au adus, pentru actele sale patriotice, acordarea gradului de locotenent și încredințarea comenzii unei Companii,  nu sunt destul de edificatoare în conturarea profilului său ideologic. La acestea se adaugă apoi, comitetele țărănești și în sfârșit, ca prim prefect democratic, a trecut la înfăptuirea reformei agrare cu mult timp înainte de a fi decretată de Guvernul Petru Groza. Pentru toate aceste lucruri a avut numai de suferit. Autorul monografiei a reușit, printr-o sintagmă edificatoare, să sintetizeze întreaga viață a învățătorului Faliboga – destinul unui luptător – pe care, în termeni literari, am caracteriza-o ca o dramă, demnă de un roman, al învățătorului român din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Monografia profesorului Holic – prima dedicată unei personalități a satului Vlăsinești cu reverberații naționale- va rămâne o carte de referință pentru toți cei care se vor apleca asupra istoriei învățătorilor, cuprinși de frământările politico-ideologice dintre primul război mondial și instaurarea regimului comunist.