Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
O NOUĂ STARE DE „MIGRAȚII LIRICE PESTE ORIZONTURI” sau TINEREȚEA FĂRĂ BĂTRÂNEȚE A POEZIEI
Motto: „Timpul își limitează pașii, anii, - mileniile ascund ghețari eratici,
- umbrele tac sub norii grei, apatici,
- iar în adâncuri clocotesc vulcanii.”
- (dr. P. Crețu, „Secvențe astrale”)
- Se spune că începuturile Poeziei își au originea în notele cântecelor de leagăn pe care Universul le cântă planetei-copil, la zămislire. Că undele ancestrale ale acestei muzici au produs mai târziu înfrunzirea Copacului Vieții, pentru ca mai apoi să pătrundă în sufletele primilor Oameni, cetățeni ai Edenului. De aici, din profunzimile sufletelor lor, s-a transcris în ADN-ul fiecărei generații, creând veritabile mutații peste secole, în care râuri de poezie nu au încetat să inunde țărmurile dragostei, ale nobleței și înțelepciunii, întocmai cum spune Tudor Arghezi: „Poezia este copilul care rămâne în sufletul adolescentului, al omului matur şi al bătrânului, peste durere, dezamăgire şi suferinţă.”
- Peste evuri, poezia și-a schimbat formele, rimele, ritmurile, măsurile, substanța, incandescența, existând în parcursurile sale perioade de preamărire, de cădere, de suferință, dar și de speranță. Cert este că poezia a rezistat eroic în fața retoricilor vremurilor, a dus necontenit pe umeri speranța reînvierii lumii, a continuității vieții pe pământ, de la prima până la ultima scânteie, după cum amintește Rabindranarh Tagore: „În poezia mea am cules zilnic primul mister al creaţiei – ivirea luminii – şi ultimul mister al creaţiei – nectarul iubirii.”
- În ultimele veacuri, stăpânite de schimbări dramatice, revoluționare chiar, ce trimit dinspre ale trecutului regate ori imperii, înspre ale prezentului republici ori autoproclamate democrații, se nasc tot mai rar poeți care să cutremure lumea prin vocile lor, care să-și înscrie destinul în nemuritoare stele. Credem și recunoaștem că strălucirea unui poet este dată de însăși poezia sa, mai ales prin emoția și vibrația pe care o creează, așa după cum își exprimă adevărul Eusebiu Camilar: „Poezia este dimineaţa omenirii, istoria sentimentelor înălţătoare, îndemnul permanent către bine şi adevăr.”
- În contemporaneitate, este tot mai greu să găsești poezie ce merită a fi elogiată, datorită a ceea ce a devenit – o umbră a frumuseții și nobleței poeziei de altădată. În România, deoarece „românul s-a născut poet”, se mai nasc și astăzi poeți valoroși, despre a căror poezie merită să se peroreze. Cum „nu contează anii din viața ta, ci viața din anii tăi”, putem spune că nu vârsta fizică dă conținut unei poezii, ci lumina pe care această vârstă o are. Mai mult, capacitatea ei de a crea și recrea cicluri existențiale, într-o perpetuă renaștere, reinventare.
- O voce lirică aparte în peisajul literar contemporan este și poetul vrâncean dr. Pompiliu Crețu. Am opinat mereu, pentru toți cei care îl cunoaștem și îl recunoaștem, că poezia dr. Pompiliu Crețu este aidoma unei șampanii rafinate, care surprinde prin efervescență, aromă, culoare, inducând, de ce nu, senzația de preaplin sufletesc, de bucurie.
- O poezie care, cel mai probabil, nu s-ar fi născut în acest veac, în vremurile acestea deja agitate, tulburi, când prăpăstii teribile amenință planeta la extincție, fie doar și pentru orgoliile nemăsurate ale celor care o conduc. O poezie al cărei conținut este eminamente emoțional, curat, care inspiră liniște și care emană înțelepciune, pe brațele căreia poți simți doar o stare de bine ce te cuprinde prin noblețe și condescendență și care privește întotdeauna către interior, naturalețea prozodică fiind atuul său, căci: „Viziunile tale devin clare numai când poţi privi în propria ta inimă. Cine priveşte în exterior, visează; cine priveşte în interior, se trezeşte.” (Carl Jung)
- Poezia lui Pompiliu Crețu a devenit deja ușor recognoscibilă, mai ales prin substanță și latura sa filosofico-meditativă, poetul creându-și un stil propriu, țesătura în sine nefiind simplă versificație, ci un portativ pe care notele inimii se așează într-un lied duios, cu accente generoase. Tematicile preferate de poet sunt esențiale oricăror vremuri: natura, iubirea, feminitatea, cosmosul, toate aceste lucruri reconfirmând de fiecare dată predispoziția spre romantism, cu subtile nuanțe neoclasiciste, mai ales prin simplitatea și simetria generală.
- Alegerea făcută fără nicio rezervă de poet este cea a liricii în metro clasic, care are imprimată deja o muzicalitate specială, convins fiind că mesajul său este mai ușor de receptat. Rimele curg firesc, natural, poetul nu face un efort evident pentru a fi liric, ori pentru a imprima versurilor consecvență prozodică. Toate stările ce sunt expuse par a nu avea un motiv anume, dar să nu uităm spusele marelui Lucian Blaga: „Stările sufletești ce par a nu avea niciun motiv au motivele cele mai adânci.”
- Poate, tocmai de aici, nevoia fundamentală a eului liric de a înțelege sensurile vieții, de a desluși tainele veșniciei, de a aduna marea într-o cană, așa după cum marele critic literar George Călinescu amintește: „Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica iraţionalul, este forma goală a activităţii intelectuale. Ca să se facă înţeleşi, poeţii se joacă, făcând ca şi nebunii, gestul comunicării fără să comunice, în fond, nimic, decât nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii.”
- Ne întrebăm desigur dacă o astfel de poezie încă mai tulbură, încă mai agită valuri, încă își va găsi corespondent în sufletul cititorului? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: DA! Cu siguranță fiecare autor are publicul său, pe care reușește să-l conecteze la trăirile sale proprii, să-l poarte prin universul său liric „născut, iar nu făcut”, să-i ancoreze sufletul în țărmurile sale de liniște și împăcare. Cât se poate percepe din ceea ce poetul ne aduce în fața ochilor? E iarăși simplu, cel mai probabil o frântură de clipă dintr-un ceasornic universal-relativist, care-l face pe poet să nu mai perceapă timpul propriu ca pe o trecere, ci să se păstreze pe sine Lumină vie, așa după cum afirma Carl Sandberg: „Poezia este deschiderea şi închiderea unei uşi, lăsându-i pe cei care privesc prin deschizătură să ghicească ce s-a văzut în frântura aceea de clipă.”
- Cu siguranță, există și sceptici, dar care nu găsesc și nu pot emite pretenții legate de calitatea ori substanța lirică a poeziilor prezentului volum, cei mai mulți fi-vor dintre cei care și-au pierdut iremediabil sau nu și-au construit încă o scară a valorilor morale, etice, umane, în ultimă instanță, așa după cum preciza un ilustru al poeziei românești: „Cei mai mulţi oameni ignoră poezia pentru că poezia îi ignoră pe cei mai mulţi oameni.” (Nichita Stănescu). Cu atât mai mult, suntem convinși că un cititor avizat va dori să se regăsească mai mult în lumea versurilor lui Pompiliu Crețu, decât în lumea reală, fatidică, tenebroasă, a poeziei de azi, mai puțin armonioasă, uneori chiar dezechilibrată, însă deseori halucinant premiată.
- Am preferat asaltul de idei, în detrimentul citării versurilor, tocmai pentru a lăsa cititorului plăcerea de a descoperi pas cu pas un poet care merită a fi elogiat, pentru tinerețea și exuberanța versurilor sale, pentru îndemnul subtil de a raționa la calitatea noastră de oameni, pentru dragostea cu care suntem trimiși la marile, adevăratele și nepieritoarele frumuseți ale sufletului. Dr. Pompiliu Crețu este deja un poet consacrat, un rafinat mânuitor al cuvântului, despre care știm că îl vom percepe mereu ca pe un om cu o sinceră modestie, căruia i s-ar cuveni mai mult curaj în a-și recunoaște și asuma propria valoare, pentru a putea accede la pacea cu sine însuși. Să nu uităm că: „Pacea are victoriile ei, dar este nevoie de oameni cu adevărat curajoși pentru a le câștiga.” (Ralph Waldo Emerson)
- Îi urăm poetului viață lungă și călătorie frumoasă pe cărarea pe care inima sa o recunoaște deja: cea a poeziei simțită, trăită, scrisă și trimisă pentru și către inima cititorului său!
- Gheorghe A. STROIA,
- Bacău, 29 al lui Florar 2024
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania