Se împlinesc zece ani de la dispariția profesorului Ioan Bălănescu, dascăl de renume al şcolii vasluiene, cu care şi-a identificat existenţa aproape o jumătate de veac.

S-a născut la 4 mai 1927, în satul Stănişeşti din comuna cu același nume, județul Bacău, într-o familie de ţărani cu cinci copii; fiind singurul băiat, părinţii au mai înfiat unul, care să-i ajute la muncile câmpului pe măsură ce copiii lor vor merge la studii.

A urmat Şcoala Normală din Piatra Neamţ, la absolvirea căreia şi-a început cariera de dascăl în judeţul natal; după satisfacerea serviciului militar, a devenit inspector şcolar, prilej cu care a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, învăţătoarea Natalia Valeria Costăchescu, din satul Cârja de Sus, comuna Cârja, raionul Bârlad, regiunea Iași (astăzi, în județul Vaslui), unde, în anul 1954, s-au căsătorit și stabilit, întemeind o familie cu doi fii.

Aici, a fost numit director al şcolii, care, în scurt timp, s-a dovedit neîncăpătoare pentru sutele de elevi din sat. A început demersurile pentru construcţia alteia noi, pe care, cu mână de lucru locală, a înălțat-o în câteva luni și a dotat-o cu material didactic, laboratoare, bibliotecă şi stadion. A format un colectiv de cadre didactice calificate la toate disciplinele şi, în paralel, a condus şi activitatea celor două grădiniţe de copii şi a căminului cultural, ridicat tot atunci. Au urmat anii de vârf ai şcolii, în care s-au format viitorii profesori, medici, ingineri, economişti şi ofiţeri; realizările sale au ajuns să fie cunoscute la nivelul regiunii Iaşi, motiv pentru care a fost distins cu mai multe ordine şi medalii ale statului român.

În acest timp, a urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Biologie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iași, împărţindu-şi fiecare ceas între studiu, catedră, conducerea unităţilor şcolare şi familie; a fost o perioadă grea, dar plină de satisfacţii profesionale şi împliniri personale.

În anul 1969, s-a mutat la Vaslui, ca inspector de specialitate timp de patru ani, după care, pentru următorii șapte ani, a fost numit inspector general adjunct al Inspectoratului Şcolar Judeţean. În această calitate, a format un colectiv de inspectori competenţi, rezolvând, între altele, dificilele probleme legate de baza materială a şcolilor din judeţ, precum ridicarea unor localuri noi, ca și consolidarea şi reconstrucţia edificiilor avariate de cutremurul din anul 1977.

În anul 1980, a preluat, pentru un deceniu, conducerea Liceului Industrial nr. 1 din Vaslui (devenit, ulterior, Ștefan Procopiu); aici, a selectat şi adus cei mai buni profesori, ingineri şi maiştri, a extins spaţiile de şcolarizare, cazare și masă prin amenajarea unor noi laboratoare şi ateliere, a construit o sală de sport şi două cămine cu o capacitate de câte 300 de locuri. În timpul mandatului său, liceul a devenit cu adevărat „numărul 1” din oraş, dând generaţii de viitori specialişti în cele mai diverse domenii, dincolo de profilul tehnic declarat.

Deşi a fost în primul rând un creator de şcoală, s-a afirmat şi în munca de cercetare, principalele sale contribuţii ştiinţifice făcând obiectul mai multor articole de presă şi al volumelor intitulate Culegere de comunicări și referate de biologie generală (1973) şi Rezervații şi monumente ale naturii din județul Vaslui (1975).

În anul 1990, s-a pensionat și s-a întors la Cârja pentru a redeveni director al şcolilor din sat până în anul 1995, timp în care a predat la catedră şi a reconstruit localurile şcolare în care a cunoscut consacrarea.

Astfel, cercul dascălului s-a închis; la fel avea să se întâmple şi cu ciclul vieţii sale, care s-a încheiat în noaptea de 23 martie 2013, la Vaslui, fiind înmormântat la Cimitirul Eternitatea din același oraș.

Oamenii se nasc şi mor; performanţele profesorului Ioan Bălănescu pe tărâmul şcolii stau, însă, mărturie că, deşi făclia s-a stins, lumina sădită în sufletele şi în minţile miilor de „copii” ai săi rămâne vie.

Florin Bălănescu